judecata

[vsovivi]

E vorba că omul grozăvindu-se și vrând să dea lecții... de profit viclean... pentru supraviețuirea eroului dracului, nu vrea să vadă că defapt încearcă din frica de răspundere să-și dezvinovățească păcatul lui mai mic decât al altuia, pentru ca să scape de muncă... și așa își concepe aprige pledoarii ca să smulgă aplauze cu care apoi să se flateze în ascuns... căci pe față el e un foarte mare neprimitor de slavă deșartă, să vezi cât de tare se laudă că el nu se laudă la nimeni și nu se arată vrednic... și de aia se laudă, că-i place să se porcălească prietenește, să se batjocurească cu băieții asemenea celor mari... în gluma și joaca necredinței, căci nu poate crede sărmanul fără bere, nu poate și ca atare vrea mereu răzbunare până la moarte... eroul dracului.

Deci nu e nicio dreptate la om ci doar o problemă de grozăvie... așa ca-ntre pescar sau vânători... care mai de care să vedem care e cel mai mare... viteaz violatorez... căci se pune accentul pe soluții și rezultate căci la ei calea nu mai contează decât ceea ce se vede, vânătăile sau frica.

Iar ce se vede e minciună și ce nu se vede e Adevărul, astfel că orice judecată a faptelor e greu de făcut din pricina avocaților care măsluiesc probele și căile și ridiculizează păcatele, în ideea că scopul scuză mijloacele... și ei au musai scopul cel bun, unul să-l înfunde pe infractor iar altul să-l scape pe nevinovat... dar mereu fac viceversa.

Așa e și omul gLumii, ca un judecător mituibil ce face jocurile împreună cu cei doi avocați cu care înscenează marele proces: viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc, Stop! De parcă nu v-aș fi zis că nu există niciun glob de pământ, nu există planete iar stelele nu sunt sori!

Noi nu pe altul trebuie să judecăm în timp ce noi facem același păcat ci trebuie să scoatem afară neghina din noi, aia care cere noi și noi satisfacții justițiarde, adică pofta cea mare de grozăvelile răzbunării din necredință.