Parintele Arsenie Papacioc a plecat la Domnul

[Paduraru]

+Doamne, odihneşte în pace pe adormitul robul Tău, Arsenie şi-l aşează pe el în ceata sfinţilor Tăi+.

A plecat dintre noi un adevărat far duhovnicesc. Acolo sus, va mijloci rugăciunilor noastre către Dumnezeu.

Este impresionant momentul în care a tratat problema fratelui său mai mare, ucis de către un jandarm în timpul "rebeliunii legionare". A spus ucigaşului că nu se va răzbuna, mai mult, dacă va fi nevoie, va tocmi pe cineva care să aibă grijă de viaţa lui. Atunci era domnul Anghel Papacioc, prefect de poliţie al judeţului Constanţa.
Doamne, ajută-ne să avem credinţa răbdarea şi smerenia sa!

[alexmatei]

Întrebat odată părintele Arsenie dacă a avut experienţe directe cu Dumnezeu, a destăinuit: „Eram în pușcărie închis în zarca la întuneric, deznădăjduit oarecum de încercările vieţii și resemnat că voi muri. Întins pe spate în umezeala rece a pardoselii pușcăriei, o mână m-a atins pe spate în acel întuneric în care nici măcar punctele cardinale nu le puteai distinge; o mâna m-a atins și mi-a zis: «Arsenie, scoală ! Încă nu ai terminat osteneala ta !». Mi-am dat seama în clipa aceea că fost îngerul Lui Dumnezeu trimis să mă salveze și să-mi dea nădejde. În clipa aceeea mi-am adus aminte de o văduvă săracă căreia îi făceam milostenie si de câte ori primea ceva, mereu îmi spunea: «Să fie Dumnezeu cu tine încotro te-oi întoarce, cu și fără voia ta.» Săraca..., parcă îmi proorocea, fără să-mi dau seama, prin ceea ce aveam să trec. De atunci am simţit tot timpul mâna Lui Dumnezeu cu mine, timp de aproape șase ani, cât am fost vieţuitorul temniţelor comuniste.” Mai spunea unora zâmbitor: „Frate, azi nu am cu ce să te ajut dar din respect și dragoste îţi întind o mână caldă.”

preluare fragment de pe: www.parintelecalistrat.com

[Yasmina]

În prealabil postat de alexmatei

Întrebat odată părintele Arsenie dacă a avut experienţe directe cu Dumnezeu, a destăinuit: „Eram în pușcărie închis în zarca la întuneric, deznădăjduit oarecum de încercările vieţii și resemnat că voi muri. Întins pe spate în umezeala rece a pardoselii pușcăriei, o mână m-a atins pe spate în acel întuneric în care nici măcar punctele cardinale nu le puteai distinge; o mâna m-a atins și mi-a zis: «Arsenie, scoală ! Încă nu ai terminat osteneala ta !». Mi-am dat seama în clipa aceea că fost îngerul Lui Dumnezeu trimis să mă salveze și să-mi dea nădejde. În clipa aceeea mi-am adus aminte de o văduvă săracă căreia îi făceam milostenie si de câte ori primea ceva, mereu îmi spunea: «Să fie Dumnezeu cu tine încotro te-oi întoarce, cu și fără voia ta.» Săraca..., parcă îmi proorocea, fără să-mi dau seama, prin ceea ce aveam să trec. De atunci am simţit tot timpul mâna Lui Dumnezeu cu mine, timp de aproape șase ani, cât am fost vieţuitorul temniţelor comuniste.” Mai spunea unora zâmbitor: „Frate, azi nu am cu ce să te ajut dar din respect și dragoste îţi întind o mână caldă.”

preluare fragment de pe: www.parintelecalistrat.com

Foarte frumos pasaj din viata Parintelui,impresionant.

Domnul sa-L odihneasca si sa-L rasplateasca pentru samantele bune pe care le-a aruncat printre noi,dealungul vietii sale!

[glykys]

În prealabil postat de Yasmina

Foarte frumos pasaj din viata Parintelui,impresionant.

Domnul sa-L odihneasca si sa-L rasplateasca pentru samantele bune pe care le-a aruncat printre noi,dealungul vietii sale!

Un aspect care mi-a placut tare mult din viata parintelui Arsenie a fost prietenia sa cu parintele Cleopa. Odata erau in pustie si i-a apucat o ploaie torentiala, fiecare s-a adapostit pe unde a apucat si parintele Cleopa l-a chemat pe par. Papacioc sa vina sa se adaposteasca langa el. Par. Papacioc se adapostise deja sub un copac si nu prea voia sa sa plece de acolo, i se parea un loc mai bun, cand deodata si-a zis: Ia stai sa fac eu ascultare de parintele Cleopa! Si chiar in momentul in care s-a departat pentru a i se alatura prietenului sau, copacul respectiv a fost traznit. Asa s-a salvat par. Papacioc :).

[vasiu_c]

Sa stai la umbra unui asemenea brad al pustiei vietii din zilele noastre e un privilegiu de nespus. Poate ca inca nu ne dam seama, dar Biserica a pierdut un adevarat Sfant si cu adevarat mare rugator. Multi s-au mangaiat la "umbra" lui, multi s-au "adapat" la acest izvor. Sa fie tuturor cu folos si spre mantuire.

Sfintilor ai lui Dumnezeu,stiuti si nevazuti, rugativa pentru noi.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Un aspect care mi-a placut tare mult din viata parintelui Arsenie a fost prietenia sa cu parintele Cleopa. Odata erau in pustie si i-a apucat o ploaie torentiala, fiecare s-a adapostit pe unde a apucat si parintele Cleopa l-a chemat pe par. Papacioc sa vina sa se adaposteasca langa el. Par. Papacioc se adapostise deja sub un copac si nu prea voia sa sa plece de acolo, i se parea un loc mai bun, cand deodata si-a zis: Ia stai sa fac eu ascultare de parintele Cleopa! Si chiar in momentul in care s-a departat pentru a i se alatura prietenului sau, copacul respectiv a fost traznit. Asa s-a salvat par. Papacioc :).

Intradevar frumos acest exemplu legat de asculare :)

[zaharia_2009]

În prealabil postat de glykys

Un aspect care mi-a placut tare mult din viata parintelui Arsenie a fost prietenia sa cu parintele Cleopa. Odata erau in pustie si i-a apucat o ploaie torentiala, fiecare s-a adapostit pe unde a apucat si parintele Cleopa l-a chemat pe par. Papacioc sa vina sa se adaposteasca langa el. Par. Papacioc se adapostise deja sub un copac si nu prea voia sa sa plece de acolo, i se parea un loc mai bun, cand deodata si-a zis: Ia stai sa fac eu ascultare de parintele Cleopa! Si chiar in momentul in care s-a departat pentru a i se alatura prietenului sau, copacul respectiv a fost traznit. Asa s-a salvat par. Papacioc :).

Este mult si multe de discutat despre acesti 2 parinti , despre viata si invataturile lor, despre virtutile lor pe care le-au cunoscut din practica vietii lor si nu din povesti .
Dar strict la acest pasaj : nici postul , nici rugaciunile , nici metaniile nu baga in Rai . Dar ascultarea (in spatele careia sta smerenia si umilinta ) sigur face aceasta . Cine asculta neconditionat (fara sa judece el situatiile acolo unde nu ii este lui ingaduit sa judece) nu moare nici o data , are viata vesnica (din povestea parintelui Cleopa cu batrinul carpanos si dur si ucenicul f. ascultator care nu ii iesea din cuvint dar care a murit de tinar).

Viata si invataturile acestor parinti sunt de o dulceata si de un ajutor duhovnicesc deosebit , dumnezeiesti !

[Ekaterina]

"As vrea sa discutam despre ceva care sa va puna in miscare. Nu teorie, tipic, tipic, si la inima, nimic. Trebuie sa zbori cu amandoua aripile, vertical, fara cea mai mica abatere. Pentru ceea ce a facut Hristos pentru noi, nu e permisa nici cea mai mica abatere. Iar daca se intampla, sa fie fara voia noastra, sa cautam duhovnicul si sa ne dezlegam.

Pentru ca nici o nenorocire nu inseamna ceva, daca credinta ramane in picioare. Cel mai mare castig al Satanei este descurajarea noastra in urma unor caderi, slabiciuni. Dragii mei, nu se ajunge sa strabati distante decat pas cu pas, dar sigur. Nu va intreb daca ati auzit de iad. Ati auzit, dar nu-l cunoasteti! Apucati-va de acum de a cunoaste mai intai Raiul. Va cunoasteti dupa identitatea din buletin, dar nu va cunoasteti inimile, posibilitatile."

"Intrebarea care se pune: cum ne este inima noastra in legatura cu suferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi intrebati la Judeeata de Apoi este: De ce nu am dat mai multa atentie semenilor nostri?"

"Este om mare Cleopa! Un mare sfatuitor si un bun cunoscator al situatiei de ansamblu si de amanunt! A creat o epoca duhovniceasca. El inclina mai mult spre o nevointa cu postiri adanci, cu rugaciuni si lacrimi, iar eu mai mult catre trezvie."

[Ekaterina]

mesaj sters

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Ekaterina

"As vrea sa discutam despre ceva care sa va puna in miscare. Nu teorie, tipic, tipic, si la inima, nimic. Trebuie sa zbori cu amandoua aripile, vertical, fara cea mai mica abatere. Pentru ceea ce a facut Hristos pentru noi, nu e permisa nici cea mai mica abatere. Iar daca se intampla, sa fie fara voia noastra, sa cautam duhovnicul si sa ne dezlegam.

Pentru ca nici o nenorocire nu inseamna ceva, daca credinta ramane in picioare. Cel mai mare castig al Satanei este descurajarea noastra in urma unor caderi, slabiciuni. Dragii mei, nu se ajunge sa strabati distante decat pas cu pas, dar sigur. Nu va intreb daca ati auzit de iad. Ati auzit, dar nu-l cunoasteti! Apucati-va de acum de a cunoaste mai intai Raiul. Va cunoasteti dupa identitatea din buletin, dar nu va cunoasteti inimile, posibilitatile."

"Intrebarea care se pune: cum ne este inima noastra in legatura cu suferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi intrebati la Judeeata de Apoi este: De ce nu am dat mai multa atentie semenilor nostri?"

"Este om mare Cleopa! Un mare sfatuitor si un bun cunoscator al situatiei de ansamblu si de amanunt! A creat o epoca duhovniceasca. El inclina mai mult spre o nevointa cu postiri adanci, cu rugaciuni si lacrimi, iar eu mai mult catre trezvie."

De unde ai cules aceste pasaje ?