Vorbirea in limbi la penticostali...

[penticostalul]

Am citit cu multa vreme in urma o povestire impresionanta din istoria lor. Probabil o stii:

În anul 1731, contele Zinzendorf a fost invitat şi a luat parte la încoronarea regelui Christian al VI-lea al Danemarcei.
La Copenhaga a întâlnit pe un credincios negru Anthony Urlich din insula St. Thomas, India de vest, care i-a relatat starea tristă de sclavie a poporului său, că lucrează pe plantaţiile de zahăr, că sunt zdrobiţi în bătăi şi că nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Zinzendorf l-a invitat să vină la Herrnhut. În faţa fraţilor moravieni, el a descris starea groaznică din insula St. Thomas. Ca să nu li se pară că sunt poveşti, el şi-a dat jos cămaşa şi avea tot spatele brăzdat cu cicatricele lăsate de biciul proprietarilor de plantaţii.

Relatarea lui a aprins în doi fraţi dorinţa de a merge să le vestească Evanghelia. Unul a fost olarul Leonardt Dober, celălalt tâmplarul David Nitzschmann. Aceasta a fost în august 1732, la cinci ani după trezirea bisericii din Herrnhut. Cei doi au luat-o pe jos până la Marea Nordului şi de acolo s-au urcat pe o corabie, care i-a dus la destinaţie.

Când au vrut să debarce, nu au fost primiţi ca misionari. Atunci, au făcut un lucru nemaiîntâlnit în istoria misiunilor: s-au vândut ca sclavi, să lucreze pe plantaţii.

[ioanna]

Acestea sunt rautati gratuite (sau poate doar ignoranta) pe care nu le comentez.

Nu sunt rautati, sunt studii psihologice si parapsihologice. Daca dumneavoastra considerati ca orice om penticostal are darul autentic de a "vorbi in limbi" si nu e nimic autoindus, e problema d-voastra, insa nu incercati sa infirmati stiintele medicale. Personal cunosc persoane care mi-au spus ca au imitat ceea ce au vazut la altii, deci nici pomeneala de traire autentica. Dumneavoastra "vorbiti in limbi" ? va intreb fara urma de malitiozitate. Inteleg "vocea launtrica" care poate sa te calauzeasca, comuniunea cu Dumnezeu fiind intima si personala, insa pastrez o doza de scepticism in fata exteriorizarii vizibile prin sunete onomatopeice.

[penticostalul]

În prealabil postat de ioanna

Nu sunt rautati, sunt studii psihologice si parapsihologice.

Se exagereaza importanta psihologiei si parapsihologiei atunci cand se studiaza vorbirea in limbi.
Vorbirea in limbi este un dar al Duhului Sfant. Haideti sa il tratam in primul rand teologic si prin prisma traitorilor credintei.

Mai apoi si (nu in interpretare teologica ci) doar in domeniul lor: psihiatrii, parapsihologii, neorologii, sociologii & co.

În prealabil postat de ioanna

Daca dumneavoastra considerati ca orice om penticostal are darul autentic de a "vorbi in limbi" si nu e nimic autoindus, e problema d-voastra, insa nu incercati sa infirmati stiintele medicale.

NU consider ca orice penticostal care pretinde ca are darul vorbirii in limbi chiar are un dar veritabil. Vorbirea in limbi s-a manifestat si la necrestini: mormoni, samani, etc. Cred in existenta falsului.

Ce ma deranjeaza sunt generalizarile arogante de tipul: „vorbirea in limbi din zilele noastre este un fenomen parapsihlogic, autoindus, un delir mistic amestecat cu elemente samaniste si multi demoni”

În prealabil postat de ioanna

Personal cunosc persoane care mi-au spus ca au imitat ceea ce au vazut la altii, deci nici pomeneala de traire autentica.

Personal cunosc bancnote de 100 de Euro false.
Inca nu am tras concluzia ca nu exista bancnote de 100 de Euro adevarate.

În prealabil postat de ioanna

Dumneavoastra "vorbiti in limbi" ? va intreb fara urma de malitiozitate.

Da, uneori.

În prealabil postat de ioanna

Inteleg "vocea launtrica" care poate sa te calauzeasca, comuniunea cu Dumnezeu fiind intima si personala, insa pastrez o doza de scepticism in fata exteriorizarii vizibile prin sunete onomatopeice.

Ma consider si sunt considerat un „sceptic” in biserica mea.
Nu dau crezare la tot ce aud.

Insa si Apostolul Pavel si Augustin si Jeronim si Gherasim din Creta si Eusebiu Stephanou si Cardinalul Suenens au crezut ca, in momentele de comuniune intima cu Dumnezeu se poate intampla sa spui prin Duhul cuvinte pe care nu le cunosti. Da ele pot semana uneori cu „sunetele onomatopeice”: te-ri-rem, to-ra-ra...si tot asa.

[Mihai36]

Deci adevarul este undeva la mijloc , unele cazuri sint veritabile altele nu (indiferent de cauza).
Am adus in discutie "vocea Domnului" pentru ca am observat ca este prezenta inclusiv la unii ortodocsi (cu catolici inca nu am vb pe tema asta) -iar persoanele cu care am vb explica modul cum esti ghidat de Domnul si anume prin intermediul unor manifestari harice ale duhului sfint percepute sub forma unei adieri de vint resimtite in crestet, in palme, in inima (aici insotita de deschiderea inimii). Insa nu ca orice adiere de vint perceputa la suprafata pielii ci sub primul strat de piele avind uneori intensitati, modulatii si temperaturi diferite -uneori intercombinate- fiecare purtind cite o semnificatie.
La fel au spus si ei ca urmind aceasta calauzire a duhului intotdeauna se dovedeste ulterior ca nu gresesti.

Daca in acest fel insotit de deschiderea mintii catre orice posibil raspuns se poate afla orice informatie (valoarea de adevar) sau raspunsul pozitiv sau negativ in urma rugaciuni sau intrebarii adresate cit mai ales starea de curatire a hainelor spirituale ma gindesc ca in acest mod se poate face f simplu distingtia dintre o vorbire in limbi de natura divina si una de natura nedivina.

Cineva spunea ca de fapt acesta este darul deosebirii duhurilor si al adevarului.