Mintea in timpul rugaciunii

[georgeval]

Referitor la mintea care se imprastie in timpul rugaciunii, Batranul Ieronim zicea: "N-are importanta ca mintea scapa adesea departe de rugaciune si de cuvintele pe care le pronuntam. Sa fim atenti ca noi sa nu ne imprastiem! Ea va reveni. Mintea se aseamana cu un pui mic. El fuge incoace, fuge in colo, nu ramane aproape de mama lui care este legata de un loc. Dar cand s-a obosit, el revine sa se odihneasca si sa doarma la picioarele ei".

[costel]

Mintea curatita de inchipuiri si ganduri naste acum intelesuri dumnezeiesti. Pe urma vede o lumina care la inceput e ca o candela atarnata inauntrul mintii, apoi ca o luna, in sfarsit ca un soare cu lumina nesfarsita, iar acesta e Iisus Insusi. Acum am devenit vazatori. Intrucat calauza care ne duce pana acolo e paza mintii, aceasta poate fi numita nascatoare de lumina, nascatoare de fulger, nascatoare de foc. In starea aceasta inima il are pe Iisus Insusi ca Stapan care ii spune in chip tainic voia Lui. Acesta e cerul Isihiei, in care a intrat mintea. Asa devenim ingeri in Hristos Iisus, prin trezie si inaltare in dragoste. (Filocalia IV, p. 40)

[dragomirna]

Sf Atanasie: "Daca voiesti sa savarsesti rugaciune buna si placuta lui Dumnezeu, ridica-te si leapada din tine atractiile patimase si grijile lumesti, desparte mintea ta de toate gandurile si visarile, curateste-ti inima de poftele cele intinate, leaga-ti toata voia, intoarce-ti fata de la trup si de la cugetarile trupesti - si inalta-te cu toata dorirea ta catre Dumnezeu. Caci rugaciunea nu este altceva decat uitarea acestei lumi vremelnice si a tot ceea ce este in ea, dupa cum spune proorocul catre Dumnezeu: Doamne, ce sa caut in cer sau pe pamant, in afara numai de chipul Tau cel slavit? Si acum Tu stii ca nimic nu voiesc cu adevarat decat sa fiu nedespartit de Tine in rugaciunea mea si sa ma lipesc cu atentie si cu dragoste de frumusetea Ta. Unii isi doresc bogatie, altii slava, altii castig, iar eu am numai o dorinta si o nazuinta, sa ma unesc cu Tine si, asa cum focul patrunde fierul, asa sa fiu si eu inflacarat de harul Tau. Si atunci, precum fara indoiala nadajduiesc, Tu ma vei curati de toate patimile si vei face sufletul meu stralucitor."

[George.m]

Mintea ne este imprastiata in vremea rugaciunii pentru ca nu-L iubim pe Dumnezeu, ci iubim lumea. Ne e mai draga creatia, fiind legati de ea prin patimile josnice.

"Cel ce iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, acela se si roaga cu totul neimprastiat. Si cel ce se roaga cu totul neimprastiat acela si iubeste pe Dumnezeu cu adevarat. Nu se roaga insa neimprastiat cel ce-si are mintea pironita de ceva din cele pamantesti. Asadar nu iubeste pe Dumnezeu cel ce are mintea legata de ceva din cele pamantesti.

Cand patimile stapanesc mintea, o leaga de lucrurile materiale si despartind-o de Dumnezeu, o fac sa se ocupe cu acelea. Cand o stapaneste iubirea de Dumnezeu, o dezleaga de legaturile lor, induplecand-o sa dispretuiasca nu numai lucrurile ce cad sub simturi, ci si insasi viata noastra vremelnica". (Sf. Maxim Marturisitorul)

[George.m]

Cuviosul Isaia Pustnicul spune ca "e nevoie de lupta si trezvie multa, ca sa consimta mintea cu inima si cu buzele in ora psalmodierii si a rugaciunii, ca sa nu maniem pe Domnul, in loc sa-I slujim Lui in vremea rugaciunii, amestecand in tamaia rugaciunilor mirosul de vite al gandurilor rele si sa se afle jertfa rugaciunilor noastre intinata ca a lui Cain".

[George.m]

"Nu cumva socotind ca te rogi, sa umbli departe de rugaciune, sa te ostenesti fara castig si sa alergi in desert. Aceasta se intampla la cantarea cu gura, cand mintea e purtata in alta parte si e impartita intre patimi si lucruri, incat se intineaza si intelesul cantarii.
Dar aceasta se intampla si cugetarii. Caci adeseori strabatand aceasta cuvintele rugaciunii, mintea nu o insoteste si nu se atinteste spre Dumnezeu , cu Care se face convorbirea rugaciunii, ci e abatuta pe furis de anumite ganduri.

Atunci cugetarea spune din obisnuinta cuvintele, iar mintea luneca de la cunostinta lui Dumnezeu. Ca urmare si sufletul se arata fara intelegere si fara asezare, intrucat mintea s-a imprastiat in niscai naluciri, sau spre cele ce e furata, sau voieste.
Iar nefiind de fata cunostinta in rugaciune si cel ce se roaga neinfatisandu-se Celui Caruia I se roaga, cum se va indulci sufletul? Si cum se va veseli inima care se face ca se roaga, dar nu face rugaciunea adevarata?" (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei).

[George.m]

"Unde ti se va intampla robirea mintii, acolo sa stai pe loc. Daca ti s-ar intampla spre sfarsitul psalmului, revino din nou cu toata ravna la inceput si, pornind de la inceput, urmareste iarasi psalmul pe calea lui, chiar daca ti s-ar intampla de mai multe ori intr-un ceas robirea mintii. Facand tu aceasta, dracii nu vor putea suferi rabdarea staruintei si incordarea ravnei tale, si umplandu-se de rusine, se vor departa de la tine" (Cuviosul Nichita Stithatul, Suta a doua a capetelor naturale, despre curatirea mintii, Filocalia VI).

[George.m]

"Cand te vad dracii ravnind cu adevarat la rugaciune, iti strecoara gandurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme iti fura amintirea lor, ca miscandu-ti-se mintea spre cautarea lor si neaflandu-le, sa se descurajeze si sa se intristeze foarte. Apoi, cand revine iarasi in rugaciune, ii aduce aminte cele cautate mai inainte, ca mintea cautand sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade".

"Lupta-te sa-ti tii mintea in vremea rugaciunii surda si muta, si te vei putea ruga" (Evagrie Monahul, Cuvant despre rugaciune, c.10, 11, Filocalia I).

[Marius22]

În prealabil postat de George.m

"Lupta-te sa-ti tii mintea in vremea rugaciunii surda si muta, si te vei putea ruga" (Evagrie Monahul, Cuvant despre rugaciune, c.10, 11, Filocalia I).

Pe langa Filocalie, o carte de folos, in aceasta privinta, este si Paza celor cinci simturi a Sfantului Nicodim Aghioritul. Am vazut ca aceasta poate fi ascultata online:

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe-audio/paza-celor-cinci-simturi-sfantul-nicodim-aghioritul/despre-minte-dezmierdarile-simturilor-126406.html

[georgeval]

Rugaciune mintii in inima: – “Aici mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in interiorul inimii. Aici se afla toata esenta lucrarii” (Parintele Cleopa in “Ne vorbeste Parintele Cleopa” vol. 12.) Aici atentia este directionata in inima, lucru ce in unele cazuri se intampla spontan sau se intampla firesc, de la sine. “Dupa o bucata de vreme am simtit ca rugaciunea se coborase, asa zicand de la sine de pe buze in inima”. (Pelerinul Rus) Devenim constienti de natura noastra, de gandurile, de emotile noastre pe care acum le percepem, le analizam – introspectie. Apare o stare de calm profund, siguranta incepand sa creasca focalizarea si forta interioara.