cat de mare este puterea "raului"?

[Andrei B.]

Sa nu credeti ca va critic pe careva din voi! Cititi doar textul si vedeti daca va regasiti undeva.

Eu pun pariu ca oamenii nu ar fi asa de distrasi de pacate daca nu ar pierde atata timp incercand sa isi imagineze cum ei, bravi razboinici, participa la o lupta intre "bine" si "rau" iar de undeva din departare Dumnezeu ii priveste si aclameaza, ca la meci.

Nu e asta vanitate in forma pura? Sa-ti imaginezi ca poti sa demonstrezi ceva lui Dumnezeu, ceva ce el nu stie deja. Viata nu e asa de complicata daca o iei cate o zi la rand, sau moment cu moment. O complicam noi oamenii incercand sa construim o poveste fantastica al carui personaj principal suntem noi insine.

Hai sa zic si ceva de ordin practic,
Puterea raului este atat de mare pe cat de mult timp ii acorzi. Te simti ispitit? Apuca-te si munceste ceva, asta o sa iti distraga atentia garantat.

[fallen]

În prealabil postat de Andrei B.

Sa nu credeti ca va critic pe careva din voi! Cititi doar textul si vedeti daca va regasiti undeva.

Eu pun pariu ca oamenii nu ar fi asa de distrasi de pacate daca nu ar pierde atata timp incercand sa isi imagineze cum ei, bravi razboinici, participa la o lupta intre "bine" si "rau" iar de undeva din departare Dumnezeu ii priveste si aclameaza, ca la meci.

Nu e asta vanitate in forma pura? Sa-ti imaginezi ca poti sa demonstrezi ceva lui Dumnezeu, ceva ce el nu stie deja. Viata nu e asa de complicata daca o iei cate o zi la rand, sau moment cu moment. O complicam noi oamenii incercand sa construim o poveste fantastica al carui personaj principal suntem noi insine.

Hai sa zic si ceva de ordin practic,
Puterea raului este atat de mare pe cat de mult timp ii acorzi. Te simti ispitit? Apuca-te si munceste ceva, asta o sa iti distraga atentia garantat.

mersi frumos, esti a nu stiy cata persoana care imi reproseaza ca nu muncesc indeajuns.
Dar in rest ai dreptate.

Revenind, daca se intampla sa fac o "fapta buna", intr-adevar uit de toata "lucrarea raului" si revin la sentimentele cele bune. Dar credeti-ma ca nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu intre cineva pe usa si sa intrebe "ma puteti ajuta cu cutare lucru" si "ala rau" din capul meu sa zica "daca n-o sa pot"; abia cand vad ce vrea omul ma mai linistesc si-i zic se poate sau nu se poate. Unii inteleg cand nu se poate altii nu, pleaca nemultumiti, si noi ne ofticam si dam vina unul pe altul (colegele). Am avut la un moment dat un moment de luciditate, cand am zis "daca se poate bine, daca nu, nu". Nimeni nu poate orice, decat Dumnezeu. Mai rau e cand aia de langa tine nu cred in Dumnezeu si daca se intampla ceva rau, unul din noi a fost de vina (nu si-a dat silinta, a gresit, a fost rau intentionat). Poate de-asta ne-o si "luam peste ochi" sistematic (scuzati expr.). Inclusiv eu, ca daca as fi destul de credincioasa, nu m-as teme atat de rautatile oamenilor si ale "diavolilor".
Cam asta e.

[fallen]

De ce se face sfintirea caselor ( sfestania)?
Ce urmareste ea, alungarea "spiritelor rele", a energiilor negative, dintr-un spatiu, sau "chemarea" Duhului Sfant in acel loc?
Eu multa vreme am crezut prima var. Dar nu se potrivea pt ca nu credeam ca Raul salasluieste intr-un spatiu, ci in inima si in mintea oamenilor care-l populeaza si deci, se plimba peste tot cu ei. Interesant era cum poti sa-l scoti de-acolo.
Daca este var. a doua, atunci de ce nu se practica si in locurile stiute ca fiind "de pierzanie", ca poate Duhul Sfant le lumineaza mintea acelor oameni si isi vad greselile si se intorc la Dumnezeu.
Noi la munca am facut anul trecut asa ceva, dar acum parca "si-a bagat dracul coada" din nou. Posibil sa fie vina noastra, a oamenilor, dar ce putem face in acest sens? (adica noi, credinciosii, pentru ceilalti).
Cat despre casa in care stau... nu vrea nici "proprietarul", nu vrea nici parintele... Sa mai incerc sa-l conving?
(stiu, o sa-mi sugerati ca e inca vara si afara cald, dar nu va mai tine mult)

[xanixade]

În prealabil postat de fallen

mersi frumos, esti a nu stiy cata persoana care imi reproseaza ca nu muncesc indeajuns.
Dar in rest ai dreptate.

Revenind, daca se intampla sa fac o "fapta buna", intr-adevar uit de toata "lucrarea raului" si revin la sentimentele cele bune. Dar credeti-ma ca nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu intre cineva pe usa si sa intrebe "ma puteti ajuta cu cutare lucru" si "ala rau" din capul meu sa zica "daca n-o sa pot"; abia cand vad ce vrea omul ma mai linistesc si-i zic se poate sau nu se poate. Unii inteleg cand nu se poate altii nu, pleaca nemultumiti, si noi ne ofticam si dam vina unul pe altul (colegele). Am avut la un moment dat un moment de luciditate, cand am zis "daca se poate bine, daca nu, nu". Nimeni nu poate orice, decat Dumnezeu. Mai rau e cand aia de langa tine nu cred in Dumnezeu si daca se intampla ceva rau, unul din noi a fost de vina (nu si-a dat silinta, a gresit, a fost rau intentionat). Poate de-asta ne-o si "luam peste ochi" sistematic (scuzati expr.). Inclusiv eu, ca daca as fi destul de credincioasa, nu m-as teme atat de rautatile oamenilor si ale "diavolilor".
Cam asta e.

Binele e bine sa se faca din inima. Si e si logic. Putin bine facut cu toata inima conteaza mult mai mult decat o gramada de bine facut cu parere de rau. Cat despre rautati, nu e bine sa bagam in seama prea mult raul celorlalti, parca e si verset pentru asta.