Mania orbeste ochii sufletului

[windorin]

Orice patima orbeste ochii cei vazatori ai sufletului, cu atat mai mult mandria, mania si ura.

Personal, ma confrunt cu un mare intuneric in a'mi vedea pacatele si cu o mare atentie in a le vedea pe ale celuilalt.
Pentru aceasta, un parinte din Sfantul Munte m'a invatat sa ma rog astfel: "Doamne, lumineaza'mi intunericul."

Mania nu piere decat cu tacerea, cu mila si cu blandetea, iar toate acestea sunt din harul lui Dumnezeu.
Desi sunt biruit des de manie, cer Domnului ajutor si nedajduiesc ca va veni si blandetea.

În prealabil postat de windorin

Orice patima orbeste ochii cei vazatori ai sufletului, cu atat mai mult mandria, mania si ura.

Personal, ma confrunt cu un mare intuneric in a'mi vedea pacatele si cu o mare atentie in a le vedea pe ale celuilalt.
Pentru aceasta, un parinte din Sfantul Munte m'a invatat sa ma rog astfel: "Doamne, lumineaza'mi intunericul."

Mania nu piere decat cu tacerea, cu mila si cu blandetea, iar toate acestea sunt din harul lui Dumnezeu.
Desi sunt biruit des de manie, cer Domnului ajutor si nedajduiesc ca va veni si blandetea.

Windorin...se pare că eşti departe de a fi numai vînt(wind) precum suntem majoritatea! Mi-a placut aceasta postare cel mai mult de la revenirea mea! Mă înclin!

[Marius22]

De nu vom putea scapa definitiv de manie macar sa nu o mai manifestam fata de semeni. Sa ne varsam mania (daca tot suntem iuti la manie) cel mult fata de noi insine si pacatele noastre. Asa ne indeamna si psalmistul: "Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, intru asternuturile voastre, va caiti."

Sa ne maniem spre a nu mai gresi.