informatii despre azile, asezaminte sociale pentru persoanele cu probleme de sanatate

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Draga mea, atat te intreb: daca vei ajunge si tu batrana si bolnava ti-ar place sa fi dusa la un azil unde te mai si inghiontesc cateodata asistentele stresate si nervoase? Ti-ar place sa mori printre straini, fara nici macar caldura din familie?

P.S: Nu te judec pe tine. Tu stii mai bine ce-i in familia ta, insa te rog gandeste-te la asta!

Nici nu stii ce epuizant este sa fii in preajma unui bolnav psihic! Iar cuvantul nu poate cuprinde in sine crunta realitate. Esti mereu in stare de soc. Acum vorbesti cu el si ai impresia ca totul este sub control, iar in secunda doi, pentru ca ii face mare placere, creeaza o situatie in care te scoate din minti. Daca vrei sa povestesti cuiva ce face, are o privire si o atitudine atat de convingatoare, incat un strain te crede pe tine nebun, nu pe el.
Celor care nu stiu nu le doresc vreodata sa ajunga sa traiasca nici macar o luna in preajma unui astfel de bolnav! Ce sa mai spunem ani si ani!

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Nici nu stii ce epuizant este sa fii in preajma unui bolnav psihic! Iar cuvantul nu poate cuprinde in sine crunta realitate. Esti mereu in stare de soc. Acum vorbesti cu el si ai impresia ca totul este sub control, iar in secunda doi, pentru ca ii face mare placere, creeaza o situatie in care te scoate din minti. Daca vrei sa povestesti cuiva ce face, are o privire si o atitudine atat de convingatoare, incat un strain te crede pe tine nebun, nu pe el.
Celor care nu stiu nu le doresc vreodata sa ajunga sa traiasca nici macar o luna in preajma unui astfel de bolnav! Ce sa mai spunem ani si ani!

Si totusi...Domnul a facut sa rasara soarele si peste ei, Domnul a oranduit sa se nasca intr-o anumita familie....

Stii ce draga Maria, mai bine intreaba-ti duhovnicul. Eu am impresia ca ceri aici confirmarea ca este bine ce intentionezi sa faci, ceea ce denota mustrari de constiinta...

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Si totusi...Domnul a facut sa rasara soarele si peste ei, Domnul a oranduit sa se nasca intr-o anumita familie....

Evident! Si peste ei, si peste tine.

Te rog sa ne scrii in ce lumina iti apare soarele dupa ce ai petrecut un timp in preajma unui astfel de bolnav (dar sa fii cel sub a carui responsabilitate se afla).

Multa sanatate iti doresc si Domnul sa te ocroteasca!

[LapetiteMoc]

Persoana in preajma careia am fost timp de mai bine de doi ani, nu-mi era ruda, ci doar un coleg de care mi-era tare mila. Pe langa schizofrenie paranoida are si scleroza in placi (imobilizat in fotoliu rulant). M-am simtit curajoasa sa-l ajut sa-i fie zilele mai senine, dar nu stiam ce inseamna boala psihica. Imi imaginam doar si imaginandu-mi am crezut ca pot face fata (oricum despre diagnosticul psihiatric am aflat dupa cateva luni).
Familia l-a lasat complet singur, ii epuizase deja si inca mai continua sa-i terorizeze cu acuzatii imaginare. Am vorbit o data cu mama lui la telefon si nu mi-a spus decat ca-mi doreste sa raman normala si se bucura ca s-a milostivit cineva de el.
Am plecat de acolo cu uriasa strangere de inima, insa incurajata si sustinuta de crestinii de la Biserica, in frunte cu parintele. Ei mi-au interzis sa ma mai ocup de el, pentru ca erau deja martorii transformarii mele in om cu probleme. "Mila si renuntarea la sine sunt crestine, draga mea, dar au si limite.", mi-a spus parintele.

[maria32]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Persoana in preajma careia am fost timp de mai bine de doi ani, nu-mi era ruda, ci doar un coleg de care mi-era tare mila. Pe langa schizofrenie paranoida are si scleroza in placi (imobilizat in fotoliu rulant). M-am simtit curajoasa sa-l ajut sa-i fie zilele mai senine, dar nu stiam ce inseamna boala psihica. Imi imaginam doar si imaginandu-mi am crezut ca pot face fata (oricum despre diagnosticul psihiatric am aflat dupa cateva luni).
Familia l-a lasat complet singur, ii epuizase deja si inca mai continua sa-i terorizeze cu acuzatii imaginare. Am vorbit o data cu mama lui la telefon si nu mi-a spus decat ca-mi doreste sa raman normala si se bucura ca s-a milostivit cineva de el.
Am plecat de acolo cu uriasa strangere de inima, insa incurajata si sustinuta de crestinii de la Biserica, in frunte cu parintele. Ei mi-au interzis sa ma mai ocup de el, pentru ca erau deja martorii transformarii mele in om cu probleme. "Mila si renuntarea la sine sunt crestine, draga mea, dar au si limite.", mi-a spus parintele.

la mine nu se poate pune problema de a renunta vreodata caci nu am aceasta optiune fiind vorba de mama mea, de cea care mi-a dat viata.

sper sa nu se interpreteze dorinta mea de a o interna intr-un asezamant social drept dorinta de a "scapa" de grija ei caci nu aceasta este realitatea.

daca ar avea orice alta boala, si as putea sa ma ocup de ingrijirea si tratamentul ei, as face-o cu mare drag, insa un asemenea bolnav nu recunoaste ca este bolnav si refuza grija si tratamentul.
plus ca imi face atatea probleme incat ajung sa nu ma mai pot ocupa eu de cele normale ale vietii de zi cu zi, iar daca ajung sa fac asta se cheama ca nici de dansa nu ma mai pot ocupa. de ex, din punct de vedere financiar o sustin caci pensia dansei este f mica. daca as ramane fara serviciu din cauza ei cui ar folosi aceasta? caci nici bani nu as mai avea sa-i dau.

am ajuns sa ma gandesc la varianta asta pentru a ma asigura ca macar un acoperis deasupra capului va avea si o mancare calda si sanatoasa in fiecare zi.

caci acum, dupa cum v-am spus, a ajuns sa-si vand toate lucrurile din casa si mancarea de la noi o refuza pe motiv ca nu-i place, iar ea banii proprii nu stiu pe ce ii cheltuie, probabil pe tigari si mancare proasta de la fast-food.

ultimul lucru pe care il mai are este casa in care locuieste. daca o va vinde si pe aceea nu stiu ce va face caci refuza si sa locuiasca cu noi.

[maria32]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Persoana in preajma careia am fost timp de mai bine de doi ani, nu-mi era ruda, ci doar un coleg de care mi-era tare mila. Pe langa schizofrenie paranoida are si scleroza in placi (imobilizat in fotoliu rulant). M-am simtit curajoasa sa-l ajut sa-i fie zilele mai senine, dar nu stiam ce inseamna boala psihica. Imi imaginam doar si imaginandu-mi am crezut ca pot face fata (oricum despre diagnosticul psihiatric am aflat dupa cateva luni).
Familia l-a lasat complet singur, ii epuizase deja si inca mai continua sa-i terorizeze cu acuzatii imaginare. Am vorbit o data cu mama lui la telefon si nu mi-a spus decat ca-mi doreste sa raman normala si se bucura ca s-a milostivit cineva de el.
Am plecat de acolo cu uriasa strangere de inima, insa incurajata si sustinuta de crestinii de la Biserica, in frunte cu parintele. Ei mi-au interzis sa ma mai ocup de el, pentru ca erau deja martorii transformarii mele in om cu probleme. "Mila si renuntarea la sine sunt crestine, draga mea, dar au si limite.", mi-a spus parintele.

LaPetiteMoc, prietenul de care povestesti locuia in Romania?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de maria32

LaPetiteMoc, prietenul de care povestesti locuia in Romania?

Nu. In Franta. Insa deontologia medicilor psihiatri este peste tot aceeasi. M-am informat serios, tocmai pentru ca vroiam sa-l ajut, sa gasesc un medic care sa-i spuna macar ca refuzand tratamentul risca sa fie obligat sa intre intr-un centru de specialitate (exact situatia pe care el nu si-o dorea, tocmai pentru ca intr-un astfel de centru nu mai are spor la manipulat si rascolit vietile oamenilor).

Ii vorbeam cat se poate de calm (de fapt toti cunoscutii imi spun ca sunt de un calm iesit din comun), convingator, apeland la situatii , exemple din literatura (preocupare comuna), filozofie etc. Functiona cinci minute, apoi totul devenea catastrofic.

Mama ta nu are atacuri de panica?

[maria32]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Nu. In Franta. Insa deontologia medicilor psihiatri este peste tot aceeasi. M-am informat serios, tocmai pentru ca vroiam sa-l ajut, sa gasesc un medic care sa-i spuna macar ca refuzand tratamentul risca sa fie obligat sa intre intr-un centru de specialitate (exact situatia pe care el nu si-o dorea, tocmai pentru ca intr-un astfel de centru nu mai are spor la manipulat si rascolit vietile oamenilor).

Ii vorbeam cat se poate de calm (de fapt toti cunoscutii imi spun ca sunt de un calm iesit din comun), convingator, apeland la situatii , exemple din literatura (preocupare comuna), filozofie etc. Functiona cinci minute, apoi totul devenea catastrofic.

Mama ta nu are atacuri de panica?

are foarte multe stari, are crize de nervi in care injura si blesteama pe toata lumea, are alteori stari de apatie in care plange si nu scoate o vorba, are la activ tentative de suicid dar si atacuri asupra persoanelor apropiate (ale celor mai apropiate, mama ei si copilul ei adica eu), are momente cand este incoerenta adica sare de la o idee la alta cand se exprima, fara sa para ca-si da seama de asta... si are si perioade.... din ce in ce mai scurte si mai rare, cand se poarta normal.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Evident! Si peste ei, si peste tine.

Te rog sa ne scrii in ce lumina iti apare soarele dupa ce ai petrecut un timp in preajma unui astfel de bolnav (dar sa fii cel sub a carui responsabilitate se afla).

Multa sanatate iti doresc si Domnul sa te ocroteasca!

Nu am avut in ingrijire un astfel de bolnav, multumesc Domnului ca m-a scutit de o asemenea incercare. Maria este pusa, totusi, in fata faptului implinit si trebuie sa faca fata situatiei pe placul Domnului. Voia lui Dumnezeu se poate afla si prin cuvintele duhovnicului…asta in cazul in care voia Domnului este un aspect important pentru ea.
Daca tu crezi ca azilul e cea mai buna alegere, nu ai decat s-o sustii in continuare.

Domnul sa ne dea sanatate tuturor si sa ne ocroteasca!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Nu am avut in ingrijire un astfel de bolnav, multumesc Domnului ca m-a scutit de o asemenea incercare. Maria este pusa, totusi, in fata faptului implinit si trebuie sa faca fata situatiei pe placul Domnului. Voia lui Dumnezeu se poate afla si prin cuvintele duhovnicului…asta in cazul in care voia Domnului este un aspect important pentru ea.
Daca tu crezi ca azilul e cea mai buna alegere, nu ai decat s-o sustii in continuare.

Domnul sa ne dea sanatate tuturor si sa ne ocroteasca!

Asta o si sfatuiam, sa se roage si Dumnezeu ii va arata calea.
Nu o sustin in decizia luata (care este personala, ea ceruse informatii despre aziluri etc.), ci ii spun doar ca inteleg perfect prin ce trece impartasindu-i din experienta mea izvorata dintr-o situatie identica.