Relativismul:toate religiile sunt bune

[Mihai36]

Nu am fost botezat ritualic (adica cu apa) , nici nu s-a pus problema iar daca se punea nu stiu daca as fi accepat mai ales ca eram necredincios asa cel putin sustineam fiindca nu aveam dovezi iar altcineva spunea ca are si atunci am zis ca le vreau si eu . Eu am cerut doar in gind (Fecioarei) si imediat am simtit o mare caldura care a tinut 3 secunde dupa care o pace adinca cum nu mai traisem niciodata si abia dupa vreo ora am observat ca sint alt om dupa ce am iesit afara si am vazut ca reactiile, simtirea si trairea, gustul de mine insumi devenisera mult, neasteptat de mult schimbate in bine.
Pentru mine daca Dumnezeu chiar exista trebuia sa fie musai atotputernic si sa nu depinda de putina apa, ori e atotputernic ori nu e deloc.
Si atunci a fost atotputernc.
dealtfel nici la cincizecime sau la cei care au vb in limbi nu a fost vorba de vreo apa, duhul le-a fost si apa si foc si duh.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

Nu am fost botezat ritualic (adica cu apa) , nici nu s-a pus problema iar daca se punea nu stiu daca as fi accepat mai ales ca eram necredincios asa cel putin sustineam fiindca nu aveam dovezi iar altcineva spunea ca are si atunci am zis ca le vreau si eu . Eu am cerut doar in gind (Fecioarei) si imediat am simtit o mare caldura care a tinut 3 secunde dupa care o pace adinca cum nu mai traisem niciodata si abia dupa vreo ora am observat ca sint alt om dupa ce am iesit afara si am vazut ca reactiile, simtirea si trairea, gustul de mine insumi devenisera mult, neasteptat de mult schimbate in bine.
Pentru mine daca Dumnezeu chiar exista trebuia sa fie musai atotputernic si sa nu depinda de putina apa, ori e atotputernic ori nu e deloc.
Si atunci a fost atotputernc.
dealtfel nici la cincizecime sau la cei care au vb in limbi nu a fost vorba de vreo apa, duhul le-a fost si apa si foc si duh.

Multumesc Mihai!
Eu un singur lucru i-am cerut Maicii Domnului cand am ajuns credincioasa si am vazut cata diversitate este la ortodocsi: sa ma ajute sa nu imi pierd credinta orice mi s-ar intampla in viata asta.
Iar Domnului i-am cerut sa imi arate unde este adevarul in atatea credinte cate exista.
Si consider ca rugaciunile mi-au fost ascultate. :)

[Adriana3]

Draga Cipri85,

Pentru ca m-ai rugat sa recitesc pasajele postate de tine din Biblie si nu mi-ai mai zis "fa bine", le-am recitit cu luare aminte. Intentia ta este foarte clara: sa arati ca doar prin Duhul Sfant primim Noul Legamant si doar prin Botez il primim il pe Duhul Sfant. Iar cei care nu sunt Botezati sunt in continuare pagani si nu au Noul Legamant scris in inimile lor. Eu sunt deacord sa pornim de la aceasta premiza cu conditia sa integram cu adevarat toate pasajele din Biblie. Noul Legamant este Legea lui Dumnezeu scrisa in inimile oamenilor iar Domnul a zis ca toata aceasta Lege este cuprinsa in poruncile de iubire. Deci in mod concret, cel care primeste Noul Legamant in cugetul si inima sa, primeste concret legea iubirii. Rezulta de aici ca doar cei Botezati au primit Legea iubirii in timp ce ceilalti se scalda in continuare in ura. Privind in jurul meu, nu pot sa accept o asemenea afirmatie, sunt multi ne-ortodocsi plini de iubire si destui ortodocsi plini de ura. Deci undeva este gresit ceva. Ori Legamantul Nou este scris si in inima nebotezatilor, ori Botezul se face si pe alte cai necunoscute ortodocsilor, ori ambele.
Hai sa studiem Scriptura si sa vedem. Sa luam vedenia lui Petru in care Domnul ii spune "Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate." iar Petru zice: "Voi stiti ca nu se cuvine unui barbat iudeu sa se uneasca sau sa se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat." Ca atare Petru nu mai avea voie sa numeasca pe nici un om necurat din cauza cuvintelor Domnului in care i-a spus ca El ii curatise. Pe cine curatise Domnul? Pe cei pe care Petru nu mai avea voie* sa ii numeasca necurati. Si cine sunt acestia? Vedem bine ca sunt toti oamenii din moment ce Petru nu mai avea voie sa numeasca pe nimeni necurat. Deci Domnul a curatit toti oamenii. De ce anume i-a curatit? Cu siguranta nu de o murdarie trupeasca, nu? De ce anume? De ce erau considerati spurcati paganii? Nu tocmai pentru ca nu aveau Legea lui Dumnezeu? Iar in momentul in care paganii primeau Legea lui Dumnezeu, adica Legea evreiasca, exemplu acel al 13-lea trib evreiesc de care ai spus, paganii deveneau curati, asa-i? Ca atare, daca curatenia vine prin Legea lui Dumnezeu, iar ap. Petru a inteles ca toti oamenii erau curatiti, inseamna ca toti oamenii erau ca si acel al 13 trib, ca sa fac o analogie, adica toti au primit Legea lui Dumnezeu, Noul Legamant. De aceea exista iubire si la ne-ortodocsi, chiar si la atei. Dar ateii nu il recunosc pe Dumnezeu ca atare nu au Duh Sfant. Deci Noul Legamant nu este legat in mod direct de Duhul Sfant ci Noul Legamant este dat tuturor oamenilor, acei multi chemati, insa Duhul Sfant este dat doar unora, acei putini alesi. Pe ce criterii sunt alesi doar unii, nu stiu, insa cu siguranta rolul lor este sa fie lumina lumii si sarea pamantului. Iar prin Duhul Sfant se desavarseste iubirea. Au numai ortodocsii iubire desavarsita? Nu cred, ci si altii au demonstrat o iubire la fel de mare, deci si ei trebuie sa aiba Botezul cu Duh Sfant. Ceea ce arata ca Botezul cu Duh Sfant se primeste si altfel decat este la ortodocsi, ceea ce explica de ce talharul de pe cruce a ajuns in Imparatie desi Domnul Iisus a spus ca nimeni nu ajunge in Imparatie fara a fi Botezat. Deci talharul a primit in mod tainic Botezul cu Duh Sfant inainte sa moara, si la fel si toti dreptii din VT, si ei trebuie sa fi primit Botezul ca altfel cum intrau in Imparatie daca nimeni nu poate intra altfel, fara exceptie? Si la fel si invatatul evreu la care Iisus i-a zis sa implineasca poruncile de iubire si va fi mantuit. Ca atare, Botezul cu Duhul Sfant este o Taina mare, el este dat tuturor celor care lucreaza poruncile iubirii sadite in inima lor prin Noul Legamant. In ceea ce priveste Botezul copiilor, avand in vedere cati atei au aparut din astfel de copiii, eu nu cred ca Botezul cu Duh Sfant se da chiar in momentul Botezului ritualic, ci doar in momentul in care cei botezati ajung sa creada in Dumnezeu. Si cei care am fost atei, se pare ca ne dam mai bine seama de aceasta stare de lucruri. Iar cine are pe Duhul Sfant il cunoaste si pe Fiul, cu conditia ca cineva sa ii fi vorbit de El, ca altfel nu il viseaza noaptea. Dar daca cineva ii vorbeste despre Iisus, il recunoaste imediat ca Fiu al lui Dumnezeu. Si in acest context, si toate celelalte pasaje se incadreaza foarte bine. Cu teoria ta insa, multe pasaje si situatii din Biblie devin exceptii inexplicabile care incalca faptul ca nimeni nu va intra in Imparatie daca nu se naste din Duh, ca atare nu ar intra nici talharul, nici dreptii VT, nici invatatorul evreu care a fost trimis sa practice legea iubirii etc. Si de aceea ramane valabila formularea "marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor", pentru ca Botezul cu Duh Sfant se face intr-adevar spre iertarea pacatelor.

[Adriana3]

Acum despre Euharistie, Cipri draga,

M-ai acuzat aiurea pentru eu zic ca si Biserica Ortodoxa (prefacerea Painii si Vinului in Trupul si Sangele Domnului, cu minunile in care painea s-a transformat in tesut muscular cardiac). Eu doar zic in plus, zic ca este si o prefigurare a Jertfei pe care urmeaza sa o facem noi, prin Hristos cu care ne-am impartasit, jertfa vietii noastre pusa pe altarul iubirii asa cum a facut Iisus. Iisus si-a incheiat Jertfa in momentul Invierii, noi abia o incepem. Ca atare Euharistia aminteste Jertfa Domnului tocmai pentru ca este Trupul si Sangele Domnului, si prefigureaza jertfa noastra in care ne oferim si noi din iubire pentru semen. Si am descoperit cu bucurie ca macar in alta biserica s-a inteles. Dar sunt sigura ca si biserica ortodoxa a inteles asta candva, nu se poate sa nu fi inteles. Citind ieri din omiliile despre pocainta (am gasit 11 astfel de omilii) am gasit o explicatie a Sf. Ioan Gura de Aur care, vrand sa ii linisteasca pe enoriasi pentru faptul ca minunile se imputinasera foarte mult fata de primul secol, le zicea ca ceea ce ne este de folos pentru mantuire nu sunt minunile ci sa-L imbracam pe Hristos etc, exact ce am zis si eu si m-ati acuzat aiurea de partizana a Legii Vechi. Bine-nteles ca sfantul nu punea in discutie pe cei din alte religii, el vorbind stric enoriasilor sai. Pentru pagani raman explicatiile Ap. Pavel care arata ca si paganii vor fi aparati exact prin aceleasi fapte. Dumnezeu este drept cu toti oamenii. Ca atare, cei care lucreaza iubirea se impartasesc cu Trupul si Sangele Sau fara sa stie, pentru ca Trupul si Sangele Sau nu sunt altceva decat iubire duhovniceste vorbind. Noi in plus ne Impartasim si cu Trupul si Sangele Lui material, insa aceasta Impartasire ne-a zis sa o facem in amintirea Lui, prefigurand implicit si Jertfa noastra asumata in mod voluntar si prin El. Impartasirea obligatorie pentru a primi viata este Impartasirea din iubire, conform Noului Legamant scris in inimile tuturor. Iar cine accepta sa lucreze iubirea conform acestui Legamant, cu siguranta este Botezat cu Duh Sfant in mod tainic, ca toti ceilalti evrei drepti sau ca talharul pe cruce. Asa ca sinmantuirea lor se face dupa Cuvantul Domnului. Iar in momentul intalnirii cu Domnul, chiar si numai la Judecata sa fie aceasta intalnire, se va face si ultima parte necesara: recunoasterea lui Iisus ca Fiu a lui Dumnezeu.

[Mihai36]

O alta dovada ca botezul sfint (duhul sfint) nu este primit (doar) la botezul ritualic al copilasilor este faptul ca unii dintre ei devin lacas al Duhului sfint chiar din pintecele mamei deci dinainte de a se naste ca sa poata fi botezati obligatioriu -cum a fost de ex si Sf Stelian dar si altii ca el.
Imparatia cerurilor nu se obtine obligatoriu ci trebuie sa fie o nazuinta (dorinta) si o asumare personala.

[Adriana3]

Despre Spovedanie Cipri draga,
Din cele 11 omilii despre pocainta ale Sf. Ioan Gura de Aur doar doua pomenesc cuvantul Spovedanie. Inainte de a face cateva remarci pe seama acestora, vreau doar sa mentionez o intrebare pe care i-am pus-o unui preot: din moment ce in rugaciunea Tatal Nostru il rog pe Dumnezeu sa imi ierte mie asa cum si eu iert celorlalti, de ce atunci nu mi se iarta intocmai ci sunt obligata la Spovedanie? Ca doar eu nu cer nimanui sa mi se puna in genunchi, sa-si marturiseasca greselile, sa-i dau canon si toate aceste umilinte la care este supus omul pentru a fi iertat, ci iert pur si simplu, chiar fara sa mi se ceara iertare. Cum atunci Dumnezeu nu imi face la fel din moment ce mi-a zis sa ma rog pentru asta? Stii care a fost raspunsul preotului? Nu m-a contrazis, mi-a zis doar ca noi nu putem ierta cu adevarat de asta avem nevoie de Spovedanie.
Cu alte cuvinte, in absenta Spovedaniei sunt valabile toate celelalre cuvinte din Biblie care spun ca vom fi judecati cu masura cu care judecam si noi, ca cel care nu judeca, nu va fi judecat, daca iertam ni se va ierta noua etc. Spovedania este doar un ajutor suplimentar din cauza ca oamenii nu le pot face pe primele insa cine le poate lucra pe primele nu are nevoie de Spovedanie. Ba chiar si cine are credinta suficienta sa creada ca Dumnezeu este drept sa ierte celui care se caieste, asa cum scrie, nu are nevoie de Spovedanie. Preotul poate dezlega sau tine cele incredintate lui, nu si cele ale oamenilor care nu vin la el cu aceasta problema, ca altfel ar insemna ca fiecare preot sa tina pacatele tuturor celorlalti oameni care nu se spovedesc la el, ori asta este absurd. Iar modul cum se organizeaza preotul sta in puterea lui, spovedanie colectiva, individuala sau direct lui Dumnezeu, el dand iertarea la sfarsit.
Acum revenind la Sf. Ioan Gura de Aur, ca asta ma interesa, cele doua omilii care amintesc de Spovedanie fara sa o explice sunt aici:


http://www.ioanguradeaur.ro/410/9-pe...si-spovedanie/


http://www.ioanguradeaur.ro/343/despre-cainta/

In prima zice:

"Şi adesea zi şi tu ce se face, că de îţi vei aduce aminte tu de păcatul tău, Dumnezeu nu-şi va aduce aminte de el, iar de-l vei uita tu Dumnezeu îşi va aduce aminte de el."

Asta nu prea suna a ceea ce este la noi astazi, caci la noi, prin Taina Spovedaniei se sterge pur si simplu, nu isi mai aduce Dumnezeu aminte de pacatele Spovedite.


Apoi continua:
Ascultă, de vei da săracului milostenie întrebându-te cineva, zici: văzut-am pe sărac că era flămând şi i-am dat de a mâncat, iar Hristos nu zice aşa, ci flămând M-aţi văzut şi M-aţi hrănit şi Mi-aţi dat de băut.
Pentru aceea când păcătuieşti, nu aştepta să-ţi auzi mustrarea de la altul, ci până a nu te mustra şi a te pîrî, întâi tu îţi huleşte păcatele tale în chip de spovedanie , iar de te vei mustra de altul, nu se face îndreptarea ta, ci este îndreptarea mustrării celuilalt."

Dupa care vorbeste de puterea de a ierta pacatele date ap. Petru si apoi celorlalti apostoli.

Dupa care zice:
"Drept aceea n-a trimis Dumnezeu înger din cer ca să îndrepte păcatele oamenilor, ci a făcut dascăli şi învăţători din firea omenească, ca să nu certe cu greu îngerii pe oameni, drept aceea a dat învăţători oameni muritori şi preoţi care au şi ei slăbiciune ca şi ceilalţi, pentru care lucru zic acestea către voi? Zisu-le-am ca să nu ziceţi, că tu eşti curat de păcate şi nu-ţi este milă de cei ce păcătuiesc ci cu greu şi cu multă silă dai certările şi canoanele păcatelor , căci şi eu cunosc întâia scârbă şi întristarea celor ce se pocăiesc, că şi eu vinovat sunt de păcate că toţi suntem supuşi canoanelor şi certărilor şi nimeni nu poate să se laude că are inimă curată, drept aceea nu zic de păcatele străine, nici de neomenie le zic acestea, ci din nevoinţa cu care mă nevoiesc şi grijesc de dragostea voastră şi fac aceste multe mustrări, că doftorii când doftoricesc trupurile acele au dureri, iar învăţătorul care învaţă, şi lecuieşte sufletele oamenilor, acela are durere şi întristare temându-se ca nu cumva să nu cadă sămânţă cuvântului în pământ bun ci în spini şi nu va răsări să aducă rod sufletesc."

[Adriana3]

Iar in al doilea link Sf. Ioan Gura de Aur zice:

"De asta sîntem totdeauna reci si nesimtitori, de asta nu sîntem pregatiti pentru savîrsirea vreunei fapte bune, de asta nu putem ajunge la cainta, de asta nu putem sa ne adunam putin sufletul nostru: nu ne gîndim cum trebuie la pacatele noastre, nu cercetam binefacerile date noua de Dumnezeu, nu cautam pe oamenii care au savîrsit fapte mari si minunate. De asta am dat cu totul uitarii faptele cele bune: nu sîntem cumpatati cînd avem izbînzi în viata, cînd sîntem fericiti; nu sîntem sinceri, mintim cînd spunem tuturor, de nenumarate ori, ca sîntem niste pacatosi. Ca asa stau lucrurile o putem vedea de acolo ca ne pierdem firea, ne razvratim cînd auzim ca altii rostesc aceste cuvinte si le socotim drept ocari. Astfel, toate faptele noastre nu-s decît fatarnicie: nu urmam pe vames, care, hulit de fariseu pentru multimea pacatelor lui, a suferit cu rabdare hula si a cules rodul purtarii lui, caci s-a pogorît din biserica mai îndreptat decît fariseul (Luca18:14). Noi însa nu stim ce înseamna a ne marturisi pacatele, cu toate ca sîntem plini de nenumarate pacate. Ar trebui sa fim încredintati nu numai ca am savîrsit nenumarate pacate, dar ar trebui sa avem scrise ca într-o carte în inima noastra toate pacatele noastre, mici sau mari, si ar trebui sa le plîngem ca si cum le-am fi facut de curînd. Aducîndu-ne aminte necontenit de pacatele noastre, putem înfrînge iute mîndria sufletului nostru. Aducerea aminte necontenit de propriile pacate trage dupa sine un atît de mare bine, încît Fericitul Pavel îsi spunea deseori chiar pacatele iertate de Dumnezeu. Prin botez, toate pacatele sale de mai înainte îi fusesera sterse; dupa botez, a trait într-o curatie desavîrsita; astfel – desi nu se stia vinovat cu nimic (1 Corinteni 4:4), desi nu avea pacate pentru care sa suspine – totusi facea pomenire de pacatele de dinainte de botez, de mult iertate, spunînd: ,,Hristos Iisus a venit în lume sa mîntuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintîi sînt eu” (1 Timotei 1:15); si iarasi: ,,… ca m-a socotit credincios, punîndu-ma spre slujire pe mine, cel ce eram înainte hulitor, si prigonitor si batjocoritor… (1 Timotei 1:12, 13) ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumnezeu si o pustiiam” (Galateni 1:13); si iarasi: ,,Nu sînt vrednic sa ma numesc Apostol” (1 Corinteni 15:9). Chiar daca Dumnezeu ne-a iertat pacatele trecute si spovedite, totusi trebuie sa ne aducem aminte de ele, deoarece amintirea lor este în stare sa ne miste sufletul si sa ne îndemne sa iubim cu putere pe Dumnezeu. Cînd Simon fariseul a fost întrebat de Domnul care din cei doi datornici îl va iubi mai mult pe camatar, si a spus: ,,Socotesc ca cel caruia i-a iertat mai mult”, Domnul i-a raspuns: Drept ai judecat!” (Luca 7:43). Atunci vom cunoaste cît de covîrsitor este harul lui Dumnezeu fata de noi, atunci vom pleca ochii spre pamînt, atunci ne vom smeri, cînd ne vom gîndi la multimea pacatelor noastre trecute. Cu cît avem constiinta ca am savîrsit pacate mai mari, cu atît ni se va muia mai mult sufletul. Pavel îsi aducea aminte de pacatele lui de dinainte de botez, noi însa nu voim sa ne aducem aminte de cele savîrsite dupa botez, care aduc dupa ele mare primejdie si pe care avem îndatorirea de a le cerceta. Dimpotriva, daca ne vine vreodata în minte amintirea vreunui pacat, îndata îl alungam, caci nu vrem ca aceasta sa ne tulbure constiinta nici chiar pentru putina vreme. Si totusi, pacatele ni se nasc din aceasta placere nefolositoare pe care o facem sufletului. Fiind atît de nesimtitori si atît de molatici, pe de o parte nici nu mai putem sa ne marturisim pacatele de mai înainte (cum putem sa le mai marturisim, odata ce ne-am obisnuit sa nu le suferim nici amintirea?), iar pe de alta parte sîntem cu totul gata de a savîrsi pe viitor altele. Bine ar fi sa avem vesnic în noi treaza amintirea pacatelor noastre! Frica de Dumnezeu sa ne zguduie necontenit mintea, spre a putea alunga moliciunea si usuratatea sufletului nostru! Caci, daca taiem si acest frîu, cine va mai opri sufletul sa se îndrepte fara teama spre prapastie si sa cada în adîncul pierzarii? Pentru asta dreptul David îsi punea necontenit înaintea ochilor pedeapsa viitoare, pentru asta plîngea, pentru asta suspina; plîngea si suspina cu amar. [...]"

Ca atare observ ca principial Spovedania nu era ca acum la noi, ci este o combinatie intre Spovedanie si cainta continua pentru cele spovedite ca si cum nu ar fi sigur ca sunt iertate. In timp ce despre Botez vorbeste cu multa bucurie si incredere in iubirea lui Dumnezeu care iarta deplin si ca atare ce bucurie mare ca ne scapa de povara pacatelor, dupa cum explica si sensul "veniti la mine cei impovarati si veti gasi odihna", adica cei impovarati de pacate merg la Hristos prin Botez si puf, toate pacatele sunt disparute, povara lor disparuta si in consecinta sufletul se odihneste. Iata ca nu aceeasi co ceptie o are despre Spovedanie, povara pacatelor nu numai ca nu este luata, ci sunt luate doar pacatele insa amintirea lor ii bantuie mereu, deci nu isi gasesc odihna ca la Botez.
Nu explica in schimb cum se face Spovedania propriu-zis, ci se intelege doar ca Spovedania ar fi o vizualizare a pacatelor si o cainta de felul celei facute de Ap. Pavel care nu mergea in mijlocul multimii de enoriasi ca sa inceapa sa insire cele facute din copilarie si pana in prezent, ci se caina pur si simplu in discursurile sale catre cei crestinati de raul facut in trecut in prigoana crestina. Cum am face si noi astazi sa spunem celor carora am gresit ca uite ce rau ne pare ca le-am gresit. Cam asta imi rezulta mie ca era Spovedania si mi se pare chiar normal sa fie asa, cel vatamat trebuie sa primeasca cainta noastra, nu preotul. Exact cum a zis Iisus: inainte de a aduce darul la Altar, trebuie sa ne impacam cu dusmanul. Asta si este scopul acestor taine, trairea in iubire cu toti ceilalti. Preotul trebuie sa dea doar dezlegarea celor spovedite in acest fel si sa le tina pe cele nespovedite. Ori stie Domnul care au fost marturisite celui caruia i s-a gresit si care nu, nu-i nevoie sa stie musai si preotul. Cum era la inceput, era foarte bine. Apoi insa s-a pervertit putin Taina, inclusiv cu introducerea canoanelor despre care nu da detalii, dar sunt semnul neincrederii totale in iubirea si iertarea profunda a lui Dumnezeu. Singurul canon cerut de Domnul este impacarea cu aproapele. Spovedania apoi si-a cam deturnat scopul initial care viza aceasta impacare. Si am observat ca (neo)protestantii s-au reintors la ceea ce era cu adevarat Spovedania pe vremea apostolilor. Vroiam doar sa stiu la ce stadiu era pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur si vad ca era undeva la granita intre ceea ce fusese candva si ceea ce avea sa devina. Discursurile Sfantului sunt in ambele directii.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

O alta dovada ca botezul sfint (duhul sfint) nu este primit (doar) la botezul ritualic al copilasilor este faptul ca unii dintre ei devin lacas al Duhului sfint chiar din pintecele mamei deci dinainte de a se naste ca sa poata fi botezati obligatioriu -cum a fost de ex si Sf Stelian dar si altii ca el.
Imparatia cerurilor nu se obtine obligatoriu ci trebuie sa fie o nazuinta (dorinta) si o asumare personala.

Nu stiu cum a fost cu Sf. Stelian,

Stiu insa cum a fost cu Sf. Ioan Botezatorul care a tresarit in burtica mamei lui cand Sfanta Fecioara a aparut insarcinata cu Iisus. Deci si sf. Ioan avea pe Duhul Sfant prin care L-a recunoscut pe Iisus in momentul in care L-a vazut. Ritualic insa, a murit nebotezat. Asta nu inseamna ca chiar el sa nu fi primit Botezul cu Duh Sfant si sa fi ramas in afara Imparatiei. Deci suntem deacord ca se poate primi Botezul cu Duhul Sfant inca din burtica mamei :)

În prealabil postat de Marilena B

Am sa cer iertare, dar pot sa-mi permit sa spun ca sunt de acord cu cele ce ai spus... fiecare are foarte clar intiparite propriile conceptii si nici macar nu renunta la a le mai sustine..cred ca aici ar trebui sa se intervina de catre cineva autorizat sa o faca..
Daca citesc fiecare paragraf separat, as zice are dreptate fiecare, daca asa este scris in sursa ortodoxa (depinde de sursa fiecaruia cat de realista este).
Dar nu am asa de bogata cultura teologica...eu pe cine sa mai cred?
Si trecand peste toate o mica parabola:
- sa zicem ca eu sunt un copil nascut prin nu stiu ce teritorii indepartate de zisa credinta dreapta si Dumnezeu care ne-a conceput dupa chipul sau de la facerea lumii, a ingaduit sa ma nasc cu o alta cultura... Nu apuc sa ma ridic bine la viata si trebuie sa ma duc la cele vesnice. Ajung si la poarta raiului si dupa toate cate inteleg eu acum, acolo ar trebui sa stea cineva sa cearna pe ortodocsi si sa zica dar tu cine esti ca nu te cunosc...acest rai este facut doar pentru ortodocsi..
Iadul trebuie populat indeosebi pleaca ca nu te cunosc copile, ca doar de aceea a fost ingaduit de Dumnezeu ca sa nu existe apostoli in fiecare colt al lumi, care sa duca vestea cea buna a mantuirii si mai ales asa a vrut El ca mii de ani sa stea uni inca in triburi, chiar sa nu auda de existenta lui Iisus...
Deja o sa cred ca Dumnezeu este partinitor cu anumite zone sau chiar rase de oameni...Copil fiind intr-o astfel de postura as zice oare ca este Dumnezeu drept??...Mai ales ca nu mi-a dat posibilitatea nici sa aud de El...

Cred ca acesta era subiectul si vad ca s-a ajuns la teologirea ortodoxiei cum spunea un preot ca acum se face mai mult teologire decat teologie....cred pana la urma... eu nu mai inteleg nimic, ce ar fi drept si ortodox..?
Si apropo, ca tot se zicea ca a fost indepartata femeia ca se certa...prin sinoade ..parca si sfiintii parinti s-au certat cu Arie...a invins adevarul si barbatii sfiinti au continuat sa faca sinoade..sau femei sfiinte nu s-au mai gasit au pierit asa dintr-o data....acesta era logica?
Si alta intrebare. Oare de ce atat de drepti ortodocsi, nu recunosc ca au fost inlocuite unele lucruri prin cele scrise...Va voi da un exemplu scris chiar de catre o editura ortodoxa..ca va lipsea sursa... mai sus asa sustinea cineva..o sursa ca ar fi acesta un adevar,,,. cartile mai bine zis...
SIMBOLUL DE CREDINTA AL SFINTILOR APOSTOLI

ANUL 50 IERUSALIM



Cred in Dumnezeu, Tatal atotputernicul, creatorul cerului si al pamantului.Si in Iisus hristos, Unicul Sau Fiu, Domnul nostru.

Care S-a intrupat de la duhul Sfint si s-a nascut din Fecioara Maria.A suferit sub Pontiu Pilat, a fost rastignit, a murit si a fost ingropat.

S-a coborat in Iad.

A inviat a treia zi din morti.

S-a suit la ceruri, sade de-a dreapta Tatalui atotputernicul.

De unde va veni sa judece vii si mortii.

Cred in BISERICA UNIVERSALA , in comuniunea sfiintilor.

Cred in iertarea pacatelor.

Cred in INVIEREA TRUPULUI, in viata vesnica . Amin



Sinodul apostolic a avut loc la Ierusalim , unde s-a dat acest CREDEU si unde s-au mai dat inca 85 de canoane ( Legi)



La NICEEA - CONSTANTINOPOL ANII 325 a adoptat CREZUL care circula in forma de azi in Biserica Ortodoxa



ACESTEA SE POT CITI IN CARTEA EDITATA DE EDITURA ,, Pelerinul Roman" - Oradea 1991 sub indrumarea diacon Gheorghe Babut ce poarta numele de

BIBLIA ORTODOXA ROMANEASCA IN IMAGINI
poate asa discutati in contextul in care cineva a avut curajul sa afirme in scris si cu aprobarea unor inalti Ierarhi acestea...
Eu ce pot sa mai cred ????
Ca au fast facute cu buna voie multe pentru ce oare ...sa dainuie adevarul ?
Ca se fac inca multe... de ce sa se ascunda adevarul?
Se pare ca are dreptate Dumnezeu in 1 corinteni 13
Cand va veni cel desavarsit se vor desavarsi si pana atunci facem decat ceva ce seamana cu mult prea putina credinta..ca nu a mutat nimeni muntii pana acum cu credinta lui nici cat un bob de mustar...
Si dragoste sunt tentata sa cred ca exista prin multe locuri prin lumea asta nebagata in seama de ortodocsi carora Dumnezeu nu le-a spus sa stea pe site, sa se contrazica, ci sa mearga la neamuri sa duca adevarul precum apostolii...
Oare cine se face vinovat de faptul ca nu la toti li s-a vorbit de credinta ortodoxa?
Si care este ortodoxa ca si intre rusi, greci, romani mai sunt diferente?...
DOAMNE SA FIU IERTATA CA SUNT IN CEATA SI NIMENI NU A REUSIT SA MA CONVINGA ...
UNDE ESTE ADEVARUL????

Au murit laudatorii?????
Unde sunt cei ce le stiu pe toate ???..defapt am spus ca vorbeste mutul cu surdul...aceasta era hiba...cred... asa intuiesc eu ca femeie...
Nu am primit macar o parere vaga totusi...a unor "barbati"...care conduc biserica ca noi femeile trebuie doar sa ascultam......unde sunt barbati?

[Mihai36]

Din punctul meu de vedere ai dreptate , insa exista multe puncte de vedere bazate pe versete si interpretari diferite.