informatii despre azile, asezaminte sociale pentru persoanele cu probleme de sanatate

[maria32]

multumesc inca o data LaPetitMoc. Nu sunt demoralizata si nici suparata pe ce a scris Alin. Nu este decat realist si e mult adevar in ceea ce a scris.

Insa, asa cum spuneai si tu, un crestin stie ca ceea ce la oameni nu este posibil la Dumnezeu este posibil.

Acum sunt ceva mai senina caci mama are o perioada mai linistita, insa m-am obisnuit sa nu ma culc pe-o ureche, caci deja o tine din ce in ce mai putin aceasta stare de "acalmie" si de relativa si aparenta liniste.

Asa ca... rugaciune si cu Dumnezeu inainte. Trebuie cumva sa gasesc cele mai bune solutii. Oricum, aceasta este crucea noastra si Dumnezeu ne-a dat-o cu un scop.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de maria32

multumesc inca o data LaPetitMoc. Nu sunt demoralizata si nici suparata pe ce a scris Alin. Nu este decat realist si e mult adevar in ceea ce a scris.

Insa, asa cum spuneai si tu, un crestin stie ca ceea ce la oameni nu este posibil la Dumnezeu este posibil.

Acum sunt ceva mai senina caci mama are o perioada mai linistita, insa m-am obisnuit sa nu ma culc pe-o ureche, caci deja o tine din ce in ce mai putin aceasta stare de "acalmie" si de relativa si aparenta liniste.

Asa ca... rugaciune si cu Dumnezeu inainte. Trebuie cumva sa gasesc cele mai bune solutii. Oricum, aceasta este crucea noastra si Dumnezeu ne-a dat-o cu un scop.

Sa nu ma intelegi gresit, draga mea. Nu eram contra ideilor expuse de Alin, ci doar subliniam ca prea multi "nu" dauneaza psihicului unui om deja foarte coplesit de situatie.

Stiu ce inseamna sa fii in preajma unui astfel de bolnav. Ai intotdeauna un sentiment de uriasa mila pentru faptul ca nu se poate ajuta de peopriul creier ca sa traiasca normal, amestecat cu o revolta involuntara in momentele de criza (revolta de propria neputinta de a ajuta, de a intelege cum poate fi ajutat). Cand omuletul acela coplesit de atatea boli intra in criza (erau uneori zile intregi la rand), nu stiam ce sa fac altceva decat sa-i vorbesc calm, sa trec totul pe un ton de gluma (cream glume din panica si disperarea lui), sau imi veneau in minte cuvinte de-ale psihiatrului de la sedintele de terapie unde ne duceam impreuna. El lua in serios cuvintele medicului, si cateodata reuseam sa-l scot din criza amintindu-i ce i-a spus medicul.

Acum e liniste si pace, spui. Slava Domnului! S-o tina linistea si pacea cat mai mult cu putinta! Te imbratisez!

[maria32]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Acum e liniste si pace, spui. Slava Domnului! S-o tina linistea si pacea cat mai mult cu putinta! Te imbratisez!

Doamne ajuta! multumesc.

[AlinB]

În prealabil postat de maria32

Trebuie cumva sa gasesc cele mai bune solutii. Oricum, aceasta este crucea noastra si Dumnezeu ne-a dat-o cu un scop.

De aici trebuie sa incepeti, vorbiti cu un medic psihiatru sau mai multi si vedeti cum se procedeaza in astfel de cazuri, binenteles si in functie de optiunile familiei.

Daca dati prima data de cineva cu o atitudine necorespunzatoare nu va dati batuta, mai incercati si cu altii.

Sunt unii carora meseria asta le-a tocat orice sensibilitate..si unii o ascund sub o aparenta bunavointa, dar o sa va dati ce trebuie sa luati drept bun din ce zic si ce nu.

Aveti grija si cu medicamentatia mamei, sunt unii care recomanda tot felul de tratamente fara discernamant, antipsihotice si antidepresive la gramada, daca familia nu stie despre ce e vorba si cand se dau unele si cand altele risca ca lucrurile sa ajunga mai rele decat sunt pentru ca antipsihoticele cel putin au o gramada de efecte secundare grave, fizice si psihice, iar dintre cele psihice este depresia care poate duce la sinucidere.

[maria32]

offff... credeti ca pana acum, de aproape 30 de ani de cand dureaza aceasta situatie nu am vorbit cu medicii psihiatrii?

daca mi-ar fi oferit ei solutii viabile nu mai ajungeam acum sa deschis acest topic.

[AlinB]

În prealabil postat de maria32

offff... credeti ca pana acum, de aproape 30 de ani de cand dureaza aceasta situatie nu am vorbit cu medicii psihiatrii?

daca mi-ar fi oferit ei solutii viabile nu mai ajungeam acum sa deschis acest topic.

Nu ma refer la boala propriuzisa..ci la situatia extreama cand s-ar putea sa se intample ceea ce va temeti ca se va intampla..cum se procedeaza in astfel de cazuri.

Apropo, ce medicamentatie i s-a recomandat ultima data?

[maria32]

va spun sincer ca am pierdut sirul medicamentelor care i s-au prescris in atatia amar de ani de zile, iar in ultimele luni nici nu stiu daca si le-a mai luat. Doctorul spune ca s-a dus si a luat reteta de la dansa, dar daca le-a si luat asta nu mai am de unde stii.

[AlinB]

Interesati-va ce medicamente i s-au recomandat, sunt unele care fac mai mult rau decat bine, chiar asa luate dupa prescriptia doctorului.