Catedrala Mantuirii Neamului pentru ce?

Poate ca, asa cum spuneu unii care au vazut in restul tariilor "civilizate", avem si noi nevoie de un monument religios impresionant, desi -nu-mi amintesc cine anume, un monah ortodox- cred ca Sofronie de Essex a spus despre Westminter Abbey, ceva de felul, "aici nu este nici un strop de har”.

Asa ca zic si eu ca daca trebuie un monument- sa se faca, daca-i musai-musai.

Daca insa cautam altceva avem unde gasi, intr-o bisericuta neinsemnata de lemn dintr-un colt uitat de tara putem gasi mai mult har decat in orice cladire impresionanta prin arhitectura ei.

[ioanna]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Daca insa cautam altceva avem unde gasi, intr-o bisericuta neinsemnata de lemn dintr-un colt uitat de tara putem gasi mai mult har decat in orice cladire impresionanta prin arhitectura ei.

Asta asa este, catedrala nu este superioara din punct de vedere haric unei simple biserici, caracterul si arhitectura ei fiind doar diferente de ordin canonic si estetic. Eu privesc aceasta constructie ca un gest de putere explicit al romanitatii ortodoxe (reprezentata prin BOR), un "scut" de aparare a identitatii noastre spirituale si culturale in fata avantului cultelor eterodoxe din ultimele doua decenii si mai ales a spectacolului dezarmant al lumii in care traim, o rechemare la unitatea credintei. Gestul nu e unul nou, dorinta de a construi o Catedrala a Neamului exista inca din perioada interbelica, cand ideologia romaneasca era ortodoxista, chiar organizandu-se un concurs de idei in acest sens.

În prealabil postat de Adriana Cluj

cred ca Sofronie de Essex a spus despre Westminter Abbey, ceva de felul, "aici nu este nici un strop de har”.

Am grestit. Cel care a spus aceste cuvinte a fost Vladica Ioan:

"....Urmând acest obicei, Vladica Ioan şi-a exprimat dorinţa de a vizita şi Catedrala Westminster. Este probabil ca odata sa fi fost un loc sfânt. În ciuda pagubelor pricinuite de Henric al VII-lea, Catedrala s-a pastrat în mod minunat ca o biserica în funcţiune. Dar, acum, nu mai poseda sfinţenia pe care o avea odata ca o biserica straveche. Acum mergem sa o vizitam doar ca pe o atracţie turistica londoneza.

A fost şi Vladica sa o vada, şi, dupa ce şi-a petrecut puţin timp acolo, a plecat, spunând: „Aici nu este har deloc”. Este adevarat ca puteai gasi acolo ramaşiţele unor figuri celebre din Anglia, ale întemeietorilor politici ai ţarii, ale scriitorilor, ale carturarilor, dar nu ale sfinţilor.

(Din cartea “Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco”, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004)