,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

[dobrin7m]

Iubirea de semeni este un cuvant tainic. Iubirea adevarata de semeni e scrisa in inimile noastre prin credinta de chiar degetul lui Dumnezeu.
Atunci vom putea sa plangem si sa suferim cand vedem pe orice semen al nostru, fie el bogat sau sarac, fie el de ce natie o fi, fie el potrivnic sau prieten, deci, cand il vedem suferind. Si vom face asta fara sa stam sa analizam de ce este sarac, judecandu-i greselile care l-au facut sa ajunga sarac; de ce este bolnav, judecandu-i greselile care l-au facut sa ajunga bolnav (iertare aici userului The Listener care am vazut cat de rau certa bolnavii de cancer ca nu au facut ce trebuie din "prostia lor" spunea); de ce si-a pierdut casa judecandu-i greselile care l-au dus sa isi piarda casa, de ce...., de ce....., de ce......, . Si de ar fi doar atat.

Acesta este semnul iubirii de semeni adevarata. Cand vom iubi neconditionat orice semen si vom putea sa plangem si sa suferim impreuna cu plansul si suferinta semenilor fara intrebari si judecari atunci iubim cu adevarat. fara acest semn suntem fatarnici. Sa luam aminte sa nu cadem in plasa vrasmasului.

Dar chiar daca vedem in jurul nostru mii de fatarnici in iubire asta nu ne opreste pe noi sa iubim. Sa facem faptele iubirii si sa rugam pe Domnul sa ne scrie in inimi iubirea cea adevarata. (Pentru dvs domnule Scotland The Brave, amintindu-mi ca mi-ati zis ca urati faptele celor care le fac habotnic doar doar o cumpara pe Dumnezeu.)

De aici pleaca totul. Iubind semenii cu iubirea cea adevarata data de Domnul vom putea sa fim tot: rabdatori, blanzi, odihnitori si ajutatori semenilor nostri. (Sa dam Cezarului ce este al Cezarului - userul MariS aveti dreptate - cu iubire obtii toate virtutile - Si nu uita maica sa fii bun. )

[dobrin7m]

Maxim Marturisitorul - Cuvant ascetic Filocalia Vol. II
Cuvantul 29 -30
"Dar noi auzind pe Domnul
zicând: «Intraţi prin poarta cea strâmtă, care duce la
viaţă»,(Matei 7:10) am ales pe cea lată şi largă, ce duce la pierzare.
De aceea vom auzi când va veni din ceruri să judece viii şi
morţii: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui».(Matei 25:41)

30. Şi vom auzi acestea, nu fiindcă am făcut fapte rele,
ci fiindcă de cele bune n-am grijit şi pe aproapele n-am
iubit. Iar dacă am făcut rele, cum vom îndura ziua aceea, o
dată ce am fost cu atâta negrijă? De altfel: «să nu curveşti,
să nu furi, să nu omori» şi celelalte, au fost spuse prin
Moise celor de demult. Domnul însă, ştiind că nu ajunge
creştinului numai păzirea acestora spre desăvârşire, a zis:
«Amin zic vouă, că de nu va prisosi dreptatea voastră mai
mult decât a Cărturarilor şi a Fariseilor, nu veţi intra întru
împărăţia cerurilor».(Matei 5:20) De aceea a poruncit cu orice prilej
sfinţirea sufletului, pentru care se sfinţeşte şi trupul, şi
dragostea curată faţă de toţi oamenii, prin care putem să
dobândim şi iubirea faţă de El; iar pe Sine ni s-a dat pildă
până la moarte, ca şi pe ucenicii Săi, precum s-a zis
adeseori."

Cu adevarat ca toti suntem pacatosi, si mare cuvant al sfantului "nu pentru ca am facut cele rele ci pentru ca nu facem cele bune". Toti gresim, important este sa cautam indreptarea si infaptuirea celor bune.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dobrin7m

Iubirea de semeni este un cuvant tainic. Iubirea adevarata de semeni e scrisa in inimile noastre prin credinta de chiar degetul lui Dumnezeu.
Atunci vom putea sa plangem si sa suferim cand vedem pe orice semen al nostru, fie el bogat sau sarac, fie el de ce natie o fi, fie el potrivnic sau prieten, deci, cand il vedem suferind. Si vom face asta fara sa stam sa analizam de ce este sarac, judecandu-i greselile care l-au facut sa ajunga sarac; de ce este bolnav, judecandu-i greselile care l-au facut sa ajunga bolnav (iertare aici userului The Listener care am vazut cat de rau certa bolnavii de cancer ca nu au facut ce trebuie din "prostia lor" spunea); de ce si-a pierdut casa judecandu-i greselile care l-au dus sa isi piarda casa, de ce...., de ce....., de ce......, . Si de ar fi doar atat.

Acesta este semnul iubirii de semeni adevarata. Cand vom iubi neconditionat orice semen si vom putea sa plangem si sa suferim impreuna cu plansul si suferinta semenilor fara intrebari si judecari atunci iubim cu adevarat. fara acest semn suntem fatarnici. Sa luam aminte sa nu cadem in plasa vrasmasului.

Dar chiar daca vedem in jurul nostru mii de fatarnici in iubire asta nu ne opreste pe noi sa iubim. Sa facem faptele iubirii si sa rugam pe Domnul sa ne scrie in inimi iubirea cea adevarata. (Pentru dvs domnule Scotland The Brave, amintindu-mi ca mi-ati zis ca urati faptele celor care le fac habotnic doar doar o cumpara pe Dumnezeu.)

De aici pleaca totul. Iubind semenii cu iubirea cea adevarata data de Domnul vom putea sa fim tot: rabdatori, blanzi, odihnitori si ajutatori semenilor nostri. (Sa dam Cezarului ce este al Cezarului - userul MariS aveti dreptate - cu iubire obtii toate virtutile - Si nu uita maica sa fii bun. )

Acestea au fost gandurile mele.
D-le Scotland the Brave, e trist, stiam asta, numai cine traieste cu adevarat faptele bune poate intelege. Vedeti dv sfaturile Sfantului Teofan Zavoratul despre dreptatea atotcuprinzatoare? Doar stim cat de putini sunt cei care, ce au inlauntrul lor este asemenea cu ceea ce este in faptele lor exterioare. In general oamenii si-au dezvoltat abilitati ciudate, una dintre ele fiind capacitatea de a ascunde extraordinar de bine fata interioara a lor capatand chipul vicleanului. Si prinde asta aici in lume, la oameni care nu au vedere duhovniceasca.
Dar eu nu ma supar, ci doar ma rog lui Dumnezeu sa daruiasca tuturor darul vederii propriilor pacate. Atunci, si doar atunci toti vor incepe sa isi schimbe fata dinlauntrul lor.