Noaptea nuntii

[Mihailc]

În secolul XIII controlul totalitar al Bisericii Romano-Catolice asupra societăţii era deja instaurat, iar ortodocşii, în pană de idei prin secolul XVIII, au început să-i imite pe catolici şi să născocească tot felul de reguli prin care să controleze intimitatea oamenilor. Desigur au existat şi alte precedente chiar unele justificări oarecum valide, cum ar fi de exemplu libertinajul la modă în epoca iluministă.
În postmodernitate doar sectele mai au asemenea năravuri dubioase de a organiza activităţiile din dormitor (altele decât odihna) după criterii ridicole, cum sunt cele expuse în zeci de postări anterioare.
La ce bun să avem duhovnic dacă există regulamente, programări şi prescripţii pentru cele mai mărunte aspecte ale vieţii ? Şi oare de ce s-au chinuit Părinţii să înveţe oikumena că omul este o alteritate personală a cărui scop în lumea asta este de a învăţa să iubească pe cel de lângă el mai mult decât pe sine, şi pe Domnul mai presus de toate?