Casele noastre sau Casa lui Dumnezeu ?

În prealabil postat de Constanta

Buna dimineata,
Acest articol mesaj a venit in cutia de mail odata cu un vechi gand de al meu.De ce arata atat de trista,cu picturi atat de sterse, innegrita de fum si timp, biserica in care intram cu bunica mea, o crestina desavarsita.Nu a avut mult, dar nu a uitat niciodata nici credinta si nici datoria.
Ma intorceam dupa 40 de ani in orasul in care m-am nascut si in casa veche a bunicii mele.
Dar in acelasi timp am remarcat ca oamenii sunt schimbati, acei vecini pe care i-am respectat, i-am pretuit ca sunt oameni, sunt fie insingurati in propriile case mestesugite, fie au cuvinte de ocara sau ma barfesc pe la spate.
Singurul lucru pe care nu-l permit este acela de a umbla prin viata mea.In rest gura lumii e aceea primitiva, needucata de oameni care isi iau papucii si ies pe stada cu ochii mereu pe casa si viata vecinului.
In copilaria mea era o comunitate, acum... va las pe dumneavoastra sa spuneti ce mai este.
Si in toate aceste manifestari nefiresti, m-am intrebat unde este biserica prin rolul plin de har al preotului.Nu cumva si preotul sfinteste biserica, casa noastra de fast, de rugi si Iubire?
Sunt trista pentru ca bunica mea a murit incetul cu incetul printr-o nesabuinta a mamei mele.Eu nu am stiut intregul adevar, ca mama ii poate face atata rau pentru faptul ca era mostenitoare.
Dar \\\"vecinii\\\"au stiut.
Unde a fost atatia ani preotul paroh, daca sunt oameni in varsta, refuzati de spitale, cu sfatul, cu ruga la Dumnezeu pentru un suflet omenesc?
Nu critic, nu-mi permit decat atat sa adaug un comentariu.Nu avem foarte multi preoti, care sa fie activi social, care sa mearga prin spital sau pe la cei nepastuiti de soarta.
Am si acum remuscari;cat am putut le-am ajutat financiar sau sufletesc.Dar in ce loc traim?mai putem sa o numim tara, oras, comunitate?Nu la modul general vorbind, ci pe acolo pe unde sunt crestini adevarati.
Indiferenta se aseaza din ce in ce mai mult pe fetele oamenilor.Oare de ce?
Va multumesc.

Fratia ta vorbeste pentru preoti ori pentru comunitate, sau este de fapt un dialog cu propria constiinta?

Eu nu cred ca este vreun preot care sa nu fie mustrat de Stapanul sau atunci cand faptele sale nu corespund lucrarii incredintate. Deasemeni cred ca nu este crestin care sa nu fie mustrat de Stapanul sau (acelasi cu al preotului) atunci cand faptele sale nu corespund dreptarului primit la botez. Prin constiinta proprie atat preotul cat si credinciosul pastorit de acesta va primi de la Dumnezeu veste despre starea in care se afla la un moment dat. Mai stiu un lucru insa: Domnul nu vorbeste preotului prin constiinta credinciosului ori credinciosului prin constiinta preotului.

Avand acestea in fata, indraznesc sa spun ca este nevoie, in cazul fratiei tale, de cercetare atenta in plan personal. Lasa preotul (sau preotii), ca are Stapanul sau cale sa-i vorbeasca! Vezi daca nu cumva Domnul iti transmite ca tu poti face mai mult dar nu prea iti gasesti "ritmul"! Cum trebuie sa arate lucrarea ce te va impaca intim? Mergi la duhovnicul fratiei tale si cere-i sa-ti explice! Fotografia aceasta, in care se vede in prim-plan neputinta Bisericii (si a preotului) in plan social, nu o poate vedea decat cel ce are o constiinta ce a fost miscata, chiar zdruncinata, de ceva (sau de Cineva) concret! Dar este foarte clar ca acea persoana are o constiinta "bine lucrata" nu numai spre observare ci chiar spre lucrare. Daca este pastor si nu incepe sa lucreze spre a elimina raul, se va osandi! Daca este pastorit si nu incepe sa lucreze, aceiasi osanda va lua!

Durerea, mahnirea, nedumerirea pe care le-ai simtit atunci cand ai realizat imobilitatea in plan social a comunitatii de crestini, a Bisericii, a carui membru esti pe deplin si fratia ta, vin dintr-un dialog intim al lui Dumnezeu cu tine nu cu preotul (preotii) prin tine! Preotul are si el parte de "convorbirii" asemanatoare. Tu vei da socoteala pentru fapta ta ulterioara, iar preotul pentru a lui! De vrei sa fii vrednic lucrator, mergi de zideste manastire, nu căuta sa afli manastirea gata ridicata!

Exista oameni care atunci cand au vazut aceasta "fotografie" in constiinta lor, au vandut toate cate aveau si le-au dat la saraci, au facut misiune sociala prin ei insisi, prin jertfa! Despre preot se poate spune ca acceptarea slujirii este un prim pas spre jertfa de sine; daca va merge pana la capat in jertfa iubirii va lua cununa! Dar credinciosul laic nu are oare aceiasi oportunitate? Ba da, pentru ca este chemat la aceiasi iubire! Ia aminte la faptele lui Hristos si "mergi de fă şi tu asemenea"! Este de doua ori pacat atunci cand nici tu nu faci si nici pe cel de langa tine, in aceiasi neputinta datornica fiind el, nu-l acoperi cu dragoste. Si chiar daca tu faci cu indestulare toata fapta buna, tot nu esti dezlegat spre a putea acuza pe cel neputincios, chiar preot de-ar fi; mai vartos ti se cere atunci sa dai exemplu si de ingaduinta prin rabdare si rugaciune, pe langa osteneala faptei, caci asa se implineste iubirea crestina!

Pe scurt, cine cauta mantuirea isi numara roadele lui, nu pe ale fratelui sau! Dar acelasi, de-si doreste mantuirea, daca vede pe frate ca nu-si mai poate duce crucea sa, se apleaca si-l ajuta, chiar daca crucea proprie pare cea mai grea din lume!

Iarta-ma, ca eu sunt preotul de care ai povestit! Roaga-te sa-mi dea Stapanul cel Bun timp de pocainta!