Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

[delia31]

În prealabil postat de MariS_

Ce loc ocupa Hristos in inima mea? Pai, draga domnisoara Laura, ca Domnul Hristos sa poata ocupa un loc in inima mea mai intai ar trebui ca locul sa fie gol, ca nu poti sa primesti pe cineva intr-o camera ticsita. Hai sa vedem daca gasim o camera goala. Ia uitati aici e camera plina, e plina cu mandria mea, e grasa si voinica mandria mea, nu mai are mult si da in trufie. Dincoace e alta camaruta tot plina, da' e plina de stiinta mea. Da, e cam mica ea da' e ticsita. Asta de aici e camaruta cu pasiuni, iar astalalta e camera mare cu prostie. Pe asta n-o prea arat ca nu ma lasa mandria. Ei, vedeti dragii mei, unde pot eu sa primesc pe Domnul nostru cand toate camerele sufletului sunt pline ochi cu ale mele. Sa le dau afara? Asta imi sugerati? Da' voi ati facut asa? Da? Pai, hai sa v- ascult, sa dau afara macar dintr-o camera. Din care camera? A, din prima, adica mandria? Pai, cum sa dau eu mandria afara, ca nu se da dusa nici legata? Voi ati reusit? Da, bravo, da' uite ca io nu poci. Sa dau stiinta afara? Da, si p-asta ati reusit s-o scoateti? Bravo voua, da' io nici p-asta nu poci. A, cu pasiunile nici nu mai ma sfatuiti ca ati prins refrenul cu nu poci si atunci imi ziceti direct sa dau prostia afara, da? Ei, prostia as da-o eu, si inca cadou, da' nu mi-o primeste nima. Si mai stau eu asa si ma cuget (in camera mare, binenteles): da' daca dau prostia afara tot ramane mandria si oare Domnul nostru cel smerit o vrea sa stea impreuna cu mandria mea in suflet? Cred ca nu. Mai degraba ar sta cu prostia decat cu mandria. Asa ca la ce folos sa scot prostia daca raman cu mandria? Da, iaca tot ma bucur ca voi ati reusit.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS, mi-era dor de postarile tale, totdeauna vibrante si rascolitoare, de zgandarit autosuficienta ipocrita. Mi-a vibrat ceva in minte ca indicatorul de la seismograf la ideea ta: ce loc sa aiba Hristos in inima mea cand e ticsit pana la refuz de ego-ul meu narcisist care nu se da nicicum mai incolo sa incapa si Hristos?

Cuvintele tale au rezonat in mintea mea ca un deja-vu obsedant.... de cate ori mi le-am zis si eu, de cate ori am vrut si eu sa-mi reamenajez camarile launtrice ticsite pana la refuz de haos, de cate ori am esuat lamentabil in neputinta...

Mi-ai „zgandarit” in minte franturi de versuri auzite candva si am inceput sa rascolesc prin arhiva computerului. Am dat de ele si ti le zic si tie. Sunt
dintr-un superb si lung poem neptic (neptic=referitor la pustnici) scris de Razvan Codrescu. Seamana intrucatva si cu Blaga:
„O, vreau sa joc cum niciodata n-am jucat
Sa nu se simta Dumnezeu in mine
Un rob in temnita incatusat”


Scriu doar cateva stihuri din poemul neptic al lui Codrescu - Nimic si nimeni canta in pustie
.....
Şi strig ca nimeni: „Scapă-mă de tot
şi umple ochi acest pustiu din mine,
şi dă-mi atîta har încît să pot
s-apun părtaş luminii Tale line.
Să nu mai am de Tine-n mine loc
şi să mă uit pe limba Ta divină,
ca altceva să nu mai fiu deloc
şi vrejul veşniciei să mă ţină.
Aşa mă rog
şi doar pe jumătate pricep eu însumi cîte-n taină-Ţi cer…….

(ps toate cele 20 de poeme neptice din colectie sunt absolut geniale in profunzimea lor)


Si pt. ca postarile tale intotdeauna imi inspira sau amintesc cate ceva, mi-am mai amintit si o poveste tot pe tema asta. O postez pe topicul “Poveste de noapte buna” ca e mai potrivita acolo printre povesti. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...417#post388417