Durerea sufletului meu in pragul apoplexiei!

[Dumitru73]

În prealabil postat de morgoth78

De cativa ani buni am intrat intr-o depresie pe care nu am bagato in seama,cu timpul ea s-a accentuat,am ajuns sa ma urasc,sa nu dau 3 parale pe mine!Nu stiu cati dintre voi care cititi stiti sau ati trecut prin chinul asta,parca ar fii un blestem,Doamne iarta-ma! insa nu mai suport,disperarea e un cuvant de alintare,nu pot sa va pot spune in cuvinte ce as simtii,colac peste pupuza cu durerea sufleteasca vin si atacurile de panica,o frica nejustificata. o lupta interioara,trup suflet si factori externi! din cauza acestei depresii mi-am pierdut serviciul,si eram chiar unul dintre cei mai buni pe meseria mea! Rugaminte pentru cei ce pot sa imi ofere un sfat,o indrumare catre cineva,rog din suflet si cer ajutor din tot sufletul meu,ajutati-ma,mi se sfasie sufletul si-n acelasi timp mor incetul cu incetul si nu gasesc un loc de refugiu,de alinare! am ajuns la capatul puterilor,nu mai pot traii mult in aceasta suferinta! rog,ajutati-ma va rog!

prietene, iti inteleg suferinta.
am trecut si eu prin astfel de stari. de cateva ori.
iti recomand sa te duci la oricine iti poate oferi ajutor. fie el duhovnic, psiholog sau prieten.
am trait momente in care, de nu ar fi fost frica de iad, dar mai ales suferinta ce as fi adus-o familiei, sa-mi iau viata ar fi fost cel mai simplu gest.
dar asta nu este o solutie ... NICIODATA!
nu stiu care sunt motivele si nici natura depresiei tale, dar stiu ca poti sa treci peste asta.
iti trebuie doar ca cineva sa te faca sa constientizezi asta. puterea este in tine.
cauta-l cu hotarare pe cel ce te poate ajuta. iar daca unii se vor arata incapabili, cauta mai departe.
dar mai presus de toate sta convingerea, hotararea ta.
sa-ti dau un exemplu
un fumator vrea sa renunte la fumat.
incearca cu psihologul, cu hipnoza, cu medicamente scumpe, etc, dar toate astea nu fac doi bani, daca el nu este convins ca trebuie sa renunte.