Durerea sufletului meu in pragul apoplexiei!

[gdf-fdc]

În prealabil postat de morgoth78

De cativa ani buni am intrat intr-o depresie pe care nu am bagato in seama,cu timpul ea s-a accentuat,am ajuns sa ma urasc,sa nu dau 3 parale pe mine!Nu stiu cati dintre voi care cititi stiti sau ati trecut prin chinul asta,parca ar fii un blestem,Doamne iarta-ma! insa nu mai suport,disperarea e un cuvant de alintare,nu pot sa va pot spune in cuvinte ce as simtii,colac peste pupuza cu durerea sufleteasca vin si atacurile de panica,o frica nejustificata. o lupta interioara,trup suflet si factori externi! din cauza acestei depresii mi-am pierdut serviciul,si eram chiar unul dintre cei mai buni pe meseria mea! Rugaminte pentru cei ce pot sa imi ofere un sfat,o indrumare catre cineva,rog din suflet si cer ajutor din tot sufletul meu,ajutati-ma,mi se sfasie sufletul si-n acelasi timp mor incetul cu incetul si nu gasesc un loc de refugiu,de alinare! am ajuns la capatul puterilor,nu mai pot traii mult in aceasta suferinta! rog,ajutati-ma va rog!

cat mai grabnic spovedanie sincera din copilarie in prezent fara a ascunde nimic.iar pt starea de frica si atac de panica mergi la orice biserica sa-ti citeasca preotul de acolo rugaciunea pt frica