Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

[ioanna]

În prealabil postat de the_Listener

Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este asadar acolo este O COMPARATIE ;daca barbatul este necredincios , desfrinat , etc etc etc si prin casatorie devine cap al femeii , cum poti tu sa il compari cu hristos care e cap al bisericii ?

2. BISERICA ESTE TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS ... asta e adevarul
sa intelegem ca femeia este trupul si sangele barbatului ? etc etc etc

Cred ca nu ai citit cu atentie ce a scris Azzura. Cine a spus ca femeia il compara pe barbat cu Hristos? Supunerea femeii fata de barbat este asezata in cadrul supunerii pe care ea este datoare sa o aiba fata de Domnul, deci e o stare prin care ea se armonizeaza cu barbatul, nu o stare de robie. (noi suntem prietenii Domnului, nu slujitorii Lui) Barbatul este chemat sa-si iubeasca femeia, precum Hristos Biserica. Fara aceasta iubire nu poate cere, unilateral, femeii supunere. Iubirea cuprinde in sine si supunere, iar supunerea nu este deplina si sincera fara iubire.

asadar DIFERENTE mari intre CE SCRIE si ce se face .... oamenii CARE NU SE POTRIVESC NICI O TAINA DIN LUME nu ii va face HRISTOS SI BISERICA LUI .... adica UN SINGUR TRUP ....

Din moment ca Dumnezeu a unit barbatul cu femeia inseamna ca acestia se potrivesc. Incompatibilitate tine de mental si de caracter, care se poate forma,modela si schimba pe parcursul vietii. A dat Azzura un citat foarte bun:Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter!” Barbatul si femeia se completeaza si se echilibreaza reciproc, doar asta inseamna „un singur trup”, convietuirea armonica. Similitudinea anuleaza posibilitatea aceasta si favorizeaza aparitia conflictelor, in orice moment unul dintre cei doi il poate inlocui pe celalalt, facandu-l astfel de prisos. Tot Azzura cita: "Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia" , insa aceste divergentele de opinii nu sunt menite pentru a distruge “acest trup” unit prin Taina Casatoriei, ci pentru a-l consolida. "Defectele" minore pot fi indreptate, atata timp cat schimbarea vine din interior. Barbatii nu se schimba pentru ca ii schimbam noi sau pentru ca asa vrem noi, se schimba numai daca vor ei si ca urmare a faptului ca noi ne-am schimbat. Nu avem putere asupra lui, ci asupra noastra, schimbandu-ne pe noi insine, putem sa-I schimbam pe ei. Defectele majore sunt greu de corectat, insa nu imposibil. Femeia are in general un "spirit al sacrificiului", pentru ca ea la nivel emotional e cea care daruieste, ea simte nevoia sa poata darui,in timp ce barbatul, la nivel emotional, e partea care primeste. De multe ori femeia e atrasa de “barbatul rau” ( macho, independent, incapatanat, necredincios etc.) pentru ca in sinea ei e un mic Pygmalion, care-si construieste o relatie nu cu persoana in sine, ci cu imaginea pe care a construit-o despre acea persoana, deci ea spera ca-l va putea schimba, iar el ii va fi vesnic recunoscator , o va iubi si o va respecta etern ,devenind pentru el acea“ icoana intr-un altar sa o pui la inchinat” , vorba poetului :) Exista, totusi o limita a suportabilitatii, sub care femeia/barbatul n-ar trebui sa coboare si sa accepte toate "nebuniile" celuilalt.

Revenind on topic, parerea mea e ca daca ea nu schimba nimic in atitudinea ei, daca va pastra aceeasi atitudine smerita si rabdatoare, sotul ei nu se va schimba, i se va parea firesc ca el sa aiba rabufniri, sa se descarce, chiar sa o jigneasca, iar ea sa '" inghita". Ea-l accepta asa cum este , insa preia si adapteaza in sens personal anumite comportamente, pentru ca, in viitor, sa-l puna pe el in situatiile in care a pus-o candva, cand i-a gasit ei observatii si reprosuri; abia atunci va constientiza cu adevarat ca a gresit si isi va schimba comportamentul.