Pseudo-stiinta si teologia ortodoxa

[bogdan81]

Konjiro,
Nu va suparati ca va spun, dar e o conceptie superficiala aceasta pe care o propuneti.
Veniti cu exemplul calculatorului. Si ce? Am negat eu asta?
Dar hai sa ne gandim ce contine intre altele un calculator. Contine printre altele foarte multi tranzistori. Tranzistorul este o inventie datorata mecanicii cuantice.
Faptul ca stiinta poate fi exploatata in folosul progresului tehnologic, asta nu inseamna deloc ca putem si intelege in profunzime teoriile ei.
Astfel, desi tranzistorul se bazeaza pe mecanica cuantica, nimeni nu intelege de fapt, experimentele mecanicii cuantice. Marii fizicieni au racunoscut asta cu totii, fara exceptie.
Dvs. aveti pretentia ca stiti, ca pricepeti. Tocmai aici se vadeste o mare doza de superficialitate, nu va suparati ca va spun.
Asta e limpede, ca interpretarea datelor stiintei e tributara unor conceptii filozofice.

[konijiro]

Religia si stiinta nu se afla in conflict, ci raspund unor intrebari diferite.

Normal ca intra. Atunci cand religia afirma ca Pamantul a fost creat in 7 zile, acum 6000 de ani, si stiinta spune ca nu, cum sa nu existe conflict?

Cand Biblia spune ca omul a fost creat din tarana, iar stiinta zice ca am evoluat, cum sa nu existe conflict?

Faptul ca stiinta poate fi exploatata in folosul progresului tehnologic, asta nu inseamna deloc ca putem si intelege in profunzime teoriile ei.

Si faptul ca au ramas inca lucruri neexplicate anuleaza toate descoperirile stiintei din ultimii doua sute de ani? Sau ce vrei sa zici, mai exact? Ca stiinta e imperfecta pentru ca nu a explicat TOT? Cand a pretins stiinta asa ceva?

Doar religia pretinde ca ar avea toate raspunsurile. Si le are, pentru ca oricine poate scoate raspunsuri din burta, daca nimeni nu ii cere dovezile pentru ele.

Dvs. aveti pretentia ca stiti, ca pricepeti. Tocmai aici se vadeste o mare doza de superficialitate, nu va suparati ca va spun.

Eu nu am pretentia ca pricep fizica cuantica. Dar mi se pare cat se poate de clar ca, cu toate imperfectiunile ei, stiinta si metodele ei chiar functioneaza.

Faptul ca faci o paralela intre religie si stiinta, din care reiese ca religia e superioara ca modalitate de cunoastere, arata doar ca pentru tine sensul cuvantului "cunoastere" are alt sens decat pentru mine. Si superficialitatea iti apartine, pentru ca eu nu accept raspunsurile care ma fac sa ma simt bine si confortabil, ci pe cele care sunt sustinute de dovezi, experimental. Chiar daca raspunsurile uneori nu imi plac.

Asta e limpede, ca interpretarea datelor stiintei e tributara unor conceptii filozofice.

Care ar fi acelea?

[ioanna]

Normal ca intra. Atunci cand religia afirma ca Pamantul a fost creat in 7 zile, acum 6000 de ani, si stiinta spune ca nu, cum sa nu existe conflict?

Biblia are sensuri alegorice si simbolice, pe care stiinta nu le are. Nu exista niciun conflict, doar dmv. doriti sa-l vedeti, pierzand esentialul din mesajul biblic; va loviti de forma, nu reusiti sa patrundeti in fond.

[konijiro]

Biblia are sensuri alegorice si simbolice.

Imi pare rau sa o spun, dar asta e parerea ta, proprie si personala. Aici, pe forum, sunt membri crestini, ortodocsi, care chiar cred ca lumea are 6000 de ani, ca Potopul (asa cum e descris in Biblie) chiar s-a intamplat, si ca omul a fost creat din tarana.

Deci da, de acord, pentru tine, Biblia are sensuri alegorice si simbolice, dar ma tem ca acest punct de vedere te face minoritara pe forum:)

[ioanna]

În prealabil postat de konijiro

Aici, pe forum, sunt membri crestini, ortodocsi, care chiar cred ca lumea are 6000 de ani, ca Potopul (asa cum e descris in Biblie) chiar s-a intamplat, si ca omul a fost creat din tarana.

Repet, nu exista contradictii intre religie si stiinta. Daca un ateu spune ca afirmatia "omul s-a format din tarana si apa" e o tampenie, inseamna ca e ignorant, nu-i in stare nici sa gadeasca stiintific, daca sensurile teologice ii sunt necunoscute. Stiintific,viata isi are orginile in particulele organice de pe fundul oceanului, deci apa+tarana. Dar maimuta din ce s-a format, daca tot crede in teoria evolutionista? :) tot la microorganismele din tarana ajunge.

[bogdan81]

Viorel,

Eu nu ma pricep cine stie ce la fizica, dar nu cred ca fiecare teorie e caz particular al celeilalte. Mari fizicieni spun foarte clar ca teoria relativitatii si mecanica cuantica, ca sa iau aceste doua exemple, sunt incompatibile.
Si desi sunt incompatibile, ambele sunt confirmate experimantal.
Totusi, ele furnizeaza date antagonice despre realitate.
Teoria relativitatii este determinista, macanica cuantica e probabilistica.
Teoria relativitatii vorbeste de un continuum spatiu-timp. Dimpotriva, in mecanica cuantica exista in mod fudamental o discontinuitate, chiar spatiul si timpul au caracter granular, discontinuu.
Acelasi antagonism este si intre mecanica newtoniana si teoria relativitatii sau intre mecanica newtoniana si mecanica cuantica.
Mecanica newtoniana are la baza spatiul si timpul absolut, teoria relativitatii spune ca spatiul-timp se modifica dupa distanta la care se afla plasat observatorul.
Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de bogdan81

Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

[Dumitru73]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

waw ... ce descoperire ...
se pare ca toate constructiile facute dupa aceste modele matematice, nu au aflat asta ...
cand or afla, se vor prabusi toate.
pana si computerul de pe care scrii va colapsa subit.

[neica_nimeni_altul]

Este clarificatoare comparaţia pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoaşterii şi schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepţiei astronomice despre lume.

Până atunci se explicaseră fenomenele cereşti prin mişcarea corpurilor celeste în jurul pământului.
Copernic le-a explicat mult "mai simplu", admiţând o mişcare a observatorului (a dispărut în acest fel sistemul de referinţă)

Tot aşa empirismul explicase cunoaşterea printr-o influenţă a lucrurilor exercitată asupra intelectului; Kant, dimpotrivă, explică cunoaşterea admiţând, într-un mod oarecum „paradoxal”, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le şi poate cunoaşte a priori! (culmea ştiinţei)

Gândirea reuşeşte, astfel, să-şi formuleze cunoaşterea în principii generale şi necesare. Axiomele geometriei, legea cauzală sunt necesare şi îndeobşte valabile pentru toate experienţele noastre. Rezultă, apoi, că nu poate exista cunoaştere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenţei.

„Lucrurile în sine”, nu mai pot fi supuse funcţiilor sintetice ale inteligenţei, încât nici metafizica în sensul său tradiţional de cunoaştere raţională a absolutului existenţial nu va fi posibilă.

Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, şi nu invers.
De aici cunoscuta teză kantiană: Raţiunea nu-şi scoate legile din natură, ci le prescrie ei.

Existenţa matematicii ca ştiinţă ne arată că principiile empirismului sunt insuficiente, şi nu numai, dar deopotrivă fizica pură, metafizica denotă şi ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecăţile sintetice a priori?

Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta nişte judecăţi, care nu-şi au izvorul în experienţă, adică apriori şi care nu sunt nici deducţii logice, deci propoziţii analitice, dreptul de valoare de cunoaştere obiectivă, respectiv judecăţi sau propoziţii sintetice?