preceptii gresite sau mituri rautacioase despre credintele altora

[delia31]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Exact! Doamna a fost una din putinele persoane care a inteles cu adevarat intentia/duhul in care am deschis acest thread, si singura care a spus-o explicit. Ca de obicei, dl. AlinB are o excelenta dispozitie polemica. :) Invit din nou, pe oricine a intrat aici, sa citeasca cu atentie ce am scris: e vorba de perceptii viciate, de "malentendu", de mituri care nu doar subliniaza diferentele normale si previzibile de doctrina si practica, ci introduc elemente de subiectivism dusmanos, un soi de paraziti atatatori la ignorare fatisa, dispret si chiar ura, peste nivelul normal al psihologiei granitelor confesionale. Ceva gen: "catolicii se inchina papei si zic ca Maica Domnului e al doilea mesia; penticostalii il cheama pe Ala cand se roaga; ortodocsii sunt primitivi si balcanici, etc.". Ce nu e clar?
Pentru d-na delia31:
Stimata doamna, va multumesc pentru materialul postat. Cred ca stiti ca Inaltul Bartolomeu Anania, Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul cu cei drepti, a crezut, public, in (re)unirea Bisericilor. Acum, ma gandesc ca acel material e mai potrivit pe topicul despre Neprihanita Zamislire. Eu sunt un nimeni; am urmarit demult, inainte cu ani sa postez, postarile dvs. si ale altor "nume grele" ale forumului, si va stimez pe toti foarte mult, inclusiv pe d-l AlinB, cu tot acidul sulfuric fumans al stilului sau, indreptat acum full speed asupra umilei mele persoane. Si nu o spun in zeflemea! Ma gandesc ca nu are, poate, rost sa se concentreze cineva asupra persoanei mele si convingerilor sale, inclusiv in thread-ul de fata. Marea mea dragoste este obiectivitatea si/sau intelegerea. Pe mine asta ma intereseaza.

Theodor, cu riscul de a fi enervant de offtopic, ma simt datoare sa fac niste precizari referitor la pozitia mitropolitului Bartolomeu vizavi de ecumenism si unirea Bisericilor.
Nu stiu exact ce intelegi tu prin unirea bisericilor dar, din cate stiu eu, Mitropolitul Bartolomeu nu impartasea deloc ideea unui sincretism „gelatinos” fara coloana vertebrala.

Iti trimit un fragment dintr-o predica a IPS Bartolomeu Anania din 2008, in care vladica face distinctii deosebit de importante pentru a se putea identifica si separa minciuna de adevar in ceea ce priveste ecumenismul.

Ecumenismul mincinos este cel care, folosindu-se de o ideologie mai mult politica decat doctrinara, produce si vrea confuzie si relativism.
Ecumenismul mincinos este cel care, vorbind despre diversitate, o face doar pentru a o sabota, a o nivela si a o secatui in autenticitatea si normalitatea sa.

Ecumenismul mincinos este cel care, vorbind despre “unitate in diversitate”, pune unitatea mai presus de orice, subminandu-o, pentru ca va fi o unitate in minciuna, nereala, fara substanta, si distrugand diversitatea, care devine, de fapt, anarhie, haos, destramare.

Da, toti vorbesc despre dialog. Insa unii in mod onest (cei putini) iar cei mai multi, in mod viclean. Vorbesc despre dialog ca sa saboteze de fapt dialogul si sa isi acopere intentiile murdare.
Vorbesc despre dialog ca si cum dialogul in sine poate produce vreo schimbare, ca si cum este o virtute in sine. Vorbesc despre diversitate, dar nu sufera sa auda despre traditie, decat cand vor sa justifice traditiile altora, nu si pe cele ortodoxe.

Ecumenismul onest descris de IPS Bartolomeu – este pur si simplu capacitatea de a avea relatii firesti, sincere, omenesti si… omenoase cu altii ce au alta credinta.

IPS Bartolomeu: “….. De aceea noi ne numim ortodocsi, adica dreptmaritori. Cu alte cuvinte, in credinta noastra il preamarim pe Dumnezeu pe calea cea mai dreapta cu putinta. As vrea insa sa adaug , fiindca prea se vorbeste mult si alandala in vremea noastra despre ecumenism care este altceva decat ecumenicitate.

Ecumenicitatea inseamna universalitatea lui Dumnezeu pe acest pamant.
Ecumenismul este mai mult o politica decat o doctrina si o credinta, si fiecare intelege cum vrea. Cei mai multi il inteleg gresit.

Ei cred ca este un fel de hora unirii: hai sa ne unim toti cu toate credintele, toate confesiunile, toate religiile, sa dam mana cu mana si sa fim veseli si sanatosi! Nu este asa!

Ecumenismul inseamna ca fiecare credinta, fiecare confesiune crestina, fiecare religie sa-si pastreze identitatea proprie. Ecumenismul este un dialog intre doua sau mai multe identitati. Altfel dialogul nu poate exista atunci cand exista confuzie. Poate fi unitate in diversitate dar nu poate fi unitate in confuzie.

Cei mai multi ecumenistii de astazi sunt din cei care cultiva confuzia. Slujesc impreuna cu unii, cu altii, se roaga impreuna cu altii...

Eu am facut o declaratie pe inima mea, publica. Nu am participat, de cativa ani de zile nu particip, la asa-zisa “rugaciune comuna pentru unitatea Bisericii”. Si de ce? Am explicat, e foarte simplu: toti dorim refacerea unitatii bisericesti, fiindca impartirea crestinismului este camasa sfasiata a lui Hristos. Toti o dorim. Numai ca o gandim in mod diferit.
Le spuneam fratilor catolici: voi ganditi refacerea unitatii Bisericii in jurul papei, iar noi o gandim in jurul sinodalitatii, a sobornicitatii… Protestantii o gandesc in felul lor.

Si de indata ce o gandim diferit, oare de ce sa nu fim cinstiti fata de Dumnezeu, fata de noi insine si fata de cei care ne asculta? Se roaga fiecare acasa la el.
Si noi ne rugam. Vezi la Liturghie: “unitatea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand… si pentru unirea tuturor”.
Dar ne rugam in credinta noastra, respectand-o pe a altora.
Acesta este ecumenismul: dialog intre confesiuni si intre religii, fiecare pastrandu-si identitatea si respectand-o pe a celorlalti, fie ca sunt crestini, mozaici sau musulmani. N-are importanta. Iar dialogul ne poate intalni cu cei de alte confesiuni in acte de caritate, fiindca iubirea fata de aproapele nu cunoaste confesiuni sau religii.

Iata, noi, Arhiepiscopia Clujului, suntem de 14 ani in parteneriat ecumenic cu Biserica Lutherana din Germania, de la Stuttgart. 14 ani neintrerupt. Vin si in catedrala la noi sa se roage, mergem si noi la ei. Am facut programe sociale impreuna, am construit impreuna si cu alti protestanti o casa de batrani nou nouta la Turda, un centru comunitar pentru tineret, o tabara de copii la munte. Impreuna. Noi cu ce am putut, ei cu ce au putut. Ne intalnim in actele de filantropie, de facere de bine, aici nu avem hotare. Dar de rugat se roaga fiecare in legea lui, in credinta lui, in limba lui.
Repet, putem sa ramanem ortodocsi fara sa relativizam credinta noastra ortodoxa, pentru ca ecumenismul rau inteles duce la relativizare: “Apai tot un Dumnezeu e pentru toti!“. Ei, nu-i asa.
Am facut aceasta paranteza ca sa lamuresc o problema foarte la moda, o vedem si prin ziare si prin reviste si la care raspunsurile sunt foarte simple: ramanem ortodocsi in credinta noastra asa cum ne-au lasat-o Mantuitorul Hristos si Sfantii Apostoli si Sfintii Parinti, in acelasi timp respectand-o pe a altora. Si dialogand cu ei atunci cand este vorba de dialog.
De ce as face un secret, am avut litigii si inca mai avem unele litigii juridice cu fratii nostri greco-catolici, o treaba foarte grea; dar incetul cu incetul lucrurile
s-au calmat si trebuie sa va spun ca unul dintre primii care m-au vizitat in spital dupa accidentul meu de acum un an si ceva cu piciorul, a fost Prea Sfintitul Episcop Florentin Crihalmeanu, al greco-catolicilor din Cluj, impreuna cu vicarul sau.
Eu eram in pat, cu piciorul atarnat de greutati, si mi-a sunat telefonul mobil pe care il aveam la mine. “Sunt episcopul Florentin, am vrea sa venim sa va vedem, mai sunt cu cineva, cum putem intra?” Directia spitalului luase masuri sa se incuie usile ca sa nu patrunda ziaristii. “Pai uite, sa-mi spuneti cand anume veniti, Presfintite, ziua si ora, ca sa spun la directie”. “Pai suntem aici in fata usii.”
Si am dat un semnal si au venit sa-mi ureze insanatosire. Iar in fiecare an Prea Sfintitul Florentin vine cu colindul, cu o echipa de seminaristi sa ma colinde. Ma colinda, ne imbratisam… Acesta e dialogul. Fiecare isi pastreaza credinta lui, biserica lui, randuielile lui, nu se amesteca unii cu altii dar o relatie asa este corecta si asa este cu adevarat crestineasca.

Revenind deci, credinta sa fie curata, adevarata, puternica. Sa crezi tu in credinta ta. Si respecti pe celalalt si pentru altceva. Chiar daca nu esti convins ca credinta lui este cea adevarata-adevarata trebuie sa admiti ca el, in credinta lui, este cinstit, de buna credinta, ca nu este un farseur; că musulmanul care la ora fixa isi pune covorul pe iarba, se intoarce cu fata spre Mecca si spune rugaciunea lui scrisa in Coran, e de buna credinta, nu o face de ochii lumii, nu ca sa fie televizat. Ci o face convins fiind ca Allah il aude
si-l ajuta.
Este foarte important acest lucru: sa admiti buna credinta a celui de alta credinta”.