preceptii gresite sau mituri rautacioase despre credintele altora

[AlinB]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Ca de obicei, dl. AlinB are o excelenta dispozitie polemica. :) Invit din nou, pe oricine a intrat aici, sa citeasca cu atentie ce am scris: e vorba de perceptii viciate, de "malentendu", de mituri care nu doar subliniaza diferentele normale si previzibile de doctrina si practica, ci introduc elemente de subiectivism dusmanos, un soi de paraziti atatatori la ignorare fatisa, dispret si chiar ura, peste nivelul normal al psihologiei granitelor confesionale.
Ceva gen: "catolicii se inchina papei si zic ca Maica Domnului e al doilea mesia; penticostalii il cheama pe Ala cand se roaga; ortodocsii sunt primitivi si balcanici, etc.". Ce nu e clar?

Tocmai ca discursul nu a inceput prin "ceva gen" ci doua observatii extrem de.. punctuale si care erau zic eu, in sfera obiectivului, deci meritau dezbatatute.

Daca scopul topicului trebuia sa fie unul mai vag si lipsit de obiect concret atunci
1. exemplele respective se putea sari
2. topicul isi pierdea orice obiectivism

Adica "Mie mi se pare ca unora li se pare ca inteleg aiurea pe ceilalti. Asa..in general".
Wow, ce subiect tare.

inclusiv pe d-l AlinB, cu tot acidul sulfuric fumans al stilului sau, indreptat acum full speed asupra umilei mele persoane. Si nu o spun in zeflemea! Ma gandesc ca nu are, poate, rost sa se concentreze cineva asupra persoanei mele si convingerilor sale, inclusiv in thread-ul de fata. Marea mea dragoste este obiectivitatea si/sau intelegerea. Pe mine asta ma intereseaza.

Daca n-ati observat, nu era indreptat asupra persoanei tale, nu e cazul sa victimizezi.
Reciteste..

Bunica-mea cu referire la bunicul meu ( care era reformat ) :

" Reformatii se tem de cruce si de popa ( ortodox ) ca vine sa le dea cu crucea in cap".

[ioanna]

off topic:
Multumesc Delia pentru acel fragment, foarte frumoase cuvintele lui Bartolomeu Anania, pana la urma ecumenismul se reduce la „sa fim oameni, printre oameni’. Tin minte cuvintele sale dintr-o alta cuvantare in care ne spunea ca atunci cand se uita la un om de alta religie decat cea crestina, se intreaba daca acel om in credinta lui este si de buna-credinta, daca crede cu adevarat in ea si daca va fi gata sa moara pentru ea. Ne amintea ca noi, in Transilvania, avem modele de urmat in cei care au fost gata sa moara pentru credinta ortodoxa, care s-au mantuit si se roaga acolo pentru noi, iar aceasta ne da si garantia ca si noi ne putem mantui daca vom ramane pana la sfarsit in Adevarul lui Hristos care se numeste Ortodoxia.

on topic: (mitul care circula in Ardeal printre greco-catolici si ortodocsi)

din ciclul amintiri din copilarie:
- buni, care e diferenta dintre ortodocsi si greco-catolici?
(bunica-mea, dupa o clipa de meditatie, imi raspunde)
-noi spunem Spirit, ortodocsii spun Duh.
-asta-i tot?
-da.

În prealabil postat de ioanna

on topic: conceptii gresite

din ciclul amintiri din copilarie:
- buni, care e diferenta dintre ortodocsi si greco-catolici?
(bunica-mea, dupa o clipa de meditatie, imi raspunde)
-noi spunem Spirit, ortodocsii spun Duh.
-asta-i tot?
-da.

La mine era putin diferit :
NOI spunem Duh, greco- catolicii Spirit.

P.S.Desi romano- catolicii ar fi indreptatiti sa spuna "Spiritul Sfant" de la " Spiritu Sante" ca ei sunt mai "latini" decat greco- catolicii.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

on topic: (mitul care circula in Ardeal printre greco-catolici si ortodocsi)

din ciclul amintiri din copilarie:
- buni, care e diferenta dintre ortodocsi si greco-catolici?
(bunica-mea, dupa o clipa de meditatie, imi raspunde)
-noi spunem Spirit, ortodocsii spun Duh.
-asta-i tot?
-da.

Chiar ca e mit..dar un mit cu un substrat de adevar si anume denota lipsa de cultura teologica chiar elementara s-ar putea spune.

Pentru ca diferenta cea mai evidenta (chiar si fara cultura teologica) si deloc neglijabila este.. Papa.

E o temă deosebit de interesantă, pentru că, într-adevăr, divergenţele de opinii provin, cel mai adesea, din interpretarea răuvoitoare a ceea ce exprimă interlocutorul. Nu suntem sinceri în căutarea adevărului, ci ne place să ne situăm în tabere, şi dintre toate, evident, a noastră deţine adevărul; celelalte sunt în înşelare. Ni-i luăm ca aliaţi pe sfinţi, dintre care, evident, numai cei ce pot fi încadraţi în tabăra noastră sunt veritabili; ceilalţi sunt sfinţi cel mult în aparenţă.

Problema apare, cred, din cauza ataşării pătimaşe faţă de tabăra care ne reprezintă, din cauza unei idolatrizări a adevărului, la care nu ne raportăm corect; adică nu putem înţelege că Adevărul este Hristos, persoană a Sfintei Treimi, ci îl considerăm mai degrabă ideologie, summum de teorii explicative pe care noi, şi nu alţii, le deţinem.

Acest mod îngust, limitat, pătimaş de a ne raporta la Dumnezeire ne separă, pune ziduri între noi, creează delimitări. Iar asta nu se întâmplă decât din pricina neputinţei noastre de a-i iubi pe toţi, care, bineînţeles, decurge din împătimirea în care petrecem.

De aceea, cred că sfinţii, adică cei care s-au despătimit, şi, prin aceasta, au cunoscut Adevărul (nu teoretizând, ci trăind), sunt mult mai aproape unii de alţii, transcenzând, chiar, limitele confesiunilor religioase, ceea ce noi, ăştia de jos, nu putem face.

[delia31]

[quote=N.Priceputu;389660]E o temă deosebit de interesantă, pentru că, într-adevăr, divergenţele de opinii provin, cel mai adesea, din interpretarea răuvoitoare a ceea ce exprimă interlocutorul. Nu suntem sinceri în căutarea adevărului, ci ne place să ne situăm în tabere, şi dintre toate, evident, a noastră deţine adevărul; celelalte sunt în înşelare. Ni-i luăm ca aliaţi pe sfinţi, dintre care, evident, numai cei ce pot fi încadraţi în tabăra noastră sunt veritabili; ceilalţi sunt sfinţi cel mult în aparenţă. QUOTE]




Despre cat de inselati sunt ortodocsii in conceptiile lor:

1. Martorii lui Iehova despre ortodocsi: "Numele celui ce a creat lumea e Iehova, nu dumnezeu, asa acum ziceti voi, ortodocsii si restul. In Biblie, numele „dumnezeu” e atribuit diavolului. Diavolul e dumnezeul acestui veac iar voi, ortodocsii va rugati de fapt diavolului cand va adresati cu numele "dumnezeu".
No comment.

2. Unii np despre ortodocsi: ortodocsii sunt idolatri si pupa oase de cadavre.

3. Tot np ( nu stiu daca chiar toti np insa eu am ramas oripilata la innuendo-urile auzite aici pe forum de la reprezentantul adventistilor ). Pretinsa conceptie a ortodocsilor ca mananca carne de om si beau sange la Euharistie, conduce fatalmente la concluzia ca ortodocsii ar fi niste canibali si sug sange ca vampirii.
Mi se pare mai mult decat un malentendu circumstantial provocat de ignoranta. O blasfemie infricosatoare! Doamne miluieste!

În prealabil postat de delia31

Despre cat de inselati sunt ortodocsii in conceptiile lor:

1. Martorii lui Iehova despre ortodocsi: "Numele celui ce a creat lumea e Iehova, nu dumnezeu, asa acum ziceti voi, ortodocsii si restul. In Biblie, numele „dumnezeu” e atribuit diavolului. Diavolul e dumnezeul acestui veac iar voi, ortodocsii va rugati de fapt diavolului cand va adresati cu numele "dumnezeu".
No comment.

2. Unii np despre ortodocsi: ortodocsii sunt idolatri si pupa oase de cadavre.

3. Tot np ( nu stiu daca chiar toti np insa eu am ramas oripilata la innuendo-urile auzite aici pe forum de la reprezentantul adventistilor ). Pretinsa conceptie a ortodocsilor ca mananca carne de om si beau sange la Euharistie, conduce fatalmente la concluzia ca ortodocsii ar fi niste canibali si sug sange ca vampirii.
Mi se pare mai mult decat un malentendu circumstantial provocat de ignoranta. O blasfemie infricosatoare! Domne miluieste!

Nici mie nu mi se par circumstanţiale; şi, într-adevăr, nu sunt provocate doar de ignoranţă. Sau, dacă e vorba de ignoranţă e o ignornaţă intenţionată, o dorinţă de a nu cunoaşte, de a nu înţelege partea adversă; o nesinceritate în căutarea adevărului.

Cu siguranţă, nu toţi np pretind ceea ce spune adventistul citat; există chiar (cunosc personal) baptişti care afirmă că pâinea şi vinul pe care le primesc şi ei, e chiar trupul şi sângele Domnului; însă la ei opiniile diferă chiar între membrii aceleiaşi adunări.

Mi se pare, însă, mai de folos pentru noi, ortodocşii, să ne punctăm şi să ne dezbărăm de greşelile, de păcatele noastre. Nu ne este de niciun folos să ne victimizăm şi să spunem că numai ceilalţi se fac vinovaţi de interpretări răuvoitoare. Bine ar fi ca atât noi, cât şi cei de alte confesiuni, să luptăm cu părtinirea în sine, să ne curăţim, adică, minţile şi inimile. E singura modalitate prin care putem spera că vom ajunge, cândva, să mărturisim cu toţii acelaşi adevăr.

P.S. Excepţionale cuvintele despre Maica Domnului ale părintelui Anania. Dumnezeieşti. Ce vedere extraordinară din lăuntru!

[Mihailc]

Nu ştiu dacă de vină e praznicul în raza căruia ne aflăm sau altceva, dar e clar că se discută la alt nivel pe topicul de faţă.
Nu sunt eu în măsură să aduc contribuţii importante la discuţie, doar două observaţii:

1. Nu cred că simpla argumentaţie teoretico-conceptuală poate să deturneze pe cineva (angajat serios pe un drum spiritual) de la credinţele sale. Cel mult poate să-i pună în criză unele convingeri după care urmează căutarea unui sofism suficient de bine articulat pentru a-i vindeca neliniştea metafizică.

2. Cele mai multe observaţii răutăcioase ţin de ethos-ul credinţei, unde generalizările pripite şi confuzia dintre excepţie şi regulă produc judecăţi adeseori nedrepte dacă nu chiar imbecile. Apologetica e o disciplină fascinantă sub aspect ludic (presupune un joc pasionant cu limitele contraopinentului dar şi cu limitele proprii), dar nu produce mai nimic în afară de pierdere de timp si energie.

În privinţa credinţelor altora, e posibil ca toate percepţiile să conţină erori mai mari sau mai mici, care afectează în mod sigur credibilitatea aserţiunilor. Pentru mine, ca ortodox, orice doctrină care nu trimite sau nu se articulează pe experienţa eclezială e din start o teorie pe care, dacă o ignor, nu-mi afectează cu nimic destinul personal. Aşa că dogma "imaculatei concepţiuni" n-o pot percepe decât prin exerciţiu intelectual din moment ce ea nu are niciun fel de relevanţă în relaţia persoanei mele liturgice cu Maica Domnului. Mai pe scurt... şi să fie validă respectiva dogmă, n-aş spune că iubirea mea pentru Maica Domnului ar cunoaşte vre-un salt calitativ sau cantitativ, sau ar fi mai mult decât faptul că în Teotokos îndumnezeirea prin har devine realitate concretă, vie. La fel şi cu filosofia cu tentă religioasă a lui Calvin şi multe altele.

[delia31]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mi se pare, însă, mai de folos pentru noi, ortodocşii, să ne punctăm şi să ne dezbărăm de greşelile, de păcatele noastre. Nu ne este de niciun folos să ne victimizăm şi să spunem că numai ceilalţi se fac vinovaţi de interpretări răuvoitoare. Bine ar fi ca atât noi, cât şi cei de alte confesiuni, să luptăm cu părtinirea în sine, să ne curăţim, adică, minţile şi inimile. E singura modalitate prin care putem spera că vom ajunge, cândva, să mărturisim cu toţii acelaşi adevăr.

P.S. Excepţionale cuvintele despre Maica Domnului ale părintelui Anania. Dumnezeieşti. Ce vedere extraordinară din lăuntru!

Mersi, nepriceputule, am priceput si mi-ai asumat musca de pe caciula. Roiul, de fapt!
Ai dreptate, grija noastra prioritara trebuie sa fie cum suntem noi, nu cum sunt altii, cum scapam fiecare de propriile malentendu-uri ( atat legate de orto-doxie, cat si de orto-praxie), nu de alta da’ crapa obrazul Lui Hristos de atat „dreapta credinta fratricida”.
Pe de alta parte, nu putem sta nepasatori, vazand ca unii incearca sa toarne otrava in butoiul cu miere, stiind ca vor veni copii (in ale credintei) sa guste.

In ce priveste lupta noastra cu partinirea si subiectivismul, cred ca se pot pazi de asta, cei vigilenti la propriile capcane; cele mai insidioase si nebagate in seama.


Ma bucur ca ai sesizat cu "retina din launtru" lumina din cuvintele Inaltului Bartolomeu!