Despre viclenia sectantilor

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

Problema cea mare constă în grava confuzie cu privire la actul închinării din partea celor ce nu pot da explicaţii atât de competente ca dumneavoastră. Dumnezeu să-i ierte!

Poate ca unii privesc Sfintii cu o anumita fascinatie ce o poti interpreta drept idolatrie, insa privindu-i cu ratiune spirituala poti sa-ti constientizezi stadiul in care tu te afli. Pe de alta parte eu consider ca orice ajuta la vindecarea sufleteasca a omului incercat de suferinte grele, fie boala, fie pierderea cuiva drag, e binevenit. Intr-o viata macinata de probleme, singura constanta ramane Dumnezeu. Unii se simt mai bine dupa ce ating sau pupa moastele, gasesc siguranta, liniste si mangaiere. Prin faptul ca au atins pe unul dintre Sfintii Lui Dumnezeu, castiga incredere in ei insisi, simt ca Domnul le da taria de a infrunta problemele cu care se confrunta. Unii aprind o lumanare sau tamaie, pentru a intra in starea de rugaciune, deci lumanarea ii ajuta sa se focalizeze, sa ignore zumzetul din jur din biserica, sa se interiorizeze, sa aiba constiinta prezentei lui Dum­nezeu in ei. Daca nu ai aceasta stare, rugaciunea devine un act pur formal.