Ispita !

[costel]

Niciun om nu este ferit de ispite, dar Dumnezeu nu ingaduie diavolului sa-l ispiteasca cu ceva mai presus de puterile lui. Daca exista un progres in unirea cu Hristos, exista un progres si in modul de ispitire al demonilor.

Cel mai important lucru e ca Dumnezeu ingaduie ispitele nu pentru caderea noastra, ci pentru intarirea noastra in virtuti.

[George.m]

"Toata ispita e ingaduita de Dumnezeu ca o doctorie spre tamaduirea sufletului celui bolnav. Prin ea daruieste iertare de pacatele de mai inainte si de cele de fata si o piedica pentru cele viitoare.

Dar pentru aceasta, nu are lauda nici diavolul, nici cel ce ispiteste, nici cel ispitit. Fiindca diavolul este vrednic de ura ca un raufacator; caci nu face aceasta din purtare de grija. Iar cel ce ispiteste e vrednic de mila celui ispitit, pentru ca nu face din dragoste, ci fiindca rade diavolul de el si-l munceste. Iar cel ispitit rabda necazurile pentru greselile sale si nu pentru altcineva, ca sa aiba lauda. Caci nu e fara pacat. Si chiar daca ar fi, ceea ce e cu neputinta, rabda in nadejdea rasplatirii si de frica muncilor" (Petru Damaschinul, Invataturi duhovnicesti, Despre porunca a doua si despre nasterea plansului din temere, Filocalia V ).

[George.m]

"Vrasmasul sta la panda ca un leu in culcusul sau si ne intinde pe ascuns curse si laturi de ganduri necurate si necredincioase. Dar si noi, daca nu dormim, putem sa-i punem curse si laturi, inca mai mari si mai infricosate. Caci rugaciunea, cantarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, multumirea, si ascultarea cuvintelor dumnezeiesti, i se fac vrasmasului curse, laturi, franghii si gropi in care cade" (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.51, Filocalia IV).

[George.m]

Credincios este Dumnezeu care nu va va lasa pe voi sa fiti ispititi peste putere (I Corinteni 10, 16).

"Dumnezeu te lasa sa te nevoiesti dupa puterea ta. Iar pe cei mari ii incearca dupa puterea lor prin ispite mari. Ispita duce pe om la sporire. Fiindca unde se iveste un bine, se iveste si razboiul. Nu te teme deci de ispite. Ci te bucura, caci te duc spre sporire. Dispretuieste ispita si Dumnezeu te va ajuta si te va acoperi" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, Raspunsul 496, Filocalia XI).

"Ispita - spune Parintele Staniloae - e data ca sa lupti cu ea. Si de lupti, iti intaresti vointa in a rezista in bine si prin aceasta inaintezi in el. Daca nu ai prilejul sa lupti cu ispitele, te molesesti".

[adaria]

Ispite se gasesc peste tot si uneori chiar noi voit sau fara de voie suntem ispite altora, lucru deloc benefic. Cert este insa ca vrajmasul duce o lupta acerba sa ispiteasca permanent sufletele curate, si asa mereu ducem cate 2 razboaie paralele, unul cu ispititorul cel intunecat si unul cu noi insine. Si eu cred ca cel mai greu este cel al nostru cu noi!

[George.m]

"Ispita e, fie din ingaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru indreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui Dumnezeu care se intoarce de la cineva.

Pentru ce? Ca mintea sa nu se mandreasca pentru binele ce l-a aflat. Ci, razboita si certata, sa sporeasca pururea in smerenie. Caci aceasta e singura prin care nu numai biruieste pe cei ce o razboiesc pe ea cu mandrie, ci se si invredniceste de daruri nucontenit mai mari, inaintand pe cat e cu putinta firii omenesti, macar ca e legata cu lanturi de nedesfacut si apasata de povara trupului, spre desavarsirea si nepatimirea cea dupa Hristos" (Cele 100 capete ale lui Calist si Ignatie Xanthopol, c.85, in Filocalia VIII ).

[cristiboss56]

Iata un extras dintr o carte pe care o recomand tuturor !


"Tot omul trebuie sa indure o perioada de ispite si de lupta. Este o stare grea, de suferinta... Despre aceste chinuri se vorbeste in Psalmi: „Cutremur a cuprins pre ei: acolo sunt dureri ca ale celeia ce naste." /Ps. 47:6/ Orice om ce se naste duhovniceste spre o viata noua incearca durere, pana ce iese la largime.Cine nu a incercat in lume aceste dureri „ca ale celeia ce naste," atunci trebuie sa le incerce in manastire. Si voua va stau inainte... Aceste dureri constau in lupta cu patimile. Patimile se vor ridica impotriva noastra. Vrajmasul nu ne da odihna. Trebuie rabdare. Trebuie sa ne rabdam pe noi insine si sa nu abandonam armele, stiind ca acest lucru este cu neputinta.
Necazurile neincetate pe care Dumnezeu le trimite omului sant semnul unei griji dumnezeiesti deosebite fata de dansul. Rostul necazurilor poate diferi. Ele se trimit ori pentru taierea raului, ori pentru inteleptire, ori pentru mai multa slava in viata viitoare, ori ca pedeapsa pentru pacatele savarsite mai inainte. Toti isi poarta crucea lor. Si dumneata iti porti cruciulita... Purtarea crucii este necesara pentru mantuirea fiecarui crestin, nu numai a monahului. Da... Toti de pana acum si-au purtat crucea, si o vor purta de acum inainte. Chiar si Dumnezeu cel intrupat si-a purtat crucea, iar crucea Lui a fost cea mai grea, pentru ca intr'insa se gaseau toate crucile. Iar omul (Simon Cirineanul) ajuta prin faptul ca ia de la Hristos crucea si o duce el insusi. Si noi, purtandu-ne crucile, il ajutam pe Domnul la purtarea crucii, ne pregatim sa-i fim slujitori in ceruri. Ce numire inalta!
Necazurile puternice sunt intotdeauna semnul harului lui Dumnezeu. Trebuie doar sa rabdam!
„Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire."/Ps. 145:3/ Mi-a placut sa citesc Sfanta Scriptura si lucrarile Sfintilor Parinti. Mi-a placut indeosebi Psaltirea. Si ce profunzimi mi s'au descoperit uneori!... Sa nadajduiti totdeauna doar in Dumnezeu, si niciodata in oameni. Atunci tot raul va cadea de la voi precum o creanga taiata.
Cu cat traiesti mai aspru si mai atent cu sine insuti, cu atat vrajmasul se ridica mai puternic impotriva ta. Mai ales in ajunul praznicelor se straduieste sa-ti pregateasca ceva. Trebuie sa te astepti la orice, trebuie sa fii gata de orice... Dar Domnul este milostiv. Cu prilejul sarbatorilor se fac daruri. Si dumneavoastra veti primi ceva. Doar ca veti baga de seama acest lucru peste vreo patruzeci de ani, poate. Atunci veti afla ce dar v'a trimis Domnul la acea sarbatoare. Cand va aflati intr'o stare buna sufleteasca, sa asteptati furtuna. Asa se intampla aproape totdeauna... Orice lucru bun este anticipat sau urmat de o ispita.
Cand se inmultesc necazurile, trebuie sa-ti spui: „Vrednic sunt cu adevarat de toate aceste necazuri! inseamna ca ele sant de trebuinta pentru a ma curata de patimi si mai ales de mandrie..." Mai mult decat atat, pentru a suporta o ocara trebuie sa ai grija sa nu te superi pe cel ce te-a ocarat.
Necazuri vor fi intotdeauna. Dar starea launtrica a omului va fi alta... Cu toate ca vor fi mereu necazuri, cel ce a dobandit rugaciunea launtrica le va indura cu usurinta, deoarece cu dansul este Hristos. El va umple de o nespusa bucurie inima nevoitorului, si nici un necaz nu va putea birui aceasta bucurie intru Domnul. Cand te vor nelinisti gandurile de frica pentru necazurile viitoare, nu trebuie sa intri in vorba cu ele, ci sa spui: „Fie voia Domnului!" Aceste cuvinte te vor linisti."


Extras din cartea: Viata Sfantului Nicon - ultimul Staret de la Optina
Monahia Maria, editura Predania