Formalism si fariseism in credinta

În prealabil postat de costel

Ai dreptate, cred ca de formalism vom scapa numai atunci cand vom ajunge la trairea lui Dumnezeu. Din pacate, cunoasterea noastra cu privire la Dumnezeu este bazata de cele mai multe ori doar pe discurs si citate.

Cine ne impiedica sa luam aceste discursuri si citate in serios si sa actionam ca atare, atunci cand facem si cel mai marunt lucru, adica intotdeauna? Oare nu asta inseamna sa punem inceput bun in fiecare zi?

Sa valorificam cele citite, folosindu-le in deciziile noastre zilnice si de fiecare clipa.

[costel]

În prealabil postat de Miha-anca

Cine ne impiedica sa luam aceste discursuri si citate in serios si sa actionam ca atare, atunci cand facem si cel mai marunt lucru, adica intotdeauna? Oare nu asta inseamna sa punem inceput bun in fiecare zi?

Sa valorificam cele citite, folosindu-le in deciziile noastre zilnice si de fiecare clipa.

Bine ar fi ca fiecare cuvant bun sa produca in noi dorinta de faptuire a binelui. Nu spun ca nu sunt astfel de persoane, numai ca de cele mai multe ori, noi asezam cuvintele in minte si nu in inima. Rationalizam taina lui Dumnezeu, nu-L traim. Ceea ce am dorit sa spun e ca in loc sa alergam dupa citate, ar fi bine sa alergam dupa rugaciune, dupa vorbirea cu El.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de costel

Bine ar fi ca fiecare cuvant bun sa produca in noi dorinta de faptuire a binelui. Nu spun ca nu sunt astfel de persoane, numai ca de cele mai multe ori, noi asezam cuvintele in minte si nu in inima. Rationalizam taina lui Dumnezeu, nu-L traim. Ceea ce am dorit sa spun e ca in loc sa alergam dupa citate, ar fi bine sa alergam dupa rugaciune, dupa vorbirea cu El.

Intr-adevar, daca de la cunoasterea rationala nu trecem catre cunoasterea ce se numeste apofatica - prin rugaciune si traire -, putem sa devenim si doctori in teologie dar in fapt nu cunoastem decat aparentele lucrurilor. De aici si nevoia ca orice cunostinta despre Dumnezeu sa fie transformata in cunostinta lui Dumnezu.

În prealabil postat de costel

Bine ar fi ca fiecare cuvant bun sa produca in noi dorinta de faptuire a binelui. Nu spun ca nu sunt astfel de persoane, numai ca de cele mai multe ori, noi asezam cuvintele in minte si nu in inima. Rationalizam taina lui Dumnezeu, nu-L traim. Ceea ce am dorit sa spun e ca in loc sa alergam dupa citate, ar fi bine sa alergam dupa rugaciune, dupa vorbirea cu El.

Nici cunoastere fara rugaciune; si nici rugaciune fara cunoastere, caci fara cunoastere nu putem deveni desavarsiti.

[glykys]

Iata cum citeste omul si Evanghelia zilei, rasfoind forumul:

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati
Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!
Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie.
Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara.
Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati

Din acest citat, înţelegem că Isus ne îndeamnă să respectăm atât fondul legii cât şi forma ei, aspectele ritualice.

[Ademus]

Prin credinta nu trebuie sa renunti la cunoastere. Credinta oarba vei avea atata timp cat nu ai cunoastere. Cand vei cunoaste si vei intelege tainele, credinta va fi inlocuita de iubire. Caci credinta oarba va deveni incredere, iar iubirea se va raspandi atunci cand increderea va stapani credinta oarba si formalista.

[Sara I]

Catalin, multumesc de "indreptare"...nu-s intodeauna atenta la exprimare...si mai stiu ca unele cuvinte pot avea semnificatii diferite pentru doua persoane..

De ex, in acceptiunea mea de acum,(si de gresesc ma incred sa ma lumineze Dumnezeu) fariseismul il inteleg drept cel mai mare obstacol in apropierea(reala) unui om de Hristos, si aducatorul de cea mai mare osanda, pentru ca daca eu is un "fariseu"..nu doar ca ma tai singur de la mantuire...dar pot fi piatra de poticnire pentru altii, care in drumul lor catre Mantuitor...se lovesc de mine...si in cercul meu de influenta, familie, prieteni, cunoscuti, colegi,oameni,etc...pot sa-I prezint o imagine falsa...in care totul la mine sa fie citate din Scripturi, sau Parinti, si sa merg toata ziua la biserica, si sa ma imbrac ultraconservator, si sa stau ore si ore cu carti in fata...sau rugaciune...si ma dau mare la toti cat is eu de "sfant"..si ii acuz pe ei ca is "pacatosi"..rataciti...si ii dispretuiesc...dar cand e vorba sa intind mana sa ajut efectiv, sau sa spun o vorba buna, sau sa ma las pe mine ca sa-i fiu de folos altuia...cand ar fi cazul ca efectiv sa traiesc ceea ce predic...zero...silence... asa ca omului sa i se strepezeasca dintii...de mine...si religia mea...si sa zica...no, eu aici...pe drumul asta...ba!

Ai observat in Evanghelii...Hristos iarta vamesi(camatari)...desfranate...indoielnici...trad are, lepadare....putin credinciosi..de tot necredinciosi...leprosi, purulenti...etc...dar unei singure categorii de oameni le zice "vai de voi"...si doar la acestia ia biciul...Lor le zice..."nici voi nu intrati...si pe altii impiedicati sa intre..in Imparatia Cerurilor...

Si ne spune...sa ne iertam fratele...de muuulte ori, cand ne greseste...si sa nu judecam...si sa fim sinceri...sa avem mila, bunatate, intelegere..unii cu altii...sa nu ne dam mari...sa nu ne socotim singur intelepti...si sa avem incredere in El...si in Tatal...or un fariseu esueaza exact in aceste aspecte...

Fariseul e "cazut din har"..dupa cum ne descrie sf.Pavel, pentru ca el se bizuie pe propria sa putere,stiinta, elavie, iscusinta,determinare.. pentru a implini Legea...(ep. Galateni), si e "cazut din credinta"..pentru ca se increde in el insusi..si din ritualuri in sine poate sa faca..o capishte idoleasca...si nu se bizuie pe Hristos...Cel VIU..

Un om care crede(in Hristos)...stie ca..."fara Duhul Sfant, omul nu e decat tarana(lut)pacatoasa"(sf. Siluan), si ce amar viata lui ar putea sa faca el singur de capul lui, fara harul lui Dumnezeu?(in cele ce tin de Dumnezeu...ca la rau...se descurca el singur)...si aceasta "stiinta"...ca "nimic bun nu locuieste in mine"...il face pe credincios candidat la miluirea cu harul Duhului Sfant...care se stie ca e cu cei smeriti...si celor mandri...le sta impotriva...Pentru acest om...nadejdea lui este Tatal...caci acolo vrea sa ajunga...cu orice chip...in starea din care am cazut, ca umanitate...scaparea lui este Fiul(pentru ca e o cale ingusta, a pocaintei... si cade, si o da in bara, si iar cade...dar mana lui Hristos il ridica...din nou...si din nou...si-i da curaj...si indraznire.."Satan v-a cerut sa va cearna ca pe grau...dar M-am rugat pentru tine...sa nu se piarda credinta ta..)..si acoperamantul lui este Duhul Sfant(ca fara harul Dumnezeiesc...care-i da lumina, si pricepere...si-l calauzeste..o da din gard in zid..si iar in gard...)

Hristos ne-a spus cum sa traim..sa fim fericiti...cum sa ne raportam unii la altii..cum sa iertam...cum sa ajungem la Tatal...ne-a spus totul...si ne-a dat totul...cand ni S-a dat pe Sine...si sunt in Evanghelii doar doua lucruri despre care El Insusi ne spune..sa ne ferim....sa ne pazim...sa fugim de...sa nu luam parte la...sa nu avem de-a face cu:

-prorocii mincinosi
-aluatul fariseilor

[glykys]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din acest citat, înţelegem că Isus ne îndeamnă să respectăm atât fondul legii cât şi forma ei, aspectele ritualice.

Asa este. Dumnezeu le vrea pe toate:).