Poate preotul refuza iertarea pacatelor spovedite?

În prealabil postat de moldoveanu

Citeam o istorioara cu o persoana care s-a spovedit si impartasit fiind pe patul de moarte. Preotul a zis ceva de genul: "avea pacate multe si grele dar i le-am iertat". Ma intreb: putea sa nu i le ierte? Adica cineva ateu (dar botezat) sa se spovedeasca in ultima clipa dar fiind prea mari pacatele sa nu i le poata ierta preotul?

Domnia ta pui alaturat, spre comparatie lamuritoare, doua stari in esenta lor diferite, adica pe de o parte un caz real si de cealalta parte un caz ipotetic. Probabil ai dorit sa arati, prin alaturarea celor doua situatii, doar raportul de cauzalitate dintre cele doua, cum ca prima situatie a generat intrebarea ce face esenta celei de-a doua. Prin alaturarea lor ti-ai creat si raspunsul logic pentru intrebarea domniei tale: daca preotul poate sa ierte pacatele "multe si grele", desigur ca poate si sa nu ierte, in baza puterii (competentei spirituale) pe care o are.

Referitor la completarea explicativa ulterioara, aceea cu ateul, iata ce spune Mantuitorul: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.". In Biserica noastra, voia Tatalui este prezentata ca fiind cinstirea lui Dumnezeu in Duh si Adevar, concretizata la majoritatea crestinilor, inainte de orice alta stare ori traire, prin pocainta reala si totala. Spre exemplificare vezi "Pilda fiului ratacitor"!

Un caz particular, special, este cazul in care penitentul se afla pe patul de moarte. In acest caz pocainta penitentului (necesara totusi) este rezumata la dorinta de a fi impartasit, de a se unii cu Hristos. Daca se intampla ca penitentul astfel unit cu Hristos sa traiasca apoi, el va trebui sa urmeze ulterior traseul indicat, specific lui si numai lui, pe care duhovnicul il va randui.

La parerile potrivit carora nu preotul iarta ci doar Hristos, iata tot "de la Mantuitorul zicere": "Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.". In asta consta minunea: Dumnezeu a dat o astfel de putere oamenilor! Care este puterea ce ne minuneaza? Nu faptul ca preotul poate ierta pacatul, ci faptul ca Dumnezeu a fagaduit sa-l asculte! O, smerenie si dragoste minunata a Ta, Doamne! Filozofic putem spune ca nu omul iarta ci doar Dumnezeu, iar omul doar promulga iertarea. Dar acolo unde nu exista nici o conditie in implinirea lucrarii, se poate considera ca s-a transferat, odata cu dreptul de a ierta si puterea de a ierta. Fiecare intelege cum vrea! Efectul ramane! Slava Tie Doamne pentru dragostea Ta fata de cei pacatosi!