Poate preotul refuza iertarea pacatelor spovedite?

În prealabil postat de Hartford

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

În prealabil postat de catalin2

Bineinteles ca Dumnezeu iarta, preotul ce sa-i ierte ca nici macar nu a gresit fata de el. Dar cum spunea parintele iertarea este cand preotul da dezlegarea spunand sa-i ierte Dumnezeu pacatele. E si logic, altfel ce nevoie am mai avea sa mergem la preot sa ne spovedim, mergem la un psiholog si spunem tot si astfel Dumnezeu ni le iarta automat.

Ingaduiti-mi, va rog, o completare: in versetul pe care l-am adus spre exemplificare, "Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.", se arata clar faptul ca apostolilor li s-a dat puterea de a ierta sau de a tine pacatele oamenilor. Aceasta putere li s-a dat prin insuflare dumnezeiasca, in urma actului aratat in versetul anterior celui de mai sus: "Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;". Iar aceasta putere nu trebuie inteleasa ca ceva simbolic caci iata, cu inca un verset mai inaintea celorlalte doua deja amintite, Mantuitorul arata apostolilor si scopul pentru care ii innobileaza cu acest dar: "Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. ". Daca lucrarea lui Iisus a fost reala, asa este si lucrarea apostolilor!

As spune astfel, ca iertarea pacatelor nu o poate face decat Dumnezeu pentru ca pacatul reprezinta o greseala fata de El. Dar Dumnezeu, prin judecatile Sale, doreste ca orice va ierta vreun apostol El sa ierte neconditionat! Ce inseamna aceasta daca nu faptul ca aostolii s-au facut partasi, prin voia lui Dumnezeu, aceleiasi puteri? Oare este Dumnezeu mai putin puternic astfel? Oare fara Dumnezeu apostolii sunt ceva, chiar daca au aceasta putere?

Dorinta de a anula puterea preotului de a ierta sau a tine pacatele, are ca izvor mandria omului necredincios fata de Dumnezeu, dar credincios fata de lume. Nu am nevoie de un alt om care sa-mi filtreze pocainta, zice acesta, pentru ca eu am gresit fata de Dumnezeu si am sa ma destainui doar Lui. Omul credincios cunoaste insa inselarea, pentru ca prin credinta vede in preot nu un om simplu ci un om purtator de Duh. Asa si este preotul, indiferent daca vrem sau nu vrem, daca ne place sau nu ne place, ori daca preotul este in lume sau in manastire, daca este printre ingeri sau in groapa pacatului, daca este vrednic sau nevrednic. Daca cineva nu crede acestea, nu se micsoreaza cu nimic harul preotului pe care il are in fata la un moment dat, asa cum nici necredinta in Dumnezeu nu face ca El sa nu mai existe!

Dupa cum spuneeam si in postarea anterioara, efectul puterii preotului, de a ierta sau de a tine pacatele, este real. Pe verificate!

[glykys]

ESTE CORECTA ADMINISTRAREA SFINTEI IMPARTASANII LA PERSOANELE INCONSTIENTE ?

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: "Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: <Luati, mancati> ( Matei 26 ; 26 ), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance". Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara voinata si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

http://www.parohiamacin4.org/inmorma...na_greseli.htm

[Mihnea Dragomir]

Celor inconştienţi li se poate administra Taina Sf Maslu.