Despre viclenia sectantilor

[grasu77]

În prealabil postat de Lavrentiu

Se stie ca mandria e cea mai mare bariera impotriva desavarsirii, tocmai acesta este motivul pentru care toti cei ce s-au sfintit s-au folosit de toate mijloacele prin care au putut sa se smereasca.

Si, ce mijloace ca sa se smereasca au folosit? Dati cateva exemple. Ma astept sa spuneti ca s-au complacut in pofte si patimi, ca sa nu se poata mandri. Ar fi ceva in ton cu afirmatiile dvs. anterioare.

În prealabil postat de Lavrentiu

Noi nu ne credem mantuiti,

Noi avem garantia mantuirii, data de Domnul Iisus Hristos prin jertfa Sa, fara vre-un merit al nostru. Dar, stim ca putem pierde mantuirea. Depinde de credinta noastra.

În prealabil postat de Lavrentiu

ci lucram spre mantuire,

Lucrati spre mantuire? Sa inteleg ca Mantuitorul nu a facut totul? Sau, poate nici nu aveti nevoie de El.

În prealabil postat de Lavrentiu

Socotiti si dumneavoastra care atitudine e mai aproape de duhul Evangheliei. Ma rog.

Cãci în har sunteti mântuiti, prin credintã, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca sã nu se laude nimeni.(Efeseni 2:8,9)

Dvs. aveti evanghelia laudaroseniei ("noi lucram spre mantuire"). Noi avem Evanghelia harului nemeritat si credintei.

În prealabil postat de Lavrentiu

Habar n-aveti despre ce vorbiti, de aceea ma rog lui Dumnezeu sa va descopere cand va voi El, dupa buna voirea Lui, ce inseamna calea spre sfintenie, imbratisata de atatea mii de ani de parintii nostri.

Un aspect al caii spre sfintenie, este lupta pentru lepadarea imediata de patimi (ca despre astea vorbeam). Nicidecum nu se poate vorbi de lepadarea de patimi, la sfarsitul vietii (asa cum sustineti).

Ex: "Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra: sa va feriti de curvie;"(1 Tesaloniceni 4:3). Cand trebuie sa te lasi de patima prezentata (si altele)? La sfarsitul vietii, ca sa nu te poti umfla de mandrie?

Cei care scapa de patimi, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu se mandresc ci aduc slava lui Dumnezeu. Eu unul ma "mandresc" cu slabiciunea si neputinta mea. Daca nu ma incredeam in Dumnezeu si astazi as fi fost un betiv (daca as mai fi trait si nu muream de vre-o ciroza).