Retrofuturismul

[ioanna]

“Retrofuturism”: cum se (mai) pot construi biserici astăzi?
de Augustin IOAN

Biserica este o entitate straniu-familiară, împlântată în miezul comunităţii. Lăcaş al unei religii universale şi pretext de articulare a celei mai elementare unităţi de vecinătate social-viabile (parohia), biserica este în acelaşi timp
α) spaţiu sacru, container a „ceea ce este cu totul diferit” (Otto), aşadar al alterităţii radicale;
β) icoană a zeului şi,
γ) din fundal, ea însăşi intensificator al semnificaţiei icoanelor pictate sau al statuilor, care, plasate într-un anume loc şi într-o anume ierarhie reciprocă a reprezentărilor, face vizibilă “povestea” şi “contractul iconografic” (Jencks) al bisericii.
δ) Este în acelaşi timp spaţiu public (interfaţă între spaţiul public exterior, piaţa sau grădina căreia îi este adosată şi spaţiul public interior, al ecclesiei, al pelerinajului) şi
ε) cel mai privat loc cu putinţă: al rugăciunii din faţa icoanei, când cele ale lumii se şterg şi doar intercesiunea rămâne să lucreze; locul intimităţii cu Dumnezeu.
ζ) Spaţiu al psihodramei publice şi individuale, intensificator al emoţiei;
η) loc al înscenării/ reiterării prin ritual ciclic a faptelor şi personajelor Bibliei;
θ) loc arhival care ţine minte - pentru noi, în locul nostru sau chiar împotriva noastră –, unde ne aducem aminte, prin mărturisire şi, unde suntem de asemenea ţinuţi minte/amintiţi prin pomenire, biserica este toate acestea la un loc şi încă multe; alfa şi omega spaţiului sacru.

Paradoxul – îmbucurător - arhitecturii creştine este acela că, expresie a unei religii teleologice, ea trebuie fie în acelaşi timp arhaică şi viitoare. Recapitularea inspirată a tradiţiei bimilenare este unul dintre scopurile ei; dar, în acelaşi timp, aşteptarea celei de-a doua veniri face din biserică un loc orientat nu doar în sensul propriu, cardinal, al termenului, ci şi în sensul său temporal. Termenul de retro-futurism descrie atunci acel mod de a face arhitectură în care investigarea tradiţiei descoperă în aceasta lucruri suficient de îndepărtate în timp şi de surprinzătoare încât insolitarea să se producă nu în sensul “inventării”, ci al re-descoperirii. Această arhitectură trebuie să fie în acelaşi timp o perpetuă recapitulare şi o neostenită investigare.

Plasarea în contexte contemporane şi rescrierea acestor elemente localizate în propria tradiţie face din reiterare o bună şcoală de compoziţie, iar din arhitectura rezultată – una “veche, nouă”. În acelaşi timp, experimentul îşi are locul său în exact acelaşi teritoriu, al arhitecturii creştine. Aceasta pentru că investigarea celei mai bune adecvări a logos-ului în materia înzidită nu trebuie să înceteze a ne preocupa, în aşteptarea judecăţii celei înfricoşate. Insolitarea este un mijloc de a arage atenţia asupra lucrării logos-ului în lume.

Dacă ne uităm cu atenţie – şi pe repede-înainte – la modul în care s-a schimbat la faţă arhitectura creştină în cele optsprezece milenii de prezenţă triumfală, vom avea dinaintea ochilor paradigma experimentului însăşi. Este aici o perpetuă activitate de adecvare la spaţii existente şi a spaţiilor existente la tiparele în evoluţie ale necesităţilor liturgice; o modelare neîncetată de tipuri strămutate dintr-o geografie şi o cultură într-altele, o neîncetată cercetare a celor mai bune modalităţi de expresie spaţială, ornamentală şi de colaborare cu celelalte arte în vederea mai bunei reprezentări a misterului euharistic şi a simbolisticii creştine. De la bazilică la crucea greacă înscrisă, cu tipurile lor intermediare, este un drum lung de “încercare şi eroare”, de piste abandonate şi de polenizări încrucişate.

Un arhitect realmente preocupat de soarta contemporană a arhitecturii creştine trebuie să vadă – deodată! - ambele feţe ale monezii: lucrul cu tradiţia vie (lucrul cu arhetipurile, reiterarea acestora în circumstanţe, tehnici şi materiale contemporane) dar, în acelaşi timp cu experimentul. Biserica este vistiernic unei tradiţii de două ori milenare, în care trebuie să se îmbrace, mereu şi mereu croindu-şi toalete mai potrivite pentru ea, ca mireasă şi, deopotrivă, ca Penelopă. Dar, în acelaşi timp, biserica este orientată către viitor, aşteaptând cu nerăbdare un timp pe care îl ştie “numai Tatăl”. Este şi motivul împodobirii bisericii orientate, în aşteptare. Această „viitorime a privirii în trecut” ar putea fi definita astfel: „noutatea autentică e un sentiment proaspăt al originarului, e reaşezarea liberă în spaţiul tradiţiei.”

Retrofuturismuleste unul dintre modurile acceptabile de “schimbare la faţă” a arhitecturii religioase, nu în sensul de producere în perpetuitate de imagini insolite, “noi”, pe care le-a introdus ca normă modernismul, ci în sensul investigării propriei tradiţii (i.e. a locului şi geografiei sale, a grupului comunitar, a limbii, a culturii şi, mai cu seamă, a religiei) în vederea reiterării acesteia. Insolitarea - pe care recontextualizarea permanentă a elementelor tradiţiei în circumstanţe geo-culturale, de materiale şi de semnificaţie noi o induce – este, de fapt, chiar modul de schimbare la faţă al arhitecturii dintotdeauna. Aceasta este sursa re-adecvării la contemporaneitate (şi) a discursului architectural “laic”.

sursa: http://www.arhiforum.ro/agora/%E2%80...erici-astazi-0
macheta biserica: concept Georgica Mitrache

[Mihailc]

O interesantă ilustrare a paradoxalului concept de "retrofuturism" se construieşte într-o suburbie al municipiului Alba Iulia. Proiectul a fost realizat de cunoscutul arhitect Dorin Ştefan iar "întruparea" lui a fost posibilă cu contribuţia (aproape) exclusivă a unui important om de afaceri din zonă.
Ideea care a stat la baza acestei insolite ctitorii este aceea că "străvechea noutate" a propovăduirii Bisericii este incompatibilă cu stereotipul de orice tip, inclusiv cel arhitectonic, iar depăşirea impasului tautologiei stilistice poate fi un semn al metanoiei în planul vieţii duhovniceşti a eclesiei dreptmăritoare.

[Mihai36]

La mine in cartier sint 3 biserici in forma dreptunghiulara , initial a fost doar una cea cu o singura turla apoi cea fara turla (care va fi inlouita cu una aflata in constructie linga ea (cu turla) si intre timp s-a mai construit inca una cu doua turle mai mare si cu podeaua de marmura alba (toata are un aspect luminos si curat -aici se celebreaza doar casatorii nu si slujbe de inmormintari), nu cunosc exact din ce materiale au fost construite insa intr-un cartier vecin se incepuse ridicarea unor pereti de caramizi BCA dar apoi s-au darimat si au fost inlocuiti cu caramida arsa. Este vreo traditie obligatorie legat de materiale?

[ioanna]

În prealabil postat de Mihai36

La mine in cartier sint 3 biserici in forma dreptunghiulara , initial a fost doar una cea cu o singura turla apoi cea fara turla (care va fi inlouita cu una aflata in constructie linga ea (cu turla) si intre timp s-a mai construit inca una cu doua turle mai mare si cu podeaua de marmura alba (toata are un aspect luminos si curat -aici se celebreaza doar casatorii nu si slujbe de inmormintari), nu cunosc exact din ce materiale au fost construite insa intr-un cartier vecin se incepuse ridicarea unor pereti de caramizi BCA dar apoi s-au darimat si au fost inlocuiti cu caramida arsa. Este vreo traditie obligatorie legat de materiale?

Sunt biserici ortodoxe? Biserici cu plan rectangular arhaic-romanizat s-au mai facut si se mai fac si azi intr-o maniera sa zicem contemporana, ca o referinta la primele bazilici crestine, insa probabil la interior de-a lungul sectiunii verticale ele au, totusi, un plan in cruce, neobservabil din exterior, asta in cazul in care apartin de cultul ortodox. Din cate stiu nu sunt impuse materialele, ci in primul rand lacasul trebuie sa raspunda unor cerinte de ordin moral si spiritual.

O interesantă ilustrare a paradoxalului concept de "retrofuturism" se construieşte într-o suburbie al municipiului Alba Iulia.

Elanul reformator e de apreciat, insa daca ar fi fost un box architecture ardelenesc, nu moldovenesc, pentru mine acest lacas ar fi fost perfect, asa il consider un experiment reusit in orizontul traditiei. Pozele postate ma duc cu gandul la un Voronet updatat, mai ales dupa modul ingenios de modelare a acoperisului, ceea ce ma face sa cred ca biserica va avea pictura exterioara in randuri. In cartierul in care locuiesc, exista o biserica, care chiar daca nu ofera o imagine contemporana, e o imitatie reusita a unei biserici muntenesti de sec.XVIII-XIX, atat de straina de aceste parti. Ca obiect in sine e frumos, insa insertia in sit e nereusita, mai pe romaneste "ca nuca in perete" :)

[ioanna]

O interesantă ilustrare a paradoxalului concept de "retrofuturism"....

Sa continuam pe aceeasi linie si sa ne clatim ochii cu ceva frumos, un studiu facut in 2009 de acelasi birou de proiectare coordonat de arh.Dorin Stefan pentru comunitatea romanilor ortodocsi din Alcala de Hennares, Spania. Proiectul vizeaza un ansamblu format din biserica, casa parohiala si dependinte (sala de conferinta,ateliere de pictura, restaurant, camere de cazare, spatii de cateheze si educatie), pe un teren de 1600mp, avand o forma triunghiulara, concesionat de primaria locala comunitatii romanesti.

[Mihailc]

Pentru ortodoxul paseist şi ultraconservator, vecinătatea dintre chivotul bizantin şi jur-împrejurul "agiornat" (probabil la exigenţele urbanistice ale zonei), poate părea o concesie exagerată făcută "veacului", o slăbire a "duhului tradiţiei".

Însă ansamblul ortodox de mai sus exprimă convingător condiţia creştinului în secolul XXI, cu Biserica în centrul vieţii ca "stâlp şi temelie a adevărului" egală până la sfârşitul timpului cu momentul arătării în lume, şi anume cu Cinzecimea, dar şi ca persoană cu o existenţă care nu se poate sustrage ethosului exterior al timpului său. Dovadă suntem chiar noi ăştia care discutăm aici, folosim internetul şi generaţii tot mai sofisticate de PC-uri, software-uri updatate etc, fără ca fiinţa noastră eclezială să sufere alienări grave. Dacă Domnul rămâne în centrul vieţii, putem să cercetăm toate şi să luăm/folosim cu moderaţie ce este bun şi nevătămător pentru suflet.

[ioanna]

Eu am lansat o propunere pe topicul:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=5980&page=4
Va fac o propunere: postati o poza cu o biserica ortodoxa care va place, aparuta mai recent, sa spunem ultimii 20 de ani. Nu trebuie sa fie neaparat romaneasca, insa sa fie ortodoxa.

pentru a descoperi si exemple contemporane care ne plac, insa n-a indraznit nimeni sa raspunda.