credeti ca e ok sa faci camera copilului in bucatarie?

Cred că întrebarea e retorică. Niciun creștin n-ar putea să te sfătuiască să avortezi.

[skicolour]

O sa va spun povestea trecutului meu. O sa-l rog pe admin, deasemi, sa se abtina de la a-mi da vreun banut :) , intrucat spun ce am de spus, nu pentru a sminti, ci doar din incercarea de a iesi in evidenta ca si exemplu negativ, din care, sper eu, sa traga foloase alte fete inainte de a se lovi cu capul de pragul de sus.

Asadar, draga mea Fallen (si fetelor la modul general), nu faceti avort pentru nimic in lume! Daca ganditi ca ar fi mai potrivita o casa, o cariera, etc. inainte de a face un copil, sa stiti ca-I total gresit! Domnul cand iti da un copil iti creeaza si conditiile ca el sa traiasca. Am spus sa traiasca, nu sa fie rasfatat! Faceti comparatie intre un copil provenit dintr-o familie normala si unul ‘de bani gata’ rasfatat peste masura de parinti. Aici nu mai comentez nimic, cunoasteti si voi diferenta si oricum subiectul ar putea fi dezbatut indelung! Domnul ne vrea oameni, oameni cu o inima calda fata de El si de semenii nostrii. El ne ofera circumstantele prin care putem sa obtinem aceasta caldura si sa ne putem indrepta spre El.

Revin la povestea mea! Am fost casatorita, am fost disperata la un moment dat sa-mi fac nu stiu cate studii, cursuri, cariera, sa fiu bine vazuta la serviciu, sa ma realizez si pe plan material si dupa aceea, ma gandeam eu, sa fac un copil. Adica eu planificam nasterea copilului, de parca eu as fi fost in stare sa dau viata, nu Domnul! S-a intamplat sa raman insarcinata si am zis: nu-I momentul! Ce credeti ca s-a intamplat in timp? Am pierdut si serviciul si nivelul salarial la care ajunsesem atunci, dand inapoi, nu am nici casa, mi-am pierdut sotul si cea mai mare pierdere: linistea sufleteasca, luandu-I locul chinul, nelinistea launtrica.
Cu greu mi-am revenit din aceea stare prin mila Domnului care m-a lasat sa fac voia mea, caci asta alesesem. Si ce a iesit? Nimic! Nimic bun fara El!

[fallen]

În prealabil postat de skicolour

O sa va spun povestea trecutului meu. O sa-l rog pe admin, deasemi, sa se abtina de la a-mi da vreun banut :) , intrucat spun ce am de spus, nu pentru a sminti, ci doar din incercarea de a iesi in evidenta ca si exemplu negativ, din care, sper eu, sa traga foloase alte fete inainte de a se lovi cu capul de pragul de sus.

Asadar, draga mea Fallen (si fetelor la modul general), nu faceti avort pentru nimic in lume! Daca ganditi ca ar fi mai potrivita o casa, o cariera, etc. inainte de a face un copil, sa stiti ca-I total gresit! Domnul cand iti da un copil iti creeaza si conditiile ca el sa traiasca. Am spus sa traiasca, nu sa fie rasfatat! Faceti comparatie intre un copil provenit dintr-o familie normala si unul ‘de bani gata’ rasfatat peste masura de parinti. Aici nu mai comentez nimic, cunoasteti si voi diferenta si oricum subiectul ar putea fi dezbatut indelung! Domnul ne vrea oameni, oameni cu o inima calda fata de El si de semenii nostrii. El ne ofera circumstantele prin care putem sa obtinem aceasta caldura si sa ne putem indrepta spre El.

Revin la povestea mea! Am fost casatorita, am fost disperata la un moment dat sa-mi fac nu stiu cate studii, cursuri, cariera, sa fiu bine vazuta la serviciu, sa ma realizez si pe plan material si dupa aceea, ma gandeam eu, sa fac un copil. Adica eu planificam nasterea copilului, de parca eu as fi fost in stare sa dau viata, nu Domnul! S-a intamplat sa raman insarcinata si am zis: nu-I momentul! Ce credeti ca s-a intamplat in timp? Am pierdut si serviciul si nivelul salarial la care ajunsesem atunci, dand inapoi, nu am nici casa, mi-am pierdut sotul si cea mai mare pierdere: linistea sufleteasca, luandu-I locul chinul, nelinistea launtrica.
Cu greu mi-am revenit din aceea stare prin mila Domnului care m-a lasat sa fac voia mea, caci asta alesesem. Si ce a iesit? Nimic! Nimic bun fara El!

Pai cam asta fac majoritatea oamenilor, din pacate. Chiar si cei care-si doresc de mult un copil se intampla sa se sperie si sa se razgandeasca. Unii nu raman marcati, si in scurt timp isi revin, fac alt copil si se "izbavesc". Altii/altele raman marcate pe viata si ajung sa-si piarda casnicia si ce e mai rau propriul echilibru sufletesc. Sunt persoane care cred ca nu vor putea trece niciodata peste asta; altele se obisnuiesc cu ideea si o repeta la nesfarsit, probabil intr-un final dispare mustrarea de constiinta si ii ia locul un fel de deznadejde, ca si cum ar fi prea tarziu ca sa mai schimbe ceva.
Daca chiar aranjeaza Dumnezeu totul dinainte cand iti trimite un copil, asta e discutabil. Ca poate trai acel copil si nu va muri de foame, asta nu se poate intampla decat accidental sau dintr-o neglijenta criminala a parintilor. Totusi sunt foarte multi oameni considerati inconstienti de catre societate, carora li se spune "ce te plangi ca ai un copil sau doi si n-ai ce lucra, sau unde sta, de ce nu te-ai gandit inainte sa-i faci". Nu toti cei care fac copii pe banda rulanta sunt neaparat credinciosi, unii ii fac de "placerea procesului tehnologic" si nu sunt in stare sa le dea o educatie crestineasca si ajung niste animale vorbitoare. Daca ar fi sa luam in calcul toate eventualele esecuri care s-ar putea produce, n-am mi face nici unii dintre noi copii. Cum imi spune si parintele, nu e bine sa te gandesti prea mult si sa-ti faci tot felul de scenarii apocaliptice in cap, mai terbuie sa ai si putina incredere, ca nu e dracul chiar atat de negru, si oamenii atat de rai...