Sufletul pereche

[glykys]

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Cum bine stii, dulcica, ideea vine de la Platon ("Banchetul"), chiar daca acolo are alte conotatii. Cred ca unele religii au preluat ideea cam de pe acolo.

Ceea ce ma contrariaza la Platon este o realitate pe care nu mi-o explic. Platon si-a creat sistemul filozofic, coerent, pornind de la observarea atenta a realitatii din jurul sau. Homosexualitatea era o trasatura a societatii antice? Te intreb pe tine pentru ca banuiesc a fi studiat mai mult despre societatile antichitatii. Merci !

Ideile asta cu sufletele-pereche, ca si mitul androginul, sunt comune multor culturi; observ ca la noi, in secolul XXI, ele vin pe filiera New-Age, din budism (sufletele-pereche sunt cele care au fost impreuna in vieti anterioare si se regasesc intr-o noua reincarnare pentru a isi indeplini nu stiu ce misiune...). E adevarat ca apare si la Platon, in Banchetul, relatat de comicul Aristofan, insa ideea nu e nicidecum originala si nu face nicidecum centrul de interes al operei. Pentru cine nu stie, in Banchetul, mai multi oameni celebri ai vremii se aduna la un ospat si propun sa il celebreze pe zeul Eros;fiecare oaspete se ridica si ii aduce lauda, spunand cate o poveste; la sfarsit, avem si relatarea lui Socrate, asa cum a auzit-o de la preoteasa Diotima - aceasta e celebra iubire platonica, a carei finalitate este contemplarea esentei absolute, pentru asta pledeaza Platon si, in niciun caz, pentru mitul androginului, care e istorisit intr-o maniera foarte amuzanta de comicul Aristofan, care e luat in ras de toti de la masa:
„Iata, am sa-i tai în doua pe fiecare si-au sa se faca pe data mai neputinciosi; ba, ne-or fi si mai productivi, din cauza numarului mai mare, si vor umbla drept, pe doua picioare. Dar daca si asa se vor arata necuviinciosi, nevoind sa se potoleasca, iarasi am sa-i tai în doua — zise dânsul —, ca sa umble pe un singur picior, sarind ca schiopii.
Spunând asta, Zeus taie în doua pe androgini, cum taiem noi scorusele spre a le pune la uscat, sau cum unii despica ouale cu firul de par. Pe care, cum îl facea în doua, poruncea lui Apolo sa-i întoarca figura si-o jumatate a gâtului spre partea unde era taietura, pentru ca omul vazând-o sa devina mai modest. Cât priveste celelalte parti, zeul porunci sa se vindece. si Apolo îi întoarse atunci figura; si, cum strângi la gura o punga, asa aduna el toate pielitele peste ceea ce numim acum pântec. N-a lasat decât o deschizatura pe care o strânse în mijlocul burtii, într-un punct ce se numeste buric. Netezi si celelalte cute, destul de multe, întocmi pieptul, folosindu-se de-o unealta asemenea celeia pe care o întrebuinteaza cizmarii spre-a întinrfc^iflrn îrolllfoiiT'îH pe calapod. Nu lasa decât prea putine creturi în preajma pântecului, lânga buric, pentru a pastra doar amintirea vechii pedepse".



Homosexualitatea in Grecia antica un subiect discutat. Solon daduse o lege prin care interzicea ca un sclav sa aiba relatii sexuala cu un baiat, deci in vremurile vechi era interzisa, darexistenta unei asemenea legi indica faptul ca ea era prezenta in viata oamenilor.

In literatura, avem exemple cu nemiluita. Cert e ca grecii traiau intr-o societate in care femeia era foarte desconsiderata, neavand nici un fel de drept social; daca erai femeie, aveai trei variante: sotie, sclava sau curtezana, mai in functie mai ales de starea in care te nasteai. Curtezanele ofereau placeri, singurele femei cat de cat invatate si stilate; sclavele isi ingrijeau stapanii, iar sotiile erau sclavele supreme,inchise in gineceul lor, care asigurau procreerea si ii cresteau pana la varsta de 7 ani, daca erau baieti, daca erau fete, le mai tineau cativa ani, pana se maritau. Nu aveua absolut nicio influenta, nici macarin familie, daramite in societate,undenici nu aveau voie sa iasa. E celebra fraza: "Pentru placere avem curtezane, concubine pentru a fi bine ingrijiti, sotii, pentru a ne da copii legitimi."

Nu este vorba neaparat despre homosexualitate, cum o intelegem noi azi, cat de pederastie (iubirea unui copil- baiat de catre un barbat adult); era mai degraba o norma sociala, dupa varsta de 7 ani, copilul era dat in grija unui barbat adult, unui invatator, care il instruia si cu care stabilea adanci relatii sufletesti si nu numai... se ducea la gimnastica, la palestra, unde vedea corpuri goale de barbati; nu avea nici un contact cu femeile, daca nu frecventa curtezanele... Asta era realitatea, cel putin pentru epoca clasica, secolele V-IV a. Chr., in care traieste si Platon. Erau pervertiti de mici, astea erau conditiile, nu se facea distinctia intre public si privat...


La romani, femeia a fost mereu respectata si avea drepturile si demnitatea ei, iar cazurile semnalate de bisexualitate in literatura sunt mult mai putine decat la greci, oricum.

Bine ca nu am trait in vremurile alea!

[laviniu]

Sufletul pereche ne aduce la viata:
Richard Bach (scriitor american, autor al mai multor best-seller-uri) descrie sufletele-pereche astfel:

"Un suflet-pereche este cineva care are un lacat la care se potriveste cheia ta, altfel spus, cheia ta se potriveste in lacatul lui. Cand ne simtim destul de in siguranta pentru a deschide aceste incuietori, iese la iveala adevarata noastra identitate si putem fi pe deplin cine suntem cu adevarat; putem fi iubiti pentru cine suntem si pentru cine credem ca suntem. Fiecare dintre noi ii dezvaluie celuilalt partile cele mai bune. Indiferent ce ar merge rau in jurul nostru, cu acea persoana suntem in siguranta in paradisul nostru. Sufletul-pereche este cineva care ne impartaseste cele mai profunde aspiratii si cu care ne miscam in aceeasi directie. Daca ne simtim ca doua baloane care se misca impreuna in sus, este foarte posibil sa ne fi gasit persoana potrivita".

Thomas Moore (poet, cantaret, autor de cantece irlandez), in cartea sa, Soul Mates: Honoring the Mysteries of Love and Relationship, descrie un suflet-pereche ca fiind cineva cu care simtim ca avem o legatura profunda, ca si cum comunicarea si comuniunea dintre noi nu ar fi rezultatul eforturilor noastre constiente, ci ale gratiei divine. Acest tip de relatie este atat de important pentru suflet incat sunt multi aceia care au spus ca nu exista nimic mai pretios in viata.
Nu cred neaparat ca sufletul-pereche este idealul sau unica persoana din viata. Definitia care se da
sufletelor-pereche este ca sunt mai degraba acei oameni care se straduiesc sa faca din mariajul lor unul grozav. Relatia lor pare sa fie guvernata de o potrivire naturala, iar daca mai sunt lucruri pe care le au de rezolvat in casnicie, nu le este greu sa o faca. Atunci cand sufletele-pereche se intalnesc pentru prima data, simt imediat ca le este foarte usor sa comunice si se simt extraordinar impreuna.

[laviniu]

Iata care sunt "semnele" care iti pot arata ca te-ai intalnit cu adevaratul tau suflet pereche:

In momentul in care va cunoasteti, aveti un puternic sentiment de familiaritate, ca si cum v-ati cunoaste de o viata, ca si cum ati fost candva impreuna, ca si cum in alta viata ati avut multe lucruri de impartasit. Instantaneu, se instaleaza o conexiune profunda, inexplicabila, ce transcede atractia fizica.

Intuitia va spune ca relatia voastra este predestinata. Stiti (sau mai bine zis “simtiti”) pur si simplu ca sunteti meniti sa fiti impreuna.

Intalnirea cu sufletul pereche este insotita uneori de un puternic sentiment de deja-vu. “Chimia” instantanee care se creeaza intre voi este cu precadere sufleteasca.

Sentimentele pe care le aveti fata de celalalt sunt pur spirituale. Exista o anumita sacralitate a conexiunii dintre voi si aveti sentimentul ca ceea ce traiti acum transcede tot ce ati trait anterior.

In momentul in care iti intalnesti sufletul pereche, timpul si spatiul isi pierd din semnificatia. Ochii celuilalt sunt un indiciu fizic care te ajuta sa il recunosti pe celalalt ca a fi sufletul tau pereche. La nivel fizic, impactul cel mai mare in recunoasterea sufletului pereche il au ochii. Ai impresia ca vezi in ei ca intr-o oglinda. Vocea celuilalt poate atinge si ea o anumita coarda a sufletului tau.

Chiar daca sunteti mandru si orgolios, in compania sufletului pereche aceasta atitudine de mandrie si superioritate este inlocuita prin umilinta si intelegere neconditionata.

Uneori, relatia dintre sufletele pereche este supusa testelor nedrepte, dificile, grele, menite sa le probeze iubirea si ii ajute sa se dezvolte spiritual. Daca le este sortit sa fie impreuna in aceasta viata, nimic si nimeni nu ii poate opri sa fie impreuna. Daca se reunesc, sufletele pereche au parte de o viata usoara si frumoasa impreuna. Cu siguranta, destinul le va acorda cu usurinta numeroase oportunitati si sanse pe tot parcursul vietii. Traiesc cu sentimentul ca au fost binecuvantati.
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyl...ecunoaste.html

[stefan florin]

În prealabil postat de laviniu

Iata care sunt "semnele" care iti pot arata ca te-ai intalnit cu adevaratul tau suflet pereche:

In momentul in care va cunoasteti, aveti un puternic sentiment de familiaritate, ca si cum v-ati cunoaste de o viata, ca si cum ati fost candva impreuna, ca si cum in alta viata ati avut multe lucruri de impartasit. Instantaneu, se instaleaza o conexiune profunda, inexplicabila, ce transcede atractia fizica.

Intuitia va spune ca relatia voastra este predestinata. Stiti (sau mai bine zis “simtiti”) pur si simplu ca sunteti meniti sa fiti impreuna.

Intalnirea cu sufletul pereche este insotita uneori de un puternic sentiment de deja-vu. “Chimia” instantanee care se creeaza intre voi este cu precadere sufleteasca.

Sentimentele pe care le aveti fata de celalalt sunt pur spirituale. Exista o anumita sacralitate a conexiunii dintre voi si aveti sentimentul ca ceea ce traiti acum transcede tot ce ati trait anterior.

In momentul in care iti intalnesti sufletul pereche, timpul si spatiul isi pierd din semnificatia. Ochii celuilalt sunt un indiciu fizic care te ajuta sa il recunosti pe celalalt ca a fi sufletul tau pereche. La nivel fizic, impactul cel mai mare in recunoasterea sufletului pereche il au ochii. Ai impresia ca vezi in ei ca intr-o oglinda. Vocea celuilalt poate atinge si ea o anumita coarda a sufletului tau.

Chiar daca sunteti mandru si orgolios, in compania sufletului pereche aceasta atitudine de mandrie si superioritate este inlocuita prin umilinta si intelegere neconditionata.

Uneori, relatia dintre sufletele pereche este supusa testelor nedrepte, dificile, grele, menite sa le probeze iubirea si ii ajute sa se dezvolte spiritual. Daca le este sortit sa fie impreuna in aceasta viata, nimic si nimeni nu ii poate opri sa fie impreuna. Daca se reunesc, sufletele pereche au parte de o viata usoara si frumoasa impreuna. Cu siguranta, destinul le va acorda cu usurinta numeroase oportunitati si sanse pe tot parcursul vietii. Traiesc cu sentimentul ca au fost binecuvantati.
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyl...ecunoaste.html

Subscriu intru totul. Doamne ajuta!

[anisoara]

În prealabil postat de laviniu

Iata care sunt "semnele" care iti pot arata ca te-ai intalnit cu adevaratul tau suflet pereche:

In momentul in care va cunoasteti, aveti un puternic sentiment de familiaritate, ca si cum v-ati cunoaste de o viata, ca si cum ati fost candva impreuna, ca si cum in alta viata ati avut multe lucruri de impartasit. Instantaneu, se instaleaza o conexiune profunda, inexplicabila, ce transcede atractia fizica.

Intuitia va spune ca relatia voastra este predestinata. Stiti (sau mai bine zis “simtiti”) pur si simplu ca sunteti meniti sa fiti impreuna.

Intalnirea cu sufletul pereche este insotita uneori de un puternic sentiment de deja-vu. “Chimia” instantanee care se creeaza intre voi este cu precadere sufleteasca.

Sentimentele pe care le aveti fata de celalalt sunt pur spirituale. Exista o anumita sacralitate a conexiunii dintre voi si aveti sentimentul ca ceea ce traiti acum transcede tot ce ati trait anterior.

In momentul in care iti intalnesti sufletul pereche, timpul si spatiul isi pierd din semnificatia. Ochii celuilalt sunt un indiciu fizic care te ajuta sa il recunosti pe celalalt ca a fi sufletul tau pereche. La nivel fizic, impactul cel mai mare in recunoasterea sufletului pereche il au ochii. Ai impresia ca vezi in ei ca intr-o oglinda. Vocea celuilalt poate atinge si ea o anumita coarda a sufletului tau.

Chiar daca sunteti mandru si orgolios, in compania sufletului pereche aceasta atitudine de mandrie si superioritate este inlocuita prin umilinta si intelegere neconditionata.

Uneori, relatia dintre sufletele pereche este supusa testelor nedrepte, dificile, grele, menite sa le probeze iubirea si ii ajute sa se dezvolte spiritual. Daca le este sortit sa fie impreuna in aceasta viata, nimic si nimeni nu ii poate opri sa fie impreuna. Daca se reunesc, sufletele pereche au parte de o viata usoara si frumoasa impreuna. Cu siguranta, destinul le va acorda cu usurinta numeroase oportunitati si sanse pe tot parcursul vietii. Traiesc cu sentimentul ca au fost binecuvantati.
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyl...ecunoaste.html

Sunt de acord intru totul .

Am avut aceste sentimente de doua ori in viata mea dar din pacate relatia cu acel(e) "suflet pereche",am pierdut o.Ma intreb oare de ce nu am fost mai intelepti amandoi ?Sa nu fi fost de la Dumnezeu ,era doar o amagire?

[LaPetiteMoc]

Ii multumesc lui glykys pentru raspunsul sau lamuritor!

O zi cu pace in suflet iti doresc!

[Marius22]

Sunt constient de faptul ca exista o serie de mituri si de scriitori, mai vechi sau mai noi, care vorbesc foarte frumos, ispititor de frumos chiar, despre sufletul pereche sau despre regasirea jumatatii.

Insa Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti, din contra, nu vorbesc despre aceasta, ci despre "sufletul nepereche". Despre faptul ca fiecare om este unic si irepetabil.

Decat sa traim cu nostalgia gasirii sau ne-gasirii sufletului pereche, mai bine este sa ne manifestam fata de fiecare om avand constiinta faptului ca toti suntem creati dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de Marius22

Sunt constient de faptul ca exista o serie de mituri si de scriitori, mai vechi sau mai noi, care vorbesc foarte frumos, ispititor de frumos chiar, despre sufletul pereche sau despre regasirea jumatatii.

Insa Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti, din contra, nu vorbesc despre aceasta, ci despre "sufletul nepereche". Despre faptul ca fiecare om este unic si irepetabil.

Decat sa traim cu nostalgia gasirii sau ne-gasirii sufletului pereche, mai bine este sa ne manifestam fata de fiecare om avand constiinta faptului ca toti suntem creati dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu.

Bineinteles. Discutia se purta numai la nivelul ideilor, nu in raport cu ortodoxia. Cei care au inteles invatatura lui Hristos, au priceput ca orice suflet este intreg prin sine insusi, ori ca mirele/mireasa cel adevarat este insasi jertfa Mantuitorului venita din Dragostea lui Dumnezeu! Amin!

[giussy]

daca un barbat si o femeie se iubesc ei sunt suflete pereche.

[Savonarola]

În prealabil postat de giussy

daca un barbat si o femeie se iubesc ei sunt suflete pereche.

Ce simplu pare a fi, nu-i aşa? Doar că lucrurile nu stau chiar aşa de simplu, te asigur. Aşa cum şi diavolul poate lua chip de înger de lumină, aşa şi dragostea poate doar să pară că este dragoste, iar sufletul pereche la fel, poate doar să pară că ar fi acela. Nu-i chiar aşa de simplu. Oamenii se înşeală de multe ori pentru că nu se cunosc pe ei înşişi cu adevărat şi nu ştiu cu adevărat ceea ce vor de la viaţă. De la această lipsă de cunoaştere de sine vine şi greşala de a identifica sufletul pereche cu persoana necorespunzătoare. Dragostea adevărată e mult mai rară decât vă închipuiţi, şi nu trece decât prin inimile care cunosc dragostea lui Iisus Hristos.