Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

Maine divortez si sperante sa se mai rezolve ceva sunt foarte putine. Eu o sa ma rog pana in ultimul moment, cine stie poate Maica Domnului sau Sfantul Nicolae imi fac o surpriza frumoasa.
Doamne ajuta.

În prealabil postat de VictorS

Maine divortez si sperante sa se mai rezolve ceva sunt foarte putine. Eu o sa ma rog pana in ultimul moment, cine stie poate Maica Domnului sau Sfantul Nicolae imi fac o surpriza frumoasa.
Doamne ajuta.

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

[gabriela8]

În prealabil postat de VictorS

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

Imi pare foarte rau! Dar nu, nu a fost tot! Rugaciunile nu raman fara folos si nu renunta la ele! Continua astfel!

Inaintea lui Dumnezeu nu esti divortat, iar lucrurile vor capata un sens mai devreme sau mai tarziu, cand poate nici nu te mai astepti. Important sa nu deznadajduiesti!

Ce sens ? Sensul vietii mele era familia mea, familia asta, nu alta care poate aparea.... Stiu ce se spune ca trebuie sa-l punem pe Dumnezeu inaintea familiei. Nu vreau sa fiu ipocrit si sa zic ca am facut asta, nu, pentru mine familia era totul. In fine sunt destul de confuz acum si ma gandesc la multe; de la rostul rugaciunii, la faptul ca am patit acest lucru tocmai pentru ca Domnul si-a intors fata de la mine si asta este o pedeapsa...pfff imi trec asa multe prin cap si mi-e atat de dor de familia mea .

[costel]

În prealabil postat de VictorS

Ce sens ? Sensul vietii mele era familia mea, familia asta, nu alta care poate aparea.... Stiu ce se spune ca trebuie sa-l punem pe Dumnezeu inaintea familiei. Nu vreau sa fiu ipocrit si sa zic ca am facut asta, nu, pentru mine familia era totul. In fine sunt destul de confuz acum si ma gandesc la multe; de la rostul rugaciunii, la faptul ca am patit acest lucru tocmai pentru ca Domnul si-a intors fata de la mine si asta este o pedeapsa...pfff imi trec asa multe prin cap si mi-e atat de dor de familia mea .

Nu familia trebuie sa fie totul, ci Dumnezeu. Dumnezeu nu trebuie sa fie dupa familie, ci familia dupa Dumnezeu. Familia te poate duce si la cadere, Dumnezeu niciodata.

Stiu, e greu sa-L iubesti pe Domnul atunci cand inima iti este ranita de despartire. Nu cauta explicatii pentru cele intamplate, cauta sa te rogi in continuare. Sunt sigur ca intr-o zi ne vei spune cat de minunat este Domnul.

Este foarte greu sa mai gasesc motivatia sa ma rog. Sunt aproape sigur ca raspunsul o sa fie acelasi oricare ar fi motivul pentru care ma rog fie el sanatate, iertarea pacatelor sau mai stiu eu ce. La biserica daca e sa ma mai duc o sa ma duc probabil doar de frica judecatii. Am avut in perioada asta o experienta (nu personala) care mi-a aratat ca daca nu crezi ti-o iei urat de tot. Mi-ar fi placut ca relatia mea cu Domnul sa fie una bazata pe iubire, nu pe teama. In orice caz concluzia mea dupa aceasta perioada este ca daca ai ceva de rezolvat in viata, rezolva singur pentru ca cerand ajutor de la cineva ai toate sansele sa ramai cu ochii in soare.

În prealabil postat de VictorS

Este foarte greu sa mai gasesc motivatia sa ma rog. Sunt aproape sigur ca raspunsul o sa fie acelasi oricare ar fi motivul pentru care ma rog fie el sanatate, iertarea pacatelor sau mai stiu eu ce. La biserica daca e sa ma mai duc o sa ma duc probabil doar de frica judecatii. Am avut in perioada asta o experienta (nu personala) care mi-a aratat ca daca nu crezi ti-o iei urat de tot. Mi-ar fi placut ca relatia mea cu Domnul sa fie una bazata pe iubire, nu pe teama. In orice caz concluzia mea dupa aceasta perioada este ca daca ai ceva de rezolvat in viata, rezolva singur pentru ca cerand ajutor de la cineva ai toate sansele sa ramai cu ochii in soare.

Insasi faptul ca poti sa te rogi-fizic macar-stai in genunchi si citesti- este un raspuns la rugaciune.Fara Dumnezeu nu ai putea face asta.

[anita]

În prealabil postat de VictorS

Este foarte greu sa mai gasesc motivatia sa ma rog. Sunt aproape sigur ca raspunsul o sa fie acelasi oricare ar fi motivul pentru care ma rog fie el sanatate, iertarea pacatelor sau mai stiu eu ce. La biserica daca e sa ma mai duc o sa ma duc probabil doar de frica judecatii. Am avut in perioada asta o experienta (nu personala) care mi-a aratat ca daca nu crezi ti-o iei urat de tot. Mi-ar fi placut ca relatia mea cu Domnul sa fie una bazata pe iubire, nu pe teama. In orice caz concluzia mea dupa aceasta perioada este ca daca ai ceva de rezolvat in viata, rezolva singur pentru ca cerand ajutor de la cineva ai toate sansele sa ramai cu ochii in soare.

Dumnezeu nu este un pompier ,ai nevoie de el si apoi rupi relatia ,indiferent ca te-a ajutat sau nu.
Voia Lui nu coincide mereu cu voia noastra.
Noi sa ne vedem de mantuire ,la Judecata mergem singuri.
Relatia de iubire cu Dumnezeu nu o are toata lumea de la inceput ,se spune ca daca iti iubesti aproapele il iubesti si pe Dumnezeu.
Cititi cartile "Marturii din lumea Fagarasului " Vol.1 si veti vedea cazul unui tanar parasit de sotie si copii fara nici un motiv.
Parintele il sfatuia sa isi duca viata in credinta.
Nu intotdeauna pentru pacatele noastre patimim ci si pentru cele ale parintilor sau ale stramosilor nostri.

[laurschepsis]

În prealabil postat de VictorS

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

Doamne-ajuta!

Ai facut ce trebuia sa faci. Acum mergi la biserica si aprinde cateva lumanari si multumeste lui Dumnezeu pentru cele cate a randuit pentru fratia ta pana azi. Caci, daca in ciuda eforturilor tale de a nu dezlega ce a unit El, totusi a lasat evenimentele sa decurga in acest sens, inseamna ca asa trebuie. Din proprie experienta iti spun ca multe situatii care m-au mahnit am constatat ulterior ca erau spre binele meu sau al altora. Durerea este dincolo de intelegerea evenimentelor, stiu ca te doare cumplit, dar nu deznadajdui ci repetati in gand, asa cum ne invata parintele Arsenie Boca, ca asa iti trebuie. Nu intelegi acum de ce. Dar roaga-l pe Dumnezeu sa iti descopere de ce a trebuit sa fie asa si poate ca te va ajuta sa intelegi.

Uneori cel de langa tine este prins nepregatit duhovniceste de catre vrajmasi si, oricat ai incerca sa ii spui ca nu este bine ce vrea sa faca, nu il/o poti opri. Roaga-te pentru ea si de aici inainte, caci nu ea insasi este cea care a impins lucrurile catre acest deznodamant, ci vrajmasii din spatele ei. Asta e crucea ta. Nu incerca sa fugi de ea, da Slava lui Dumnezeu si iubeste rana.

Doamne-ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de VictorS

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

Draga Victors, poimaine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Aveau si ei o problema mare, mare, si se tot rugau lui Dumnezeu sa le-o rezolve: nu puteau avea copii. Si erau oameni drepti, nu ca noi, si stii cat s-au rugat? Nu trei luni, nici trei ani, nici treizeci de ani... mai multi zeci de ani s-au rugat Domnului sa le dea un copil. Si El le-a rasplatit rabdarea si le-a daruit o fetita, pe Nascatoarea de Dumnezeu. Ce ne-am fi facut noi daca ei, dupa trei luni de post, rugaciune si psaltire ziceau: gata, Doamne! Am obosit, nu mai putem?