Virtutea cea mai importanta

[Makavelli]

rabdarea :D

[George.m]

În prealabil postat de urzicuta

Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?Argumentati

Cea mai importanta virtute trebuie sa fie dragostea.
Iubind, ne asemanam Celui ce ESTE iubire.

"Precum Dumnezeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos slavindu-l, iar de cel rau milostivindu-Se, si cautand sa-l indrepte, tot asa, cel ce iubeste pe Dumnezeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos pentru firea si pentru voia lui cea buna, iar pe cel rau pentru firea lui si din compatimirea ce o are fata de el ca fata de unul ce petrece in intuneric" (Sf. Maxim Marturisitorul).

Parintele Dumitru Staniloae spune ca dragostea deplina reprezinta "o victorie totala a omului asupra lui insusi, nu in sensul ca s-ar dispretui pe sine in urma unei descurajari, ci in sensul ca afirma pozitiv viata, dar considera ca adevarata viata sta in grija exclusiva de altii si in uitarea de sine."

[Marius22]

În prealabil postat de urzicuta

Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?Argumentati

Insasi viata ne arata ca virtutile nu se aseamana unor tinte pe care trebuie sa le atingem dupa care rasuflam usurati a victorie.

Altfel as vedea raportul si ierarhia dintre virtuti. Daca mi se ingaduie comparatia, le-as asemana mai degraba unui bazin hidrografic, in care raul sau fluviul principal este dragoastea.

Fiecare dintre noi, pornim fie de la izvorul fluviului, fie de la izvorul unui afluent (al unei alte virtuti). Tinta noastra este sa ajungem acolo unde toti aflunetii se vor fi varsat in fluviu, acolo unde dragostea inglobeaza toate celelalte virtuti.

Este o cale lunga si anevoioasa si de aceea unii ramanem poate pentru totdeauna la izvor, altii inaintam mai mult, in timp ce altii reusesc sa cunoasca dragostea desavarsita.

Cert este ca acest fluviu este fara capat, pentru ca si in dragoste (si in celelalte virturti) putem inainta la nesfarsit, ramanand intotdeauna loc de progres.

[georgeval]

Cred ca cel care a ajuns la adevarata iubire fate de Dumnezeu si aproapele cuprinde in sine intr-un mod culminant toate virtutile, caci din cele trei-credinta, nadejdea si dragostea, aceasta din urma va dainui in vesnicie si nu cade niciodata.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de urzicuta

Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?

Răspuns: Smerenia

[Sara I]

În prealabil postat de urzicuta

Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?Argumentati

Cred ca credinta in Hristos. De dobandit, nu cred ca o dobandim, ne-o daruieste Dumnezeu prin Duhul Sau. Credinta/increderea in Dumnezeu este cea care motiveaza si determina un om inspre pocainta, inspre Biserica, inspre fapte bune...inspre virtuti...eventual noi sa o pastram...

Nu cred ca vreunul dintre noi se trezeste intr-o dimineata si-si zice de la sine insusi.."azi am chef sa fiu bun, si sfant, si drept"..

Dar oricare dintre noi vede in el astfel de porniri(catre Dumnezeire) trebuie ca a fost atins/atras/miluit de harul Duhului Sfant...

Credinta in Hristos este cea care il determina pe un om sa ia de bune cele ce zice El(prin Duhul Sfant,prin scripturi, prin parinti,etc)..si sa puna la indoiala invatatura lumii, exemplele lumesti din jurul sau, ba pana si mintea si experienta sa de pana atunci...

Si inevitabil, credinta lucratoare va conduce un om inspre smerenie...inspre a constietiza ca fara Duhul Sfant, fara Hristos, el prin sine insusi nu e capabil de nimica bun...

Sf. Simeon(noul teolog) ne spune ca virtutile unui om, ca sa fie autentice, trebuie sa fie roada si lucrare a Duhului Sfant in inima unui om, or singura categorie de oameni care au parte de harul Duhului Sfant sunt cei smeriti...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de urzicuta

Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?Argumentati

Şi eu, ca şi Sara I, cred că virtutea cea mai importantă pe care trebuie să o dobândim este credinţa.
Cele trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa, iubirea sunt ierarhice şi enumerate mereu în această ordine. Rădăcina este credinţa, tulpina (ori seva hrănitoare, mai bine spus) este spranţa. Iubirea este floarea, ori rodul copacului, dacă ne reprezentăm virtuţile ca un copac, aşa cum erau reprezentate în Evul Mediu.

Şi credinţa, şi speranţa, şi iubirea vin, toate, de la Dumnezeu. Ele sunt chip al Lui sădit în natura noastră sau, cum se mai spune, sunt virtuţi infuze. Despre astfel de lucruri am scris, mai în detaliu, aici.

[moldoveanu]

Pai nu erau alea trei virtuti? Adica Credinta, Speranta si Dragostea, dintre care cea mai mare este Dragostea!
Dupa mintea mea imi vine in cap asocierea cu persoanele Sfintei Treimi: Dragostea - Dumnezeu Tatal, Speranta - Iisus Hristos, Credinta - Duhul Sfant.

[gdf-fdc]

În prealabil postat de urzicuta

Care este virtutea cea mai importanta pe care trebuie sa o dobandim?Argumentati

ascultarea pt ca faci voia celui de langa tine

[dobrin7m]

În prealabil postat de gdf-fdc

ascultarea pt ca faci voia celui de langa tine

Si eu spun ca este tot ascultarea. Daca nu te superi, da-mi voie sa argumentez eu aceasta alegere prin cuvantul Episcopului Andrei al Alba Iuliei din prefata cartii "Cuvantari duhovnicesti" ale Sfantului Teodor Suditul:
"Oamenii vremurilor actuale sunt în general neconformişti. Doritori
de a se elibera de orice încorsetare, adeseori depăşesc măsura şi, din dorinţa
de a deveni liberi, devin dea dreptul libertini. Socotind depăşite raporturile
de ascultare şi bună cuviinţă pe care tradiţia religioasă le-a stabilit între
copii şi părinţi, între fiii duhovniceşti şi preoţi, contemporanii noştri vor să
ne dea de înţeles că sunt emancipaţi de orice tutelă. Se înşală însă amarnic.
Avva Siluan, de la Sfântul Munte Athos, afirma, pe bună dreptate, că
cea mai mare pedeapsă pe care i-o poate da Dumnezeu omului este să-l lase
să facă de capul lui. Un savant afirmă că în codul nostru genetic este
înscrisă nevoia imperioasă de a sta sub ascultarea cuiva, de a avea un
mentor. Sunt doar două posibilităţi: ori rămânem sub ascultarea unui
părinte spiritual, şi implicit sub ascultarea lui Dumnezeu, ori, fără a ne da
seama, ajungem sub ascultarea diavolului.
Domnul Iisus Hristos, având o dispută cu iudeii, le-a spus că numai
El le poate garanta libertatea. La obiecţiunea că ei niciodată n-au fost robii
nimănui, le răspunde: „oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului... voi
sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru...
Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei, si
veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi" (Ioan 8, 31, 34; 44).
"Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă şi el: „trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca
şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii", (I Petru 2, 16).
Tradiţia părinţilor Bisericii este unanimă în a ne sfătui să ne căutăm
un povăţuitor duhovnicesc, un părinte spiritual, „înainte de toate, alege-ţi...
potrivit cuvântului sfânt, ascultarea neprefăcută si desăvârşită; adică, caută
cu toată silinţa, să afli un povăţuitor şi un dascăl neamăgitor... Iar aflându-l
pe acesta si lipindu-te cu toată fiinţa de el, ca un fiu iubitor de părintele
adevărat, rămâi întreg în atârnare de poruncile lui, socotindu -l ca pe Hristos
însuşi..." (Calist şi Ignatie Xantopol, Filocalia 8, p. 32)."