credeti ca e ok sa faci camera copilului in bucatarie?

[fallen]

Scuze ca am fost asa pornita, dar eu cred ca prin cele ce mi s-au intamplat, Dumnezeu mi-a aratat ca asa trebuie sa fac, sa ascult de ceilalti. Si cam asta am impresia ca vrea si duhovnicul sa-mi dea de inteles.
Uite, de ceva timp aveam o dilema, vroiam sa ma impac cu un fost coleg cu care am fost buni prieteni si cu care m-am certat, iar sotul nu era de acord. Acum am constatat ca nici acel individ nu vrea sa se mai impace cu mine, ii sunt indiferenta, si poate asa am fost mereu, doar eu mi-am facut iluzii. Poate prietenia lui a fost interesata, poate vroia ceva de la mine, sau poate l-am dezamagit asa rau (cum zice al meu) incat considera ca nu merit sa mai aiba de-a face cu mine. Si daca asa zic amandoi, eu cum as putea sa cred altceva.
Cat despre ai mei... la noi in familie se pare ca iresponsabilitatea e genetica, si ei au fost toata viata teleghidati de parintii lor, de sistem, de partid, de naiba stie cine sau ce... Daca au ascultat de Dumnezeu, a fost doar de frica, nicidecum din credinta. Nu am fondul genetic si mentalitatea unui om credincios. S-a mai vehiculat ipoteza cum ca sistemul comunist ne-a facut sa lepadam credinta in Dumnezeu si sa credem numai in el, ca sa ne fie frica si sa ne poata manipula, si probabil ca la fel actioneaza, instinctiv, si semenii nostrii care vor sa se impuna, ba chiar se leaga de orice fapt care ar putea constitui un argument in favoarea lor. Dar cum am mai spus si alta data, se pare ca inafara de voi cei de aici, oamenii din lumea reala nu cred aceasta "teorie a conspiratiei", nici chiar duhovnicul. probabil o sa ziceti sa-l schimb, dar sa nu va imaginati ca in acest moment particular o sa mai indraznesc sa mai am incredere in vreun alt reprezentant al speciei umane, pentru care nu reprezint decat un exemplar neadaptat, esuat, care nu e bun nici macar de servitor pentru ca nu asculta si se crede mai important decat este.