Istorii cu talc

[glykys]

Intr-o dupa-amiaza, cum statea Avraam la umbra cortului, pentru a se racori de caldura desertului, vede un batran inaintand pe cale. Avraam il pofteste in cortul sau, pentru a se odihni si a manca. Ii pune in fata o masa bogata si ii spune:
- Tata, o singura rugaminte am: inainte de a manca, sa ii multumim Domnului.
- Fiule, eu nu cred in zei.
Avraaam, bucuros: - Bine faci ca nu crezi in ei, ca nu exista.
Batranul, nedumerit: - Atunci cui vrei sa-i multumesti?
-Unului Dumnezeu.
-Unul Dumnezeu? Eu de nouazeci de ani de cand m-am trezit in pustiul asta si il tot bat, nici nu L-am vazut, nici nu am auzit de El.
Si ii spune Avraam cu insufletire cum i s-a aratat Lui Dumnezeu...
- Fiule,imi pare rau, dar de nouazeci de ani de cand sunt nu am auzit asa ceva.
Nu-i pot da slava Dumnezeului tau.
Avraam s-a infuriat, l-a inhatat si l-a dat afara din cort.
Seara, Dumnezeu i-a spus: Avraam, de ce L-ai alungat pe batranul acela?
-Doamne, cat i-am vorbit despre Tine si tot nu credea, spunea ca de nouazeci de ani nu a auzit asa ceva.
- Daca Eu l-am suportat timp de nouazeci de ani sa umble in starea aceasta sub cerul Meu, nu puteai si tu sa-l suporti asa cum era, o zi, in cortul tau? L-ai dat afara si l-ai trimis in desert, pe caldura, la moarte. Sa stii ca pentru asta neamul care se va trage din tine va rataci prin desert, in cautarea tarii fagaduintei.