Despre viclenia sectantilor

[Mihailc]

În prealabil postat de Noesisaa

Dar nu este vorba despre surle si trambite. Crestinii invata unul de la altul cand e vorba de rugaciune. Una este sa spui, vai ce crestin grozav sunt, ma rog de CINCI ori pe zi si de trei ori noaptea. Alta este sa spui "ma simt mai aporoape de Dumnezeu daca citesc orele/breviarul sau un acatist, etc.

Inca ceva: desi noi sarbatorim duminica fiindca duminica a inviat Domnul, Sf. Liturghie nu este despre Inviere in principal, sau numai despre Inviere, ci este de asemenea numita Sf. Jertfa. Noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului inviat, dar jertfit pe cruce pentru pacatele noastre. Lucrul cel mai important pentru noi, oamenii, acolo s-a intamplat, pe Sf. Cruce, acolo se vede dragostea nemarginita a lui Dumnezeu care s-a facut ascultator pentru noi pana la moarte. Invierea Domnului, care este minunea cea mai mare, este pentru noi ca incredintare a faptului ca intr-adevar Dumnezeu Insusi s-a lasat sa fie ucis pe Sf. Cruce, si ca prefigurare a invierii noastre la sfarsitul lumii si a celei de-a doua veniri. De altfel, as spune eu, mantuirea neamului omenesc ar fi fost la fel de perfecta si fara Sf. Inviere.

Vai, vai de mostre de juridism anselmian anacronic ai debitat mai sus. Mântuirea neamului omenesc n-ar fi fost absolut nimic fără Înviere. Domnul a biruit moartea din chiar miezul umanităţii noastre avariate grav de păcat şi tributară morţii. Domnul n-a satisfăcut dreptatea unui Dumnezeu sadic, ci a chimbat ontologic, fiinţial, natura umană nu doar restaurând-o forma de dinaintea căderii , ci infinit mai mult, deschizând cale liberă spre epektasis, îndumnezeirea prin har. Dacă doar murea pentru noi, Domnul n-ar fi desfiinţat moartea anticipat, pestru eshaton, ci doar făcea ce face tot omul: murea şi atât (e un blasfem şi numai să ne gândim la aşa ceva). Învierea dă sens absolut jertfei, o transformă în biruinţă definitivă şi irevocabilă asupra morţii.