Despre bioterapie

[Manea_Florin]

Esti nesimtit pt ca intri pe un topic de bioterapie si mai afirmi ca e las cine nu afirma
ca calvinismul not rullz. (a iesit si o cacofonie dar de...)
E asa de greu sa iti lansezi provocarea pe aria potrivita?

Zici ca x e las, dar poporul are o zicala: "cine zice ala e".
Ceea ce reiese si din pseudonimul tau de "..brave"
Te-ai impopotonat singur cu titluri.

În prealabil postat de Manea_Florin

Esti nesimtit pt ca intri pe un topic de bioterapie si mai afirmi ca e las cine nu afirma
ca calvinismul not rullz. (a iesit si o cacofonie dar de...)
E asa de greu sa iti lansezi provocarea pe aria potrivita?

Zici ca x e las, dar poporul are o zicala: "cine zice ala e".
Ceea ce reiese si din pseudonimul tau de "..brave"
Te-ai impopotonat singur cu titluri.

Elev Manea stai jos,ai nota 2.Incearca sa te concentrezi pentru o secunda in efemera ta existena.Pe acest topic nu subsemnatul a inceput sa discute initial despre ce cred altii.Pana aici ma urmaresti cu rationamentul sau te-am pierdut? Nu se pune problema, baiete, sa accepte cineva ce spun eu ci sa critice corect.Aici,la cum analizezi tu logic,s-ar putea sa-ti dea cu virgula.Nickul este un cantec pe care nu l-am scris eu.Data viitoare incearca sa-ti pui ordine-n ganduri.Ai avut nevoie de atata timp ca sa spui ce ai spus?Vezi ca sunt pereti pe care unii glumeti au scris ,,loc de dat cu capul".Nu ezita sa-i folosesti,s-ar putea sa genereze,fie si la modul violent,o sclipire-n intuneric.

Pentru orice alte comentarii cu privire la persoana mea,si nu la ce scriu,o sa-ti raspund in termenul legal de solutionare a unei petitii:30 de zile,de la momentul Judecatii de Apoi.Bafta in Padurea Verde.

La inceput a fost placut lui Dumnezeu Tatal,Fiul si Duhul Sfant (Evrei 1:2,Ioan 1:2-3,Geneza 1:2,Iov 26:13,33:4) sa creeze lumea si toate lucrurile din ea,atat pe cele vizibile cat si pe cele invizibile (Geneza 1:1,Coloseni 1:16),in 6 zile (Geneza 2:1-3,Exod 20:8-11),iar toate lucrurile au fost bune (Geneza 1:31,Ecclesiastul 7:29,Romani 5:12).Acesta a fost o demonstrare a puterii Sale eterne,a intelepciunii si bunatatii Sale (Romani 1:20,Ieremia 10:12,Psalmi 104:24,33:5-6,Proverbe 3:19,Fapte 14:15-16)

Dupa ce Dumnezeu a facut toate celelalte creaturi,EL a creat omul,barbat si femeie facandu-i potriviti pentru aceea viata pentru Dumnezeu,pentru care fusesera creati(Geneza 1:27,Iacov 2:26,Matei 10:28,Ecc 12:7).Ei au fost create dupa chipul lui Dumnezeu,fiind inzestrati cu cunostiinta,neprihanire si sfintenie adevarata(Geneza 1:26-27,5:1-3,9:6,Ecc 7:29,I Corinteni 11:7,Iacov 3:9,Coloseni 3:10,Efeseni 4:24).Ei au avut Legea lui Dumnezeu in inimile lor precum si puterea de la EL de a o implini si totusi ei au avut posibilitatea de a alege sa o incalce,si li s-a lasat libertatea de a allege acest lucru dupa vointa lor schimbatoare(Romani 1:32,2:12, 2:14-15, 5:12,Geneza 3:6,Ecc 7:29).

In afara de Legea scrisa in inima lor ei au primit porunca de a nu manca din pomul cunostiintei binelui si raului.Cat timp au tinut acesta porunca ei au fost fericiti in comuniunea lor cu Dumnezeu,si au avut stapinire asupra tuturor celorlate creature(Geneza 1:26,1:28,2:17).Dumnezeu l-a creat pe Adam in stare perfecta si integru,si i-a dat o legea dreapta care l-ar fi pastrat in aceea stare initiala daca el ar fi tinut-o,dar l-a prevenit cu privire la efectele incalcarii ei.Cu toate acestea Adam nu a trait multa vreme in acesta stare onorabila(Ecc 7:29,Romani 5:12,Geneza 2:17,4:25-5:3).Satan s-a folosit de subtilitatea sarpelui pentru a o insela pe Eva,apoi ea l-a inselat pe Adam si Adam a incalcat in mod voit legea creatiei si porunca data lor de a nu manca din fructul interzis(Geneza 3:1-7, II Corint 11:3,I Timotei 2:14).Dumnezeu a permis acest lucru,conform cu Voia Sa inteleapta si Sfanta,intrucat a fost scopul Sau ca acest lucru sa fie directionat in final catre gloria Sa (Romani 11:32-24,II Samuel 24:1,I Cronici 21:1,I Imparati 22:22-23,II Samuel 16:10,FA 2:23,4:27-28,Iov 2:1-6).

Prin acest pacat parintii nostrii dintai au cazut din starea lor initiala de neprihanire si comuniune cu Dumnezeu.De asemenea noi am cazut,prin ei,din acesta stare initiala,intrucat prin acesta moartea a venit asupra tuturor(Geneza 3:22-24,Romani 5:12,I Corinteni 15:20-22,Psalmul 51:4-5,58:3,Efeseni 2:1-3,Geneza 8:21,Proverbe 22:15).Toti am devenit morti in pacat si manjiti in toate facultatile si partile sufletului si trupului (Geneza 2:17,Efeseni 2:1,Tit 1:15,Geneza 6:5,Ieremia 17:9,Romani 3:10-18,1:21,Efeseni 4:17-19,Ioan 5:40,Romani 8:7).

Prin planul lui Dumnezeu,Adam si Eva au fost radacina omenirii,fiind predecesorii intregii rase umane.Astfel,vina pacatului lor a fost imputata intregii omeniri iar natura lor corupta s-a transmis tuturor celor ce au urmat dupa ei,prin nastere obisnuita.Urmasii lor sunt prin urmare conceputi in pacat,si sunt prin fire copii ai maniei,slujitori ai pacatului,supusi mortii si tuturor celorlalte nenorociri-spirituale,temporale si eterne-daca Mantuitorul nu-I elibereaza(Geneza 5:12,I Corinteni 15:20-22,Psalmul 51:4-5,58:3,Efeseni 2:1-3,Geneza 8:21,Proverbe 22:15,Iov 14:4,15:14).

Nota: numerotarea psalmilor este diferita in Biblia versiunea protestanta in comparatie cu versiunea ortodoxa.Temeiul biblic priveste atat aspectul direct cat si aspecte similare ce pot deschide lumina intelegerii asupra aspectului analizat,noi fiind adepti conceptiei conform careia regula pentru interpretarea Scripturii este insasi Scriptura,iar cand exista o intrebare cu privire la sensul unui pasaj acel sens trebuie inteles altor pasaje din Scriptura care vorbesc mult mai lamurit despre acel subiect.

Conceptia pe care cineva o are despre mantuire este determinate,intr-o masura apreciabila,de conceptia cu privire la pacat si la efectele acestuia asupra naturii umane.Cand calvinistii afirma ca omul este total decazut ei vor sa spuna ca natura umana complet corupta,cu totul perversa si ticaloasa.Adjectivul ,,total”nu implica faptul ca fiecare pacatos este atat de corrupt incat atinge limita posibilului ci semnifica faptul ca fiinta umana a fost afectata in totalitatea ei,decaderea ei cuprinzand toate aspectele omului,trupului si sufletului sau.Pacatul si-a pus amprenta asupra totalitatii facultatilor umane,asupra gandirii si vointei.

Ca urmare a acestei decaderi inascute omul natural este cu totul incapabil de un lucru bun din punct de vedere spiritual.Acesta este motivul pentru care calvinistii vorbesc de incapacitatea totala a omului,terminologia,in acest caz,sugerand in principal mai ales o incapacitate spirituala,cel pacatos fiind atat de falimentar in plan spiritual incat este incapabil sa faca de unul singur ceva pentru mantuirea sa.Este evident ca multi oameni,judecati dupa standardele omenesti,poseda calitati admirabile.Totusi,judecati dupa Legea lui Dumnezeu,ei sunt robi ai pacatului,razvratiti contra Lui,orbi fata de adevar,incapabili sa se mantuiasca singuri sau sa se pregatesca in vederea manturii.Pe scurt,omul neregenerat este mort in pacat,iar vointa lui este roaba naturii sale nelegiuite.

Omul nu a iesit din mana Creatorului Sau in acesta stare lamentabila de depravare si coruptie,el a fost facut integru.Cand vointa lui Adam nu s-a aflat sub robia pacatului el nu s-a aflat sub pornirea indemnului de a alege raul,dar prin cadere el a adus moartea spirituala asupra sa si a generatiilor urmatoare.El s-a ruinat spiritual pe el si pe intreaga sa rasa umana,pierzand,impreuna cu descendentii sai,puterea de a lua decizii spirituale asa cum fusese el inzestrat.Urmasii lui sunt inca liberi sa aleaga-fiecare om face o serie de alegeri de-a lungul vietii-dar pentru ca descendentii lui Adam se nasc cu o natura pacatoasa,ei nu dispun de capacitatea de a alege binele spiritual in defavoarea raului.In consecinta vointa omului nu mai este libera de stapinirea pacatului,asa cum a fost cea a lui Adam inainte de cadere.In schimb ea este,ca efect al decaderii mostenite,roaba a naturii sale pacatoase.

Ca efect al pacatului lui Adam oamenii se nasc in pacat si sunt prin natura lor morti in pacat.De aceea pentru a devenii copii ai lui Dumnezeu si pentru a intra in Imparatia Sa ei trebuie sa se nasca din nou din Duhul.Cand Adam a fost asezat in Gradina Edenului el a fost prevenit,sub amenintarea cu moartea spirituala imediata,fizic este evident ca nu a murit in acel moment,sa nu manince din pomul cunostiintei binelui si al raului (Geneza 2:16-17).Adam nu a ascultat si a mancat din fructul oprit(Geneza 3:1-7)si prin urmare a atras moartea spirituala asupra sa si a intregii rase umane(Romani 5:12,Efeseni 2:1-3,Coloseni 2:13).Aceste aspecte au fost subliniate inclusiv de Regele David(Psalmul 51:5,58:3).

Deoarece oamenii sunt nascuti in pacat si prin natural or sunt morti dpdv spiritual,Mantuitorul a spus ca trebuie ca ei sa se nasca din nou pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu(Ioan 3:5-7).Pentru ca au cazut in pacat oamenii au ajuns orbi si surzi fata de adevarul spiritual.Mintea le este intunecata de pacat iar inima le este corupta si rea(Geneza 6:5,8:21,Ecc 9:3,Ieremia 17:9,Marcu 7:21-23,Ioan 3:19,Romani 8:7-8,I Corinteni 2:14,Efeseni 4:17-19,5:8,Tit 1:15).

Inainte ca cei pacatosi sa fie nascuti din nou,in Imparatia lui Dumnezeu,prin puterea regeneratoare a Duhului,ei sunt fii ai Diavolului si se gasesc sub stapinirea sa(Ioan 8:44,Efeseni 2:1-2,II Timotei 2:25-26,I Ioan 3:10,I Ioan 5:19,Ioan 8:34,Romani 6:20,Tit 3:3).Stapinirea pacatului este universala,toti oamenii se afla sub puterea lui,prin urmare nu este nimeni neprihanit,nici macar unul(II Cronici 6:36,Iov 15:14-16,Psalmul 130:3,143:2,Proverbe 20:9,Ecc 7:20,7:29,Isaia 53:6,64:6,Romani 3:9-12,Iacov 3:2,3:8,I Ioan 1:8-10).Oamenii,lasati in starea lor de moarte spirituala,sunt incapabili,prin ei insisi,sa se caiasca,sa creada Evanghelia sau sa vina la Cristos.Ei nu au nici o putere in ei insisi pentru a-si schimba natura(Iov 14:4,Ieremia 13:23,Matei 7:16-18,Matei 12:33,Ioan 6:44,6:65,Romani 11:35-36,I Corinteni 2:14,I Corinteni 4:7,II Corinteni 3:5).

Ecce homo.Istoria religiilor dovedeste ca omul a facut demult aceste descoperiri,el fiind obiectul descoperirii.Au neglijat porunca isi care isi gaseau gloria,s-au indepartat de harul creatiei in care au trait,si-au respins vocatia si i-au refuzat lui Dumnezeu gloria si recunostiinta care i-se cuveneau.Si-au arogat pozitia de conducatori ai vietii lor ca si cum ar fi dumnezei.La ce nivel poate ramine starea omului cand el se revolta contra gloriei lui Dumnezeu?Porunca adevarata conform careia,ca om,el a fost justificat de natura sa umana a devenit acum judecata sa.Imaginea lui Dumnezeu a fost complet pangarita in el,a devenit o oglinda patata,in care acesta nu se mai poate reflecta.A fi om,a insemnat din momentul neascultarii,a fi dusman,si prin asta omul si-a distrus propria sa glorie.A fi acum in lume inseamna a fi pierduti in mijlocul evenimentelor,implicate profund in propria noastra corupere,a fi supusi mortii si unei vanitati eterne,toate rezultat inevitabil al eficacitatii poruncii pe care nu am respectat-o.

Omului ii este imposibil sa modifice el insusi acest pacat pentru ca este un pacat impotriva lui Dumnezeu,iar acuzatia impotriva omului in revelatia lui Dumnezeu,nu este impotriva unor aspecte remediabile prin fortele lui,ci impotriva propriei sale atitudini:este impotriva lui Dumnezeu si este asa in toate actiunile sale.Daca ar exista o doctrina reformata speciala a omului,o antropologie speciala a omului,ea ar putea consta in fapt in doctrina pacatului.Caci omul in separarea sa de Dumnezeu,si in caracterul sau distinct impotriva lui Dumnezeu,este un om pacatos,care isi rateaza menirea si care isi violeaza porunca existentei sale.Acesta ratare a menirii sale consta in faptul ca nu a fost multumit cu gloria sa umana,de a reflecta gloria lui Dumnezeu,ci a tanjit chiar dupa gloria lui Dumnezeu,pentru a fi ca Dumnezeu.Si ceea ce a realizat si realizeaza urmand acesta cale si ascultand cuvintele ,,eritis sicut Deus”este pierderea propriei sale glorii.

Este foarte adevarat ca omul isi urmeaza propria sa cale,calea lui Adam.Dar este si mai adevarat ca Dumnezeu urmeaza acesta cale a omului impreuna cu el,facandu-o in propriul Sau mod,si prin urmare schimband-o,facand-o in intregime intr-un mod diferit.EL face din calea rebeliunii omului calea propriei Sale victorii,din calea distrugerii calea salvarii si din calea rasturnarii poruncilor Sale calea restaurarii lor.Daca asa stau lucrurile,atunci adevarul caii omului poate fi vazut si inteles doar daca este privit din punctul de vedere al adevarului mai amplu al caii lui Dumnezeu impreuna cu omul.

Nota:sursele pentru analizarea celor cinc teze calviniste vor fi mentionate la finalul prezentarii,intrucat nu stiu inca exact cate voi folosi.Probabil in limita timpului si pe cele mai clare,fiind practic imposibil sa ating toate laturile prezentarii.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

De multe ori te-am dat ca exemplu pozitiv pentru felul constructiv de a posta. Oare ce s-a întâmplat de te-ai schimbat aşa? Sau poate erai la fel şi te ascundeai?

Uite, pentru că ai cerut o referinţă ţi-o dau. Îmi cer iertare că nu am prea avut timp că am tot fost plecat şi ţi-am scris cam în grabă.

http://www.jonathan-edwards.org/Sinners.html

varianta română:

http://www.resursecrestine.ro/predic...n-limba-romana

În privinţa credinţei tale vreri doar să o expui sau eşti deschis dialogului constructiv în a vedea ce e adevărat şi ce nu conform Sfintei Scripturi? că văd că ai folosit metoda ctrl+c ctrl+v, deşi ai spus că nu eşti de acord cu ea iar răspunsul care va trebui să ţi-l dau trebuie alcătuit pentru fiecare postare şi idee în parte, ceea ce înseamnă o muncă, pe episoade săptămânale, la cât timp am eu liber, de aproximativ 6 luni. De dragul tău aş face-o dar dacă tu doar doreşti o expunere tip reclamă pentru credinţa ta iar nu un dialog în care să vedem ce e rău şi ce e bun în ea mi se pare o pierdere de timp inutilă care l-ar supăra pe Dumnezeu:



II.Cor.12:20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
II.Cor.12:21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.


Gal.5:19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
Gal.5:20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
Gal.5:21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
Gal.5:22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
Gal.5:23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.


I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
I.Tim.6:5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.



Iar de întrebi de bătrânul meu, fiindcă el era omul ce trăia Sfânta Evanghelie, în toate ceea ce făcea avea mărturie din Evanghelie, după sfatul Sfântului Antonie cel Mare. Ei bine, aplicând cele spuse mai sus de Sfântul Apostol Pavel, el m-a învăţat, pe scurt, ca, decât să am astfel de disuţii, mai bine să mă duc şi să dorm.


Aşadar te întreb şi te rog să te opreşti un strop din duhul acesta de bătălie pe care l-ai abordat în ultima vreme şi să-mi răspunzi cu sinceritate sinceră.

Eşti dispus pentru un adevărat dialog în duh de pace sau nu, ci doreşti doar o ceartă de cuvinte?

Adică mă gândesc, este oare cu adevărat ceea ce ai spus tu aici:

Daca nu ar fi critici incorecte si ar fi fost fundamentate as fi fost dispus sa scriu chiar eu o critica a doctrinei calviniste?

sau aici:

Singurul scop al postarilor ce va urma va fi ca toti,indiferent de parerea pe care o vor avea,sa vada ce credem in realitate.Apoi pot sa ne critice cum vor,pana cand vor.[...]Nici macar nu ma intereseaza reactia,simpatiile sau antipatiile pe care le voi genera.Ma lasa rece genul acesta de satisfactii meschine.Nu pot sa stau sa discut in contradictoriu cu toti,trebuie sa termin ce am promis in termenul promis.Apoi scapati de mine si toata lumea va fi fericita.

Fericirea noastră nu constă în prezenţa sau absenţa ta pe forum ci în aceasta:

Matei 5:9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Cu nădejdea că şi tu iubeşti cu adevărat Sfânta Evanghelie şi vrei să te conformezi cu Ea şi nu doar să te baţi pentru nişte idei, aşadar că şi tu doreşti să fi părtaş la această fericire,

Cu dragoste, Alexandru

PS Oamenii filmaţi acolo la scurtătura ce ne-ai dat-o la semnătura ta nu prea aveau legătură cu Sfânta Evanghelie. Poate că aveau legătură cu duhul păgân al oamenilor mânioşi, care desigur că nu propovăduiesc creştinismul ci onoarea, duelurile şi alte lucruri de genul acesta care nu prea le-am întâlnit decât prin Vechiul Testament, dar şi acolo ca să ne învăţăm noi despre lupta cumplită cu duhurile necurate, printre care şi duhul mâniei. La Domnul Hristos este valabil aceasta:

Matei 5:21 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
Matei 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
Matei 5:23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
Matei 5:24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.


iar desigur nu aceasta: ,,Scottish by birth, British by law, Highlander by the grace of God"
. Acesta este mai de grabă în duhul dumnezeului mânios, care l-am tot căutat în Noul Testament şi nu l-am găsit decât aici:

I.Petr.5:8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,


şi aici:


Fapt.12:20. Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei, înţelegându-se între ei, au venit la el şi câştigând pe Vlast, care era cămăraşul regelui, cereau pace, pentru că ţara lor se hrănea din cea a regelui.
Fapt.12:21. Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei;
Fapt.12:22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
Fapt.12:23. Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.

PARTEA I

Dumnezeu a hotarat toate lucrurile care trebuie sa se intimple(Daniel 4:34-35,Romani 8:28,11:36,Efeseni 1:11) si a facut acest lucru in EL insusi,inca din eternitate,prin intelepciunea Sa perfecta si prin sfatul Sfant al voii Sale,in mod liber si fara schimbare (Proverbe 19:21,Isaia 14:24-27,46:10-11,Psalmi 115:3,135:6,Romani 9:18).Cu toate acestea EL a facut acest lucru intr-un mod in care Dumnezeu nu este nici autorul pacatului,nici nu are amestec in pacatul unei personae(Geneza 18:25,Iacov 1:13,I Ioan 1:5),nici nu incalca vointa libera a creaturii Sale,nici nu sunt luate de la om libertatea sau raspunderea pentru consecintele actiunilor lor,ci mai degraba acestea din urma sunt stabilite(Geneza 50:20,Isaia 10:5-7,Matei 17:12,Ioan 19:11,FA 2:23,4:27-28).In toate acestea intelepciunea lui Dumnezeu este arata in ceea ce priveste domnia Sa asupra tuturor lucrurilor,dupa cum este puterea si credinciosia Sa in implinirea hotararilor Sale(Numeri 23:19,Efeseni 1:3-5).

Cu toate ca Dumnezeu cunoaste orice ar putea sa se intimple sau se va intimpla in toate circumstantele imaginabile(I Samuel 23:11-12,Matei 11:21-23,FA 15:18),totusi EL nu a hotarat nimic pentru ca EL a prevazut acel lucru in viitor sau pentru ca acel lucru s-ar fi intimplat in anumite circumstante(Isaia 40:13-14,Romani 9:11-18,11:34,I Corinteni 2:16).Doctrina predestinarii trebuie utilizata cu mare prudenta si grija speciala(Deut 29:29,Romani 9:20,11:33).

Prin hotararea lui Dumnezeu,si cu scopul demonstrarii gloriei Sale,anumite fiinte sunt hotarati mai dinainte la a avea parte de viata vesnica prin Isus Hristos,spre lauda harului Sau glorios(Matei 25:34,I Timotei 5:21,I Petru 2:9).Ceilalti sunt lasati sa continue in pacatul lor,spre condamnarea lor dreapta,spre lauda dreptatii Sale glorioase(Ioan 12:37-40,Romani 9:6-24,I Petru 2:8,Iuda 1:4).Cei ce sunt hotarari mai dinainte pentru a avea viata vesnica sunt desemnati in mod individual si ireversibil,iar numarul lor este atat de sigur si de bine definit incat el nu poate fi nici crescut si nici diminuat(Matei 22:1-14,Ioan 13:18,Romani 11:5-6,II Timotei 2:19).

Dumnezeu a hotarat acele fiinte umane care sunt predestinate la viata vesnica inainte de intemeierea lumii,in conformitate cu scopul Sau etern si neschimbat,cu sfatul Sau tainic si cu placerea voii Sale.Dumnezeu i-a ales pe acestia in Hristos,perntru gloria Sa vesnica,numai prin dragostea si harul Sau(Romani 8:30,Efeseni 1:4-2:10,II Timotei 1:9),fara ca in vreuna dintre creaturile alese de EL sa existe vreo conditie sau cauza care s ail determine pe Dumnezeu sa aleaga aceea persoana(Romani 9:11-16,11:5-6).

Deoarece Dumnezeu i-a predestinate pe cei alesi la glorie,tot asa EL a prestabilit toate mijloacele necesare pentru a face acest lucru,in acord cu scopul voii Sale vesnice si complet libere(Efeseni 1:4,2:10,II Tesalonicieni 2:13,I Petru 1:2).Asadar cei alesi sunt rascumparati de Hristos(I Tes 5:9-10,Tit 2:14)chemati la credinta-n Hristos prin Duhul Sfant lucrand la vremea cuvenita,sunt justificati,adoptati,sfintiti(Romani 8:30,Efeseni 1:5,II Tes 2:13) si pastrati prin puterea Sa prin credinta la mantuire(I Petru 1:5).Nimeni altcineva in afara de cei alesi nu este rascumparat de Hristos,nici chemat la credinta,sfintit sau justificat(Ioan 6:64-66,8:47,10:26,17:9,Romani 8:28,I Ioan 2:19).

Din pricina pacatului lui Adam,urmasii lui vin in lume ca niste pacatosi vinovati si pierduti.In calitate de creaturi cazute nu doresc o partasie cu Creatorul lor,EL fiind sfant,bun si drept in timp ce ei sunt niste pacatosi,perversi si corupti.Lasati in seama propriilor lor alegeri,ei il vor urma inevitabil pe amagitorul acestei lumi,si vor face voia Diavolului.Prin urmare omul se desparte de Dumnezeu si pierde dreptul la dragostea si gratia Sa.Ar fi absolut drept ca Dumnezeu sa-I lase pe toti oamenii in pacatul si mizeria lor,fara sa fi aratat cuiva mila.In acest context Scriptura plaseaza doctrina alegerii.

Acesta doctrina afirma ca Dumnezeu,inca inainte de intemeierea lumii,a ales anumite personae din randul urmasilor cazuti ai lui Adam,pentru a sluji ca obiect al harului Sau nemeritat.Pe acestia si-a propus EL sa-I mantuiasca.Dumnezeu s-ar fi putut hotari sa mantuiasca pe toti oamenii(pentru ca are puterea si autoritatea sa faca asta)sau ar fi putut hotari sa nu mantuiasca pe nimeni(pentru ca nu avea nici o obligatie de mila fata de cineva).Insa EL nu a procedat nici intr-un fel nici in altul,ci a ales sa-I mantuiasca pe unii dintre ei.Hotararea Sa vesnica,prin care i-a ales pe anumiti pacatosi pentru mantuire nu s-a intemeiat pe nici un act,pe nici o atitudine sau raspuns din partea celor alesi,pe care Dumnezeu le-ar fi vazut mai dinainte,ci are la baza doar vointa Lui suverana.Cei care nu au fost alesi pentru mantuire au fost lasati in seama propriilor lor alegeri si dorinte rele.A pune sub semnul intrebarii dreptatea Creatorului pentru faptul de a nu fi ales pe toata lumea pentru mantuire nu este de competenta creaturii.Este suficient sa stim ca Dumnezeu a procedat corect,in Slava,Neprihanirea si Intelepciunea Sa eterna.

Nu trebuie uitat faptul ca,daca Dumnezeu nu ar fi ales cu bunavointa un popor pentru Sine si daca nu s-ar fi hotarat in mod suveran sa le asigure mantuirea si sa le-o dea,atunci nimeni nu ar fi fost mantuit.Faptul ca el a procedat astfel cu unii,in defavoarea altora,nu este sub nici o forma nedrept fata de acestia din urma,cu exceptia cazului in care Dumnezeu era obligat sa ofere mantuirea tuturor pacatosilor,pozitie pe care Biblia o respinge categoric.

Doctrina alegerii se studiaza in legatura cu legamantul cel vesnic,sau acordul incheiat intre Persoanele care alcatuiesc Dumnezeirea.In perspectiva impinirii acestui legamant Tatal a ales din lumea de pacatosi pierduti un numar de personae pe care le-a daruit Fiului ca popor al Sau.In termenii acestei intelegeri,Fiul a fost de acord sa indeplineasca tot ceea ce era necesar pentru mantuirea celor alesi si daruiti Lui de catre Tatal.Rolul Duhului in realizarea acestei intelegeri a fost acela de a le aduce celor alesi mantuirea castigata de catre Fiu.

Astfel,alegerea reprezinta doar un aspect al scopului urmarit de Dumnezeul Triunic,si deci nu trebuie inteleasa ca mantuire in sine,pentru ca actul alegerii,in sine,nu mantuieste pe nimeni.Ceea ce a facut EL a fost sa-I hotarasca pe unii in vederea mantuirii.In consecinta pentru a se intelege correct acesta doctrina,ea trebuie corelata cu lucrarea rascumparatoare a Fiului,care s-a dat pe Sine Insusi pentru a-I mantui pe cei alesi,si cu lucrarea innoitoare a Duhului,care ii aduce pe cei alesi la Credinta-n Hristos.

PARTEA II

Exista un set de afirmatii generale care arata faptul ca Dumnezeu are un popor de oameni alesi,ca EL i-a predestinat la mantuire,si deci la viata vesnica(Deut 10:14-15,Psalm 33:12,Psalm 65:4,Psalm 106:5,Hagai 2:23,Matei 11:27,22:14,24:22-31,Luca 18:7,Romani 8:28-30,8:33,11:28,Coloseni 3:12,Tit 1:1,I Petru 1:1-2,I Petru 2:8-9,Apocalipsa 17:14).
Inainte de intemeierea lumii(Efeseni 1:4) Dumnezeu a ales pentru mantuire anumite personae,alegerea Sa nu s-a intemeiat pe nici un act sau atitudine prevazute mai dinainte ca vor fi realizate de cei alesi(Romani 9:11-13,9:16,10:20,I Corint 1:27-29,II Timotei 1:9).Credinta si faptele bune sunt rezultatul,nu cauza alegerii lui Dumnezeu(Efeseni 2:10,Ioan 15:16).Prin urmare Dumnezeu a facut alegerea(Marcu 13:20)iar numele celor alesi este scris in cartea vietii inainte de intemeierea lumii(Apocalipsa 13:8,17:8).Asadar alegerea lui Dumnezeu nu s-a intemeiat pe cunoasterea mai dinainte a credintei omului,credinta fiind rezultatul si dovada alegerii(FA 13:48,18:27,Filipeni 1:29,2:12-13,I Tes 1:4-5,II Tes 2:13-14,Iacov 2:5,II Petru 1:5-11).

Alegerea nu inseamna mantuire ci este in vederea mantuirii,cei alesi nefiind mantuiti decat dupa ce sunt regenerati prin Duhul si justificati prin Hristos.In concluzie alegerea s-a facut pe baza milei suverane a lui Dumnezeu cel Atotputernic.Nu voia omului ci voia lui Dumnezeu a fost aceea care a hotarat caror pacatosi li-se va acorda mila si cine va fi mantuit(Exod 33:19,Deut 7:6-7,Matei 20:15,Romani 9:10-24,Romani 11:4-6,I Regi 19:10-18,Romani 11:33-36,Efeseni 1:5).Doctrina alegerii reprezinta doar o parte a unei doctrine biblice mult mai ample,privitoare al suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu.Scriptura nu afirma numai ca Dumnezeu a ales anumite personae pentru viata vesnica,ci si faptul ca toate evenimentele,mari sau mici,au loc datorita hotararii eterne a lui Dumnezeu.EL stapineste asupra cerului si pamintului avand un control absolut,nimic nu se petrece in fara scopului Sau cel vesnic (I Cronici 29:10-12,Iov 42:1-2,Psalmul 115:3,135:6,Isaia 14:24-27,46:9-11,55:11,Ieremia 32:17,Daniel 4:35).

Exista oare un punct de tensiune intre dragostea si justitia lui Dumnezeu?Pe de o parte justitia lui Dumnezeu pare atat de severa incat pretinde moartea celor care pacatuiesc.Acesta este un Dumnezeu aprig.Pe de alta parte Dumnezeu este indurator,plin de har,iertator,indelung rabdator.Nu par a fi doua trasaturi in conflict,un punct intern de tensiune launtrica in Dumnezeu?Nu.Daca pornim de la revelatia conform careia atributele divine sunt in armonie atunci fiecare atribut se va defini in lumina celuilalt.Justitia este o justitie iubitoare iar dragostea este o dragoste dreapta.Ideea ca ele ar fi in conflict rezulta din analizarea lor separate ceea ce, biblic vorbind,este o completa eroare,intrucat conceput de dragoste fara justitie poate fi definit doar prin surse extrabiblice.Dumnezeu este Unul iar revelatia Sa in Sfinta Scriptura nu poate fi rupta la fel cum EL nu poate fi rupt.

Dragostea divina nu este nici corect si nici pe deplin inteleasa pana nu include si notiunea de justitie,intrucat ambele se gasesc in natura divina.Conceptia care defineste dragostea doar ca pe o atitudine care favorizeaza implinirea dorintelor altei personae nu este biblica.A da unei personae ceea ce ar face-o sa se simta confortabil si atat este cel mult satisfacerea unui capriciu sau tolerarea unui moft.Prin urmare este doar o reactie emotionala,nicidecum una divina,perfecta si incoruptibila de capriciile si instabilitatea umana.Dragostea in sens divin,biblic vorbind,are un orizont mai larg,cuprinde justitia,un sens profund al binelui si al raului,intreaga umanitate.Justitia este de fapt,cum a definit-o cineva,o dragoste distribuita.Prin urmare dragostea divina in sens biblic nu inseamna a tolera pe cineva ci implica si justitia,este o preocupare pentru soarta intregii omeniri,o pasiune de a face ceea ce este drept si o dorinta de a-I determina pe cei vinovati de a suporta consecintele actiunilor lor.Dragostea si justitia au conlucrat in felul lui Dumnezeu de a se purta cu omul.Justitia lui Dumnezeu pretinde sa existe o plata pentru pacat.Dragostea Lui doreste insa ca omul sa fie restaurat sis a aiba partasie cu EL.Oferirea lui Cristos ca ispasire a insemnat ca atat justitia cat si dragostea lui Dumnezeu au fost mentinute.Nu exista nici o tensiune intre ele.

Exista tensiune doar daca viziunea cuiva asupra dragostei reclama ca Dumnezeu sa ierte pacatul fara nici o plata.Asta inseamna sa-ti creezi un idol,pentru ca aceasta vizune nu are nici o legatura cu modul cum EL s-a revelat in Scripturi.Mai mult,oferirea lui Hristos ca ispasire arata o mai mare dragoste din partea lui Dumnezeu decat ar arata eliberarea plina de indulgenta a oamenilor de sub consecintele pacatului. Pentru a duce la bun sfarsit dreapta administrare a Legii,dragostea lui Dumnezeu a fost atat de mare incat EL si-a dat Fiul pentru noi.Dragostea si justitia nu sunt doua atribute separate care concureaza unul pe celalalt.Dumnezeu este atat drept cat si iubitor si a dat EL insusi ceea ce pretinde.