Sufletul pereche

[loricel]

Am o experenta de viata inca nedeslusita pt.mine.
La 15 ani am cunoscut un baiat de care m-am indragostit instantaneu.
Am fost rationala si am inteles ca nu e pentru mine.Gandeam ca e mult mai superior, doar fizic,la alte aspecte nu ma gandeam atunci.
Au trecut vreo 4-5 ani si cineva din anturajul nostru a banuit sentimentele pe care le nutream pt. el.I-a spus lui si acesta a actionat facandu-ma sa-mi deschid inima.N-am cuvinte sa descriu ce am simtit in acea perioada in care credeam ca-mi impartaseste sentimentele.Ma facea sa sufar de multe ori ,si sufeream cu o demnitate de care acum nu mai sunt capabila.
Stiam ca-l iubesc si atat.Nu-i ceream nimic in schimb.
Relatia era la distanta si stiam ca intr_o zi ,fie vom fi impreuna pt.totdeauna ,fie ne vom desparti.
N-am avut curajul sa lamuresc aceasta situatie si dupa o perioada in care nu ne-am vazut sa intamplat sa vina la mine.Matur ar fi fost sa lamurim situatia ,dar n-a fost asa.Sentimentele inca erau vii,chiar mai profunde (din partea mea) si s-a intamplat sa raman insarcinata.
Am primit darul ca o binecuvantare de la Dumnezeu.El a fugit de responsabilitate si a improscat cu noroi in tot ce a fost frumos.
Au trecut anii ,eu m-am casatorit din dragoste ,dar altfel de dragoste.Ne-a unit suferinta .Eram amandoi dezamagiti de relatii .Eu am fost cea care a facut pasul spre cununie.Este un tata bun pentru copil, un sot care ma respecta.Sunt momente cand ma simt nemultumita pt.ca nu a reusit pana acum ,dupa 7 ani de casnicie sa-i deschid sufletul cu adevarat.
Eu am explodat aratandu-mi toate trairile.Am plecat in acesata casnicie sperand ca isi va gasi implinirea in aceasta familie si va fi fericit.Nu suntem fericiti.Abia daca mai comunicam.
Ma intreb care-i jumatatea mea :barbatul cu care Dumnezeu ma binecuvantat sa am un copil sau cel cu care m-am unit prin TAINA CUNUNIEI.EU NU MAI SIMT CA AM O JUMATATE PE PAMANT.AM GASIT SA-MI UMPLU GOLUL DIN SUFLET CU DUMNEZEU.SAU MACAR TIND SPRE DUMNEZEU.

[glykys]

În prealabil postat de loricel

A

Ma intreb care-i jumatatea mea :barbatul cu care Dumnezeu ma binecuvantat sa am un copil sau cel cu care m-am unit prin TAINA CUNUNIEI.EU NU MAI SIMT CA AM O JUMATATE PE PAMANT.AM GASIT SA-MI UMPLU GOLUL DIN SUFLET CU DUMNEZEU.SAU MACAR TIND SPRE DUMNEZEU.

Stii ce ai de facut, nu te mai gandi la cai verzi pe pereti, fii alaturi de sotul tau, iubeste-l, respecta-ti juramintele de la cununie! trebuie sa fie un om foarte bun, daca a acceptat sa creasca un copil al altuia.Normal ca se simte ranit cand vede ca dupa atatia ani si dupa atatea sacrificii pe care le-a facut, tu inca mai suspini dupa unul care nu a fost vrednic de iubirea pe care i-ai purtat-o!
E bine sa fiti tu, sotul, copilul si Dumnezeu, pentru a va fi binecuvantata viata, nu fiecare in parte singur cu Dumnezeul lui!

Scopul vietii e oricum mantuirea, o iubire romantica din povesti, iar pentru asta trebuie purtata crucea! E bine sa invatam din greseli si sa nu mai tanjim la ele.

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

Aiurea, nu-i vorba de asta, persoana in cauza n-a reusit sa depaseasca o iubire naiva si infantila (in sensul rau al cuvantului) care s-a incheiat prost (cum de obicei se termina in astfel de cazuri) iar acum i-a reprosat sotului ca nu a fost in stare sa-i faca treaba care ar fi trebuit ea sa o faca, sa se vindece si sa mearga mai departe..

Iar daca el a pus tot ce avea in relatia asta, pentru ce sa fie facut vinovat de handicapurile si neputintele ei ei?

Tragic, dar multi oameni confunda furnicaturile erogene si masochismul care deriva in unele cazuri de aici, cu dragostea.

Si avem din pacate o cultura universala care inclina ratiunea, morala si nu in ultimul rand bunul simt, in directia asta.

Ca si cel care a pornit acest topic, care foloseste mitul "sufletului pereche" derivat din aceeasi naivitate erotica/erogena pentru a-si justifica infidelitatea in casatorie, un lucru fara doar si poate urat si fara nici o scuza.. dar trebuie sa ne mintim cumva, nu?

Faptul ca ne simtim bine facand rau, trebuie sa aiba o scuza mai presus de ratiune, nu?

[Savonarola]

În prealabil postat de AlinB

mitul "sufletului pereche"

Nu cred că acest mit este chiar aşa un simplu "mit". Gândiţi-vă că primii oameni, Adam şi Eva, au fost făcuţi suflete pereche. Şi că Eva nu a fost creată la fel ca Adam, ci din Adam de către Dumnezeu. Am auzit chiar de la preoţi ortodocşi că ar exista texte în mistica iudaică, care spun că o interpretare a primelor cuvinte ale lui Adam la adresa Evei este: "tu eşti fiinţă din fiinţa mea, şi lumină din lumina mea".

[AlinB]

În prealabil postat de Savonarola

Nu cred că acest mit este chiar aşa un simplu "mit". Gândiţi-vă că primii oameni, Adam şi Eva, au fost făcuţi suflete pereche. Şi că Eva nu a fpst creată la fel ca Adam, ci din Adam de către Dumnezeu. Am auzit chiar de la preoţi ortodocşi că ar exista texte în mistica iudaică, care spun că o interpretare a primelor cuvinte ale lui Adam la adresa Evei este: "tu eşti fiinţă din fiinţa mea, şi lumină din lumina mea".

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Pai sa ne gandim, oare la judecata li se va cere socoteala ca nu s-au luat dupa norma morala inexistenta a "sufletului pereche"?
Sau ca si-au inselat sotia, ca si-au distrus casatoria, ca au lasat copii fara parinti, etc..?

Pai intrebase cineva o data pe un parinte duhovnicesc: "parinte, de unde stim care e sufletul nostru pereche?".
Si parintele o zis ceva de genul: "Pai te-ai luat cu el/ea in fatza lui Dumnezeu? Te uiti bine la el/ea ca ala e sufletul tau pereche".

Urat, frumos..asa si este ca si sufletul tau de altfel..ca pana la urma defectele din celelalt e imposibil sa nu se regaseasca macar o farama in sufletul tau, daca esti onest cu tine insuti, deci..ai grija de celalalt cum ai si de sufletul tau, indrepti ce e de indreptat, cureti ce ai de curatat, asa cum ai vrea sa fie si celalalt cu greselile tale, ca altfel..
Mantuirea ta s-ar putea sa atarne de lucrul asta.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Pai sa ne gandim, oare la judecata li se va cere socoteala ca nu s-au luat dupa norma morala inexistenta a "sufletului pereche"?
Sau ca si-au inselat sotia, ca si-au distrus casatoria, ca au lasat copii fara parinti, etc..?

Pai intrebase cineva o data pe un parinte duhovnicesc: "parinte, de unde stim care e sufletul nostru pereche?".
Si parintele o zis ceva de genul: "Pai te-ai luat cu el/ea in fatza lui Dumnezeu? Te uiti bine la el/ea ca ala e sufletul tau pereche".

Urat, frumos..asa si este ca si sufletul tau de altfel..ca pana la urma defectele din celelalt e imposibil sa nu se regaseasca macar o farama in sufletul tau, daca esti onest cu tine insuti, deci..ai grija de celalalt cum ai si de sufletul tau, indrepti ce e de indreptat, cureti ce ai de curatat, asa cum ai vrea sa fie si celalalt cu greselile tale, ca altfel..
Mantuirea ta s-ar putea sa atarne de lucrul asta.

Totusi exista un verset din cartea "Tobit" care spune asa:
" Şi când va trebui să te apropii de ea, ridicaţi-vă amândoi şi să strigaţi către milostivul Dumnezeu, şi El vă va mântui şi vă va milui. Nu te teme, CACI EA ESTE MENITA DIN VEAC PENTRU TINE şi tu o vei mântui, şi ea va merge cu tine, şi ştiu că vei avea de la ea copii".
(Tobit 6:18)
Doamne ajuta!

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

Totusi exista un verset din cartea "Tobit" care spune asa:
" Şi când va trebui să te apropii de ea, ridicaţi-vă amândoi şi să strigaţi către milostivul Dumnezeu, şi El vă va mântui şi vă va milui. Nu te teme, CACI EA ESTE MENITA DIN VEAC PENTRU TINE şi tu o vei mântui, şi ea va merge cu tine, şi ştiu că vei avea de la ea copii".
(Tobit 6:18)
Doamne ajuta!

Valabil pentru orice casnicie binecuvantata de Dumnezeu.
Nu in afara ei.

[Soaree]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Domnule, cugeti cele de folos.

Unii au gasit paravan in expresia "suflete pereche" pentru ca ezita sa vorbeasca direct de imperecheri. Ma manca undeva si trebuie sa gasesc o justificare inteligenta ca sa ascund mizeria din cuget.

[stefan florin]

În prealabil postat de Soaree

Domnule, cugeti cele de folos.

Unii au gasit paravan in expresia "suflete pereche" pentru ca ezita sa vorbeasca direct de imperecheri. Ma manca undeva si trebuie sa gasesc o justificare inteligenta ca sa ascund mizeria din cuget.

alo, mister, de ce jicnesti? Adica toti cei care au postat aici si cred in acest mit al sufletelor pereche, ii manaca undeva si isi ascund acesta acesasta mancarine in spatele acestui mit? Nu iti este rusine?

[fallen]

Vreti sa va explic eu ce nu merge intr-o casnicie, cu sau fara suflete pereche? Mult pomenita lipsa de comunicare, sau vorbirea in "limbi diferite".
Sa zicem ca tu esti zugrav de meserie, si gasesti de cuviinta ca seara cand te duci acasa sa te plangi nevestei de greutatile pe care le intampini in meseria ta, greutati dependente de profesionalismul si experientra ta cat si de factori externi (materiale, oameni cu care lucrezi, clienti, etc). Si ea ce concluzie trage de aici? Ca esti tu un incompetent. Ba mai mult. se strica un perete la tine acasa, si tu zici ca trebuie reparat, dar te ingrijorezi ca n-o sa iti poti permite materiale de calitate, vei munci mai mult de unul singur si poate nu va iesi la nivelul asteptarilor tale si ale ei. Si ea ce zice? Lasa-l asa, ca oricum nu esti in stare sa-l faci mai bine decat este acum...ba poate il strici mai rau si trebuie sa chemam pe altii sa-l repare si mai scoatem si bani din buzunar...
De ce "sufletul percehe" sau oricum s-ar numi el, cel cu care trebuia sa fii un singur trup, nu intelege mesajele subliminale pe care le trasmiti, ba din contra, intelege exact pe dos? sau pe deasupra mai si zice ca ti-a vrut binele, sa te scuteasca de o corvoada, si ca tu ai inteles pe dos... pai daca vroia sa te suteasca de corvoada, de ce n-a zis "cheama cel mai bun meserias pe care ii cunosti, sa te ajute sa faceti o treaba ca lumea, ia cele mai bune materiale pe care ti le permiti, ca doar e casa noastra si pentru noi nu facem rabat, in limita posibilitatilor, desigur. De multe ori experienta unui om e mai importanta si poate compensa calitatea materialelor. De ce crede unul dinafara profesiei, fie el si "suflet pereche" ca stie mai bine unele lucruri si ca parerea lui/ei trebuie sa conteze pt tine mai mult ca a unui specialist? fara suparare, ma tem ca un astfel de "suflet pereche" te poate duce unde nu trebuie...Desigur, eva n-a vrut sa-l ispiteasca pe adam, a fost lucrarea diavolului...tot de-aia a si ascultat-o...Eu cred ca in momentul cand cunoatem "sufletul pereche' avem un moment, mai lung sau mai scurt, de orbire, in care nu mai stim care e realitatea, care e parerea noastra si cine are dreptate si cine nu; uitam chiar si de Dumnezeu si de voia Lui, ne ramane in cap doar aia ca "suntem un singur trup"(si probabil unb singur cuget) ;dar al cui trup, mai mult al ei/lui sau mai mult al tau? sau al tau deloc?
Nu va suparati pe mine, dar in acest moment particular sunt in imposibilitatea de a intelege cum trebuie sa functioneze o relatie. Shame for me!