Despre simplitate

[bUGGs 000]

În prealabil postat de dobrin7m

Cap. IX Despre simplitate

Un părinte mi-a povestit o istorioară asemănătoare, despre un călugăr care a plecat la Karyes pentru o problemă şi a lăsat deschisă uşa de la chilie, deoarece avea încredere în Sfântul Nicolae, patronul său.
Când s-a întors, a găsit chilia golită de hoţi. Părintele s-a dus la biserică şi cu mult curaj, dar cu o voce prietenoasă, i-a spus Sfântului Nicolae:
– De ce nu mi-ai apărat chilia de hoţi? Începând de astăzi, nu-ţi voi mai aprinde candela, dacă hoţii nu vor fi prinşi.
Şi s-a ţinut de cuvânt.
Câteva zile mai târziu, hoţii au fost prinşi. O dovadă a credinţei bătrânului, a încrederii şi simplităţii, cât şi a prezenţei reale a Sfântului Nicolae acolo. De fapt, hoţii s-au smerit şi s-au pocăit, venind ei înşişi să înapoieze părintelui tot ce furaseră.

Aceeasi poveste am auzit-o spusa despre un aradean, caruia i-a fost golita casa de hoti si care cand a vazut aceasta fapta , i-a 'reprosato' Sf. Nicolae... Peste catva timp hotii au venit si i-au inapoiat toate bunurile furate, spunandu-i omului ca de ceva vreme in coace in fiecare zi vine un batran , ii bate si ii mustra sa inapoieze bunurile.Hotul identifica batranul ca fiind Sf. Nicolae dupa ce vede icoana cu el.

Sa fie adevarat oare sau sunt amandoua inventii?

[glykys]

Mare e puterea Sfantului Nicolae!
Pacat ca pe cat de mare e puterea lui, pe atat de mica e credinta noastra!

[bUGGs 000]

În prealabil postat de glykys

Mare e puterea Sfantului Nicolae!
Pacat ca pe cat de mare e puterea lui, pe atat de mica e credinta noastra!

parerea mea e ca ambele sunt inventii ca , toate povestile despre sfinti. circula o poveste cu un arab care a fost inviat de Maica Domnului si ca a fost pe la tv , s.a.m.d.. povestea nu a fost dovedita si e de nici 20 de ani... pun pariu ca peste cativa ani va fi celebra...

În prealabil postat de glykys

Mare e puterea Sfantului Nicolae!
Pacat ca pe cat de mare e puterea lui, pe atat de mica e credinta noastra!

Amar, adevarat si amar.
Cazul lui Petru: calca pe apa, indumnezeit de Hristos. Credinta lui in Hristos este totala. Apoi o clipa de ratacire, de uitare si ... se scufunda.
Nu mai avea putere Sfantul Dumnezeu?... Nu are putere Sfantul Nicolae? Ba da, Sfantul Hristos avea (si are si va avea in veci) putere, puterea de nedescris a lui Dumnezeu. Problema deci nu era "oscilatia" sau fluctuatia puterii lui Dumnezeu, ci variatia credintei lui Petru.
Omul e schimbator, vai, ca tot ce e creat pe lume... Natura (noastra omeneasca) cea in vesnica miscare si transformare ne poate oferi mereu surprize in planul credintei. Fie bune aceste surprize pentru fiecare dintre noi si pentru toti cei din Biserica!
Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

Iar apropos de tema simplitatii, tocmai pe aceasta cred ca si-a pierdut-o Petru in acea clipa. Neamestecarea s-a clintit o clipa, a intrat ceva strain in mintea lui, in inima, o spaima, o indoiala, o neliniste cumva... Si gata! S-a scufundat.
Simplitatea duce la minune, la suprafiresc, sau pur si simplu la bucuria autentica, deplina a vietii. Nu cred ca devii "supraom" / ce bazaconie o mai fi si asta / (tema unui alt topic - sunt sfintii supraoameni?...) ci cred ca duci o existenta punctata ici-colo de momente de inaltare peste firea ordinara. Sau, poate, de iesire, cumva, din sine, mai precis din hartuiala umorilor nelinistite si stridente...

[costel]

Cu cat ne preocupam mai mult de lumea noastra interioara, pe atat de mult devenim mai simpli. Ma minunez cand vad chiliile marilor duhovnici. Sunt dovada unei adevarate simplitati. Noi ne complicam viata, pentru ca traim mai mult in afara noastra.

În prealabil postat de costel

Cu cat ne preocupam mai mult de lumea noastra interioara, pe atat de mult devenim mai simpli. Ma minunez cand vad chiliile marilor duhovnici. Sunt dovada unei adevarate simplitati. Noi ne complicam viata, pentru ca traim mai mult in afara noastra.

Preocupare, da, pentru o ordine interioara insuflata de Duhul lui Hristos. (Altminteri exista tot felul de preocupari interioare, de pilda in psihanaliza...)
Ne complicam viata, da, si cred ca am inceput sa facem asta cand am incorporat nevoi straine. Ale altora, ale lumii. Cel mai trivial exemplu care imi vine in minte acum: nu aveam nevoie de nicotina dar dupa ce am dobandit scarboasa nevoie mi-am tocat 20 ani pe taramul unui duh strain. In ordinea interioara insuflata de Duhul nu exista elementul nicotina si nici multe altele.
Poate pur si simplu avem nevoie de putina (uneori mai multa) curatenie. Asa cum fac gospodinele, gospodarii. In gradina interioara sunt buruieni care vin din gradina altora, a altuia...
Da, traim prea mult in afara noastra, a gradinii noastre insamantate prin Botez de Domnul.

Toate cele bune! Domnul sa ne binecuvinteze!

Ne va caracteriza simplitatea doar atunci cand ne vom elibera din sclavia lucrurilor si grijilor ce ne inconjoara: "Toata grija cea lumeasca sa o lepadam".
Pentru grijile vietii,ale familiei, sa ne punem nadejdea in primul rand in Dumnezeu si asa, in tovarasie cu El va fi mai usor... mai simplu.
Abia atunci vom avea o existenta simpla, cand orice actiune, orice vorba sau gand am avea il raportam la Dumnezeu. Sa le facem asa incat sa fie spre slava si placerea lui. Doar asa putem fi simpli.

Si Diogene cinicul a fost simplu (la prima vedere...), nu? ... Nu avea rufe de spalat, nici obiecte multe in jurul lui care sa-i complice viata. Doar un butoi in care locuia si un rand de zdrente pe el. Dar nu despre aceasta simplitate este vorba in ortodoxie...

[dobrin7m]

În prealabil postat de bUGGs 000

Aceeasi poveste am auzit-o spusa despre un aradean, caruia i-a fost golita casa de hoti si care cand a vazut aceasta fapta , i-a 'reprosato' Sf. Nicolae... Peste catva timp hotii au venit si i-au inapoiat toate bunurile furate, spunandu-i omului ca de ceva vreme in coace in fiecare zi vine un batran , ii bate si ii mustra sa inapoieze bunurile.Hotul identifica batranul ca fiind Sf. Nicolae dupa ce vede icoana cu el.

Sa fie adevarat oare sau sunt amandoua inventii?

Nu sunt inventii.
Lucrurile stau in felul urmator: omul transmite prin viu grai invataturi spuse de oameni invatati. insa prin transmitere apar si modificari , fara voie bineinteles.
Un preot va spune aceasta pilda citita in patericul atonit, la predica de duminica, enoriasilor sai. Enoriasii asculta retin cat pot si cum pot si transmit mai departe. Asa ajunge in final ca in tren sa se povesteasca asa ceva sub forma unei intamplari petrecuta in Ardeal sau mai stiu eu unde.
Oamenii mai simpli din fire retin cat pot si cum pot si redau dupa simplitatea lor. Prin viu grai, de la om la om si in timp capata conotatii traditionale. Asta nu inseamna ca se anuleaza adevarata sursa care in acest caz este "Patericul atonit".

Mie insumi mi s-a intamplat acest fapt sub urmatoarea forma: tatal meu, fie iertat ca a murit, obisnuia sa ne adune si sa ne spuna diverse pilde pe care spunea el ca le-a invatat de la un batran din satul sau natal pe vremea cand el insusi era mic. Erau invataturi pe care nu le-am uitat niciodata dar care ulterior, citind Biblia le-am redescoperit in paginile ei. Tatal meu nu a citit Biblia niciodata, fiind un comunist in adevaratul sens al cuvantului dar principiile de viata erau cele biblice fara ca el sa stie acest lucru.
Si acum mi-l amintesc cum povestea convins fiind ca sunt invataminte ale unui batran satean intelept.

[dobrin7m]

""Cu cat oamenii resping viata cea fireasca, simpla, si inainteaza spre lux, se mareste nelinistea omeneasca. Si cu cat inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simplitatea, bucuria si zambetul firesc al omului."
Parintele Paisie Aghioratul