Sufletul pereche

[loricel]

În prealabil postat de glykys

Stii ce ai de facut, nu te mai gandi la cai verzi pe pereti, fii alaturi de sotul tau, iubeste-l, respecta-ti juramintele de la cununie! trebuie sa fie un om foarte bun, daca a acceptat sa creasca un copil al altuia.Normal ca se simte ranit cand vede ca dupa atatia ani si dupa atatea sacrificii pe care le-a facut, tu inca mai suspini dupa unul care nu a fost vrednic de iubirea pe care i-ai purtat-o!
E bine sa fiti tu, sotul, copilul si Dumnezeu, pentru a va fi binecuvantata viata, nu fiecare in parte singur cu Dumnezeul lui!

Scopul vietii e oricum mantuirea, o iubire romantica din povesti, iar pentru asta trebuie purtata crucea! E bine sa invatam din greseli si sa nu mai tanjim la ele.

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

L-asi strange si acum in brate ,daca ar fi langa mine.Recunosc am fost si sunt o naiva ,sa cred ca doi oameni se pot iubi mai presus de orice,ma refer la potrivirile de care suntem noi obisnuiti sa le facem.Sentimentele mele au fost mai presus decat orice ratiune.L-am simtit pe DUMNEZEU cum a poruncit naturii sa-mi ofere cele mai romantice momente din viata mea .Si ce putea fi mai frumos intr_o dragoste decat BINECUVANTAREA cu un copil.Nu cer nimanui sa ma inteleaga .Doar cei ce traiesc asa ceva stiu cum e.
Naivitatea mea in relatia cu sotul meu, a fost sa cred ca vrea cu adevarat o familie.L-am cunoscut inecandu-si amarul in bautura .Am pornit la drum cu credinta ca avand familia de care se plangea ca n-o are, v-a lasa patimile deoparte.N-a fost asa .Asi da orice sa-i pot intelege of-ul,dar cercul vicios se invarte la nesfarsit si am obosit.Ma rog zilnic la Dumnezeu mai cu nadejdie ,mai cu putina nadejdie pt. am epuizat toate resursele.E umilitor pt. o femeie sa ajunga s-ai scrie scrisori sotului ,care se afla in camera alaturata,incercant sa gaseasca o portita spre comunicare.
Sa uiti barbatul cu care ai un copil e imposibil.Zilnic il vezi in acel copil si mai greu e sa recunosti in copilul tau mai multe trasaturi ale celui de care, teoretic ,ar trebui sa-l uiti.

[anita]

La Dumnezeu totul e posibil.
Sunt femei care au reusit sa-si scoata barbatii din ghearele betiei cu ajutorul credintei.
Trebuie rabdare si sfatul unui bun duhovnic.
Pentru orice patima exista remediu .

[AlinB]

În prealabil postat de loricel

L-asi strange si acum in brate ,daca ar fi langa mine.Recunosc am fost si sunt o naiva ,sa cred ca doi oameni se pot iubi mai presus de orice,ma refer la potrivirile de care suntem noi obisnuiti sa le facem.Sentimentele mele au fost mai presus decat orice ratiune.L-am simtit pe DUMNEZEU cum a poruncit naturii sa-mi ofere cele mai romantice momente din viata mea .Si ce putea fi mai frumos intr_o dragoste decat BINECUVANTAREA cu un copil.Nu cer nimanui sa ma inteleaga .Doar cei ce traiesc asa ceva stiu cum e.
Naivitatea mea in relatia cu sotul meu, a fost sa cred ca vrea cu adevarat o familie.L-am cunoscut inecandu-si amarul in bautura .Am pornit la drum cu credinta ca avand familia de care se plangea ca n-o are, v-a lasa patimile deoparte.N-a fost asa .Asi da orice sa-i pot intelege of-ul,dar cercul vicios se invarte la nesfarsit si am obosit.Ma rog zilnic la Dumnezeu mai cu nadejdie ,mai cu putina nadejdie pt. am epuizat toate resursele.E umilitor pt. o femeie sa ajunga s-ai scrie scrisori sotului ,care se afla in camera alaturata,incercant sa gaseasca o portita spre comunicare.
Sa uiti barbatul cu care ai un copil e imposibil.Zilnic il vezi in acel copil si mai greu e sa recunosti in copilul tau mai multe trasaturi ale celui de care, teoretic ,ar trebui sa-l uiti.

Aha, este de inteles acum..de fapt imaturitatea sentimentala ii apartine lui de fapt..

Bautura din pacate, dincolo de motivatiile initiale, ajunge sa fie o pasiune care se auto-sustine sau in orice caz, se alimenteaza chiar si din lucruri minore.
De fapt deformeaza realitatea in asa hal, incat orice lucru capata dimensiuni aberante si atunci solutia? desigur, tot bautura..

Macar era un om credincios? Terapia cu asta ar fi trebuit inceput, aducerea la credinta..
Dezalcoolizarea, chiar si o familie fericita.. nu functioneaza intotdeuna, motivul bolilor sufletesti sunt de multe ori mai profunde decat insatisfactii sentimentale/sociale/profesionale, etc.

Iar adevarata vindecare vine doar de la Dumnezeu..

[laviniu]

În prealabil postat de AlinB

Aha, este de inteles acum..de fapt imaturitatea sentimentala ii apartine lui de fapt..

Bautura din pacate, dincolo de motivatiile initiale, ajunge sa fie o pasiune care se auto-sustine sau in orice caz, se alimenteaza chiar si din lucruri minore.
De fapt deformeaza realitatea in asa hal, incat orice lucru capata dimensiuni aberante si atunci solutia? desigur, tot bautura..

Macar era un om credincios? Terapia cu asta ar fi trebuit inceput, aducerea la credinta..
Dezalcoolizarea, chiar si o familie fericita.. nu functioneaza intotdeuna, motivul bolilor sufletesti sunt de multe ori mai profunde decat insatisfactii sentimentale/sociale/profesionale, etc.

Iar adevarata vindecare vine doar de la Dumnezeu..

Sa inteleg ca vorbiti din propria dvs. experienta? Numai bine!

[korinna]

Din cate am citit ideea de suflet pereche in sensul de persoana in a carei companie iti gasesti fericirea "de la sine" e o chestiune inventata si care da bine in filmele de dragoste.

Bunul Dumnezeu ne scoate pe cale, de-a lungul vietii, persoane de care suntem mai atrasi, cu care ne intelegem mai bine si mai usor decat in mod normal. Cu acestea putem face o casnicie buna daca exista buna vointa si buna lucrare din partea amandurora, toate in credinta si in ascultarea de poruncile Domnului.

Deoarece suferinta vine intotdeauna din cauza pacatelor si a mandriei nici cuplurile care se inteleg foarte bine la inceput (si iti vine sa spui ca sunt "suflete pereche") nu sunt scutite de suferinta daca nu pazesc poruncile si nu au smerenie.

Cu toate astea, suferinta este mila Domnului spre indreptarea noastra. Cand suferim Domnul ne trage de manecuta sa ne rugam mai mult, sa ne sarguim mai mult sa pazim poruncile lui, sa nu mai fim mandri, sa punem inceput de pocainta.