Poezii preferate...

[cristi_1993]

frumoase poezii, dar preferata mea e Luceafarul...ura, sentimente, dragoste...e perfecta

[lore86]

Poezia mea preferata, desi e mai mult o rugaciune o lasare in grija lui Dumnezeu.
Eu nu ştiu Doamne


Eu nu ştiu Doamne unde încă
îmi vei mai duce paşii mei,
dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde
lumină sfântă pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar ştiu că-n Tine biruinţă
şi ocrotire voi avea.

Eu nu ştiu Doamne de câţi prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar ştiu că Tu vei fi cu mine
Însoţitor nedespărţit.

Eu nu ştiu Doamne câte lacrimi
au să-mi mai plângă ochii mei,
dar ştiu că Tu vei fi-alinare
şi mângăiere pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar ştiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin Calvarul meu.

Eu nu ştiu Doamne câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar ştiu că Tu-mi vei da răbdare
şi rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi ştiu Doamne viitorul
dar ştiu că el e-n Mâna Ta
— ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniştit să-Ţi pot urma.


Traian Dorz

[cristiboss56]

A IX-a PORUNCA

ION MINULESCU


"Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti,
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pactul te paste
Si glasul sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar Sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Astepta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele incep sa te doara!...

Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!..."

[cristiboss56]

IMPACARE

Zorica Latcu


Cu sufletul spre Domnul am strigat:
"Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.
Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orișice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă desleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.
Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile și tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat și de prihană.
Primește-mi, Bune, sufletul stingher,
Gătește-mi însuți locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă 'nalț la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină".

Și glasul Domnului grăi răspuns:
"Durerea ta mă sfâșie de milă,
Când plânsul tâu la mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă.
Ridică-n slavă ochii tăi uimiți
Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Privește-n ochii mei de plâns topiți
Și-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deși Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Și cupa mea e-n veci nedeșertată.
Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat și pentru tine!
Te-am cunoscut din veci și te-am iubit,
Și-i grea povara dragostei depline".

Și-am îngânat, cu duhul umilit:
"Primește-mă-n iubirea Ta cerească,
Și lasă, Doamne, 'n lutul istovit,
Dureri și răni în sânge să-nflorească".

[cristiboss56]

Poezii de Dorina Stoica

Suferinţă

În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniţi de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniţi atât de tare!
Sufletul meu, dantelă fina
Ţesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncaţi azi în tină?
De ce-l aruncaţi în noroi?
Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puţin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, uşa la care
Am plâns si-am batut an de an.

Durere de mamă

Cum stai lângă cruce
Maica Preasfântă
Plângând pe Fiul iubit!
Încerc să trăiesc
Durerea de mamă
Ce-şi vede singurul fiu
Răstignit.
De este durere mai mare
Vor spune pietrele reci
Căci fiul e tot pentru mamă,
Durerea e-aceiaşi în veci.
Azi ca şi atunci, lânga cruce,
Faţarnic iertăm,
Tot făţarnic iubim.
Găsim un creştin
Cu mai multă credinţă
Şi-n Vinerea Mare
Îl răstignim!

Rugăciune

Tu poţi, Doamne, într-o clipă
Din om ca să faci nimic,
Dar îl laşi să se întoarcă
Şi-i dai harul câte un pic.
Poţi, Doamne, s-aduci pace,
Împacare între noi.
Poţi să învii pe cel ce zace,
Ne poţi scoate din nevoi!
Tu poţi bogăţii şi ranguri
Să dai omului, de vrei,
Dar mai poţi ca, într-o clipă
De la dânsul să le iei.
Şi la fel ca Iov, sărmanul,
Pe o groapă cu gunoi
Să îl laude pe Domnul
Şi când sunt bolnavi şi goi.
Tu ne-ai scos din iadul roşu,
Dumnezeule preasfănt.
Adă, Doamne, bunăstare
Şi împăcare pe pământ!
.....................
C-au facut din astă ţară
Un pământ al nimănui
Şi s-au pus pe dânşii iară
Mai sus decât voia Lui!

Odihna

Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
şi mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalţi uşor,
pe fir de gând purtată.
Aş vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
şi... să mă laşi,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!

Dacă aripile-mi sunt rupte

În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt şi m-a durut.
Atât de mult m-am înalţat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt şi m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputinţa să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor şi nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!

Nu pot să uit

Nu pot cănd frunza cade,
Să nu găndesc la tine
La anii cănd alături
Mi-ai fost la rău si bine.
Nu pot să uit degeaba
Timpul trece, trece...
Degeaba bate văntul!
În ploaia toamnei rece
Ce-mi biciuie obrazul
Nu stiu de răd sau plâng.
Vreau să te scot din minte
Din toamna-mi să te alung.
Din ochi curg lacrimi grele
Spre cearcăne adânci,
Râu liniştit, ce cade
Bezmetic de pe stănci!

Rugăciune

Am strigat spre tine Doamne,
Am strigat în psalmi şi-n rugă.
Am strigat atăt de tare
Ca m-au luat cei răi la fugă!
De-ai citi la mine-n suflet
Şi-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!
Iubesc din suflet fratii,
Aş vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinţi în pleoape!
Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.
Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.
Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Şi te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepseşti pe ei!

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipâ doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

Daruri

Sunt zile, în care
Sunt strună,
Pe care se cântă
Discret
O muzică lină
Şi sfântă
Asemenea unui
Sonet.
Sunt nopti
Minunate în care
Vin îngeri
Cu care vorbesc.
Sunt zile în care
Fierbinte
Pe toată lumea
I U B E S C!

Cum este azi

Daca cel credincios e nebun
Cel bun cum e oare?
Trăim într-o lume în care
A fi ticălos e-o onoare
Iar cinstea? E viciu suprem.
Se fura, se minte, se înşeală.
Din zorii de zi pănă în seară
Iar cinstea? E viciu suprem!
Iubirea de ţară? E desuietă!
Onoarea?... E mască de bal!
Se află la locuri de cinste
Tot ce-i urăt si murdar.
La Tine-i nădejdea, speranţa,
Ridic ochii trişti către cer,
Maică Curată si Sfăntă
Mu ma lăsa să pier!

[cristiboss56]

Scara la cer

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

[JoyDivision]

Gandacelul
Elena Farago

De ce ma strangi in pumnul tau
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare?
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu
Si-mi place sa ma joc si mie.
Si mila trebuie sa-ti fie
De jalea si de plansul meu.
De ce vrei tu sa ma omori
Caci sunt si eu copil ca tine
Si-ar plange mama dupa mine. Si-ar plange bietele surori.
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile
Si-acum indura-te copile
Si lasa-ma ca nu mai pot!

[Yasmina]

În prealabil postat de cristiboss56

Poezii de Dorina Stoica

Foarte frumoase poeziile doamnei Dorina,
Foarte bine ca le faceti cunoscute.

[cristiboss56]

Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere,
În poală porţi pe Fiul-mănunchi de crini zdrobiţi
El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviţi,
Şi peste Fiul curge în val a Ta durere .
Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini
Doar mâna Ta grăieşte cu rănile din palmă,
Şi mai grăieşte fruntea cea netedă şi calmă,
Pe care stă înfiptă cununa Lui de spini.
Fiinţa Ta întreagă grăieşte către Dânsul:
\"Şi Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu
Şi coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu,
Şi faţa Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul.
Şi port şi Eu pe frunte cunună ca şi-a Ta
Şi din burete iată şi eu am supt oţetul,
Şi Mi s-a scurs şi Mie viaţa pe încetul
Ca lumii întregi viaţă cu Tine să pot da.
Ci Crinul Meu cel dulce, căzut în sfâşiere,
Şi Eu gustat-am iată paharul cel amar,
Şi-acum îmi dă, Stăpâne, şi negrăitul dar
S-ajung să văd în faţă Slăvita Înviere."
Şi aşa cum stai grăind cu crinii Tăi
Parcă mireasma lor sorbind-o toată,
Te pleci spre poala Ta înmiresmată
Tu însăţi, ca un crin înalt din văi.
Şi-mi vine aşa să-mi plec genunchii-n taină
Cu mintea uluită de copil,
Şi apropiindu-mă cu pas umil
Să-Ţi sorb miresmele de crin din haină.