Intrebare

[ggmarius]

În prealabil postat de sunsray

frate, raspunsul e simplu, si cred ca il stii si tu deja...
Dumnezeu nu priveste decat in inima omului , iar daca hotararea ta de a nu mai pacatui este sincera , si clara, sigur ca acesta este un plus pentru care Domnul iti poate da ceea ce ceri in rugaciune. De fapt, este chiar temelia unei bune rugaciuni, hotararea sincera de a nu mai pacatui, si de a face total opusul pacatelor, adica binele. Insa in marea lui mila, Domnul ofera binecuvantari chiar si celor ce pacatuiesc, in marea lui milostivire si indurare (de nepatruns pentru mintea rationala si intelectuala) , insa numai pana la punctul in care , omul, in rautatea si pacatosenia lui, nu se vatama, (adica devine si mai rau ) prin binele ce i se face - adica are nevoie de un "dus" rece, iar Domnul inceteaza cu binecuvatarile , si il lasa in plata lui , sa se trezeasca.
Insa, aduti aminte ca Domnul , ne invata ca, pentru a primi ceea ce cerem in rugaciune (chiar drepti de am fi , trebuie sa tinem cont de ordinea divina (pe care putin o cunoastem ) si sa spunem intodeauna, "....mai presus de orice, Faca-se voia ta!". Starea pe care treb sa o avem in rugaciune (in cererile noastre) este smerenia, si abandon in fata vointei divine, ca sa primim . Nu ajunge sa fii marturisit, sa nu mai fi comis nici un pacat de mult timp, sa fi tinut toate randuielile si posturile, ca acesta sa fie un motiv in sine prin care sa primesti in mod automat tot ceea ce ceri. Este nevoie si de smerenie , si intelepciune, caci Dumnezeu nu da ceva cuiva ce nu ii este de folos. Iar noi, cu mintea noastra , nu putem spune ca am patruns tainele lui Dumnezeu, si ale vietii , incat sa punem ca stim exact ce este Binele si Adevarul , viata si scopul ei, Dreptatea ., asa cum sunt ele in realitate , ca sa spunem ca cerem numai in acord cu ele.

Ma voi intalni nu peste mult cu fata visurilor mele pe care am cunoscut-o de aprox o luna. Tin foarte mult la ea si nu vreau sa o pierd. Am vorbit cu ea despre asta si dupa cum am observat singurul factor care a facut-o sa spuna nu, este distanta de 100 km dintre noi. Dupa parerea mea asta nu ar trebui sa reprezinte o bariera... in asta as vrea ajutor.

În prealabil postat de ggmarius

Ma voi intalni nu peste mult cu fata visurilor mele pe care am cunoscut-o de aprox o luna. Tin foarte mult la ea si nu vreau sa o pierd. Am vorbit cu ea despre asta si dupa cum am observat singurul factor care a facut-o sa spuna nu, este distanta de 100 km dintre noi. Dupa parerea mea asta nu ar trebui sa reprezinte o bariera... in asta as vrea ajutor.

Frate, sunt convins ca vei avea tot sprijinul si ajutorul de la Domnul ,
insa trebuie si tu sa ajuti in acest sens, si asta consta in a nu pune bariera Harului lui Dumnezeu prin gandurile tale despre cum ar trebuie sa decurga lucrurile in ceea ce va priveste. Caci tu nu stii ceea ce iti este tie cel mai bine si de folos pentru sufletul tau. In esenta, ceea ce te face, ca si pe noi toti , fericit este de fapt Iubirea ce o simti, nu fata in sine. Iar a simti iubire pentru o fiinta de sex opus nu inseamna neaparat sa fii si impreuna cu ea. Grija ta sa fie sa intelegi bine iubirea din tine, sa cunosti si recunoasti ca , de este autentica, pura (fara elemente omenesti , si pasiuni (sufletesi sau trupesti) , este de la Domnul , si de fapt, chiar Dumnezeu (caci Dumnezeu este iubire) . Poti fi recunoscator si umil pentru ca ai ocazia sa inveti sa iubiesti si sa il cunosti mai bine pe Dumenzeu. De fapt, si intro casnicie autentica, tot asta e scopul , si daca cei doi nu il constientizeaza, mai devreme sau mai tarziu, relatia va esua, sau va aluneca intro directie in care va predomina blazarea, si o atmosfera mai mult contractuala, sociala, in care lipseste iubirea , dragostea reciproca.
Lasa-ti inima sa vorbeasca, incearca sa o intelegi, si fa doar ce iti spune ea, Cere lumina de la Dumenzeu sa deosebesti simtirile si miscarile sufletului , ca sa alegi cu discernamant fara sa ai apoi regrete si dezamagiri (dezamagirile vin din amagiri) . Nu te lasa cuprin de pasiune, pastreazati calmul si luciditatea, si multumeste mereu Domnului pentru ce simti (in cazul in care descoperi ca ce simti este o iubire curata). Lasa iubirea din tine sa decida cum av decurge relatia in continuare (daca sa fiti si impreuna) , tu stapaneste-ti dorintele si cere ajutor Domnului.
Daca te vei preocupa sa descoperi si sa traiesti iubirea , la gradul la care exista ea, deci sa o descoperi si intelegi , inlauntrul sufletului tau, ca apoi sa il recunosi in ea pe Dumenzeu, nu vei mai suferi , caci nu te vei atasa de obiectul , sau creatura fata de care simti iubirea, ci de iubire in sine. Si mergand astfel,preocupandu-te sa il cunosti cat mai mult pe EL sunt convins ca Domnul nu te va dezamagi cu ceva, si nu te va lasa sa mori de foame.