Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Tricesimus, dar tu poti sustine ca daca NU AR FI INTERVENIT PACATUL, omul ar fi fost muritor?

Nu pot susţine şi nici n-am susţinut aşa ceva. Decât că omul n-a avut viaţa în sine (i-a fost dăruită de Dumnezeu şi susţinută în fiece secundă tot de către El) şi nici nu e/n-ar fi fost veşnic. Veşnicia presupune nu doar viaţă veşnică (cum vor avea toţi cei mântuiţi), ci şi existenţa din veşnicii.

În prealabil postat de delia31

Dar dupa restaurarea ontologica a firii umane facuta de Hristos, s-a anulat sau nu starea thanatos, de despartire de Dumnezeu datorata pacatului?

Restaurarea, readucerea la starea iniţială dinainte de păcat încă nu s-a încheiat. Procesul e în plină desfăşurare. Abia după a doua venire a lui Hristos, după învierea celor drepţi putem vorbi de "restaurare". Şi nici măcar atunci... căci Apocalipsa mai prezintă un pas: pedepsirea celor răi (oameni şi demoni) şi aruncarea morţii în iazul de foc. De curiozitate, citeşte în original Apoc. 20,14. Acolo scrie de θάνατος că va fi aruncat în iazul de foc. Ceea ce presupune că "starea de thanatos" nu a fost încă "anulată".

În prealabil postat de delia31

"Cel ce traieste in Mine, chiar de va muri, va trai". Hristos dixit, Tricesimus.

M-am căznit să caut versetul acesta în versiunea ortodoxă şi nu l-am găsit, ceea ce presupune că Delia dixit, nu Hristos. Însă posibil să fi parafrazat cuvintele Domnului din Ioan 11,25:

"Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi."

Dacă e de aici, observă te rog în ce context a "dixit" Hristos cuvintele: în contextul învierii. Moartea omului înseamnă moarte, nu înviere. Dixit!