Miscarea de reinnoire carismatica

[Ecaterina Cojoca]

În prealabil postat de Mani

Recent am citit in "Patericul" cum un avva a vorbit intr-o limba necunoscuta lui. Si se prea poate si altii.
Problema care se pune insa este aceea ca darurile Duhului Sfant nu se pot manifesta la cei care cred invataturi eretice. Cat timp negi Dumnezeirea Duhului Sfant, cat timp Cina si Botezul sunt doar simboluri, de "Sola Scriptura" ce sa mai spun, atunci manifestarile cu pricina au cu totul alta sursa decat Duhul Sfant.
Cum spunea cineva mai inainte, ca sa lucreze Duhul Sfant trebuie sa ai dreapta credinta, sa te gasesti sub ocrotirea Bisericii, sa ai o viata deosebita, prin post si rugaciune, si multe altele. Ceea ce nu e cazul la nici una din denominatiile protestante / neoprotestante.

Mani, vorbesti de avva Pimen, din Siria, care a inceput a vorbi "elineste" cind a fost vizitat de avva Ioan (Pateric, 205). Avva Pimen avea o traire duhovniceasca deosebita obtinuta prin multa nevointa si smerenie in pustnicie, cum putem compara starea lui cu ceea ce se crede a fi asemanator cu ceea ce traiesc Penticostalii? Acest dar vine prin bunavointa lui Dumnezeu numai asupra acelor parinti care ajung la un nivel duhovnicesc superior, nu oricui. Poate gresesc, dar din cite stiam eu "limbile" vorbite de Penticostali in momentele lor de extaz nu sunt intelese sau cunoscute, limbi pamintesti, ci sunt considerate limbi "ceresti" care ulterior sunt interpretate numai de persoana care a avut acea traire extatica, ea fiind singura in masura sa traduca maselor presupusul mesaj divin. Din ce am vazut eu pe internet, ce se pretinde a fi un mesaj divin e o insiruire aleatorie de semne lingvistice care ar putea avea orice inteles atat timp cit numai persoana care le rosteste cunoaste/poseda sensul.

[stefan florin]

În prealabil postat de Ecaterina Cojoca

Mani, vorbesti de avva Pimen, din Siria, care a inceput a vorbi "elineste" cind a fost vizitat de avva Ioan (Pateric, 205). Avva Pimen avea o traire duhovniceasca deosebita obtinuta prin multa nevointa si smerenie in pustnicie, cum putem compara starea lui cu ceea ce se crede a fi asemanator cu ceea ce traiesc Penticostalii? Acest dar vine prin bunavointa lui Dumnezeu numai asupra acelor parinti care ajung la un nivel duhovnicesc superior, nu oricui. Poate gresesc, dar din cite stiam eu "limbile" vorbite de Penticostali in momentele lor de extaz nu sunt intelese sau cunoscute, limbi pamintesti, ci sunt considerate limbi "ceresti" care ulterior sunt interpretate numai de persoana care a avut acea traire extatica, ea fiind singura in masura sa traduca maselor presupusul mesaj divin. Din ce am vazut eu pe internet, ce se pretinde a fi un mesaj divin e o insiruire aleatorie de semne lingvistice care ar putea avea orice inteles atat timp cit numai persoana care le rosteste cunoaste/poseda sensul.

nu draga mea, penticostalii vorbesc in limbi extraterestre, demne de Star Wars. Cred ca din aceste "limbi" vorbite de penticostali s-a inpirat in filmul sau celebrul producator George Lucas. Forta sa fie cu voi penticostalilor mai ales cu adventistii pentru ca ei zic ca Iisus Hristos si ingerii sunt extraterestrii!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

mai ales cu adventistii pentru ca ei zic ca Iisus Hristos si ingerii sunt extraterestrii!

Dacă ai stăpâni mai bine limba română, ai realiza că ai emis o dublă minciună, te las s-o descoperi măcar pe a doua...

Apropos, tu de unde zici că au venit îngerii şi Hristos? Din fundu' pământului? Ai?

[penticostalul]

Dragii mei s-au cam incins spiritele pe acest thread, haideti sa ne mai calmam!

Probabil unul dintre noi are dreptate in ceea ce prezinta.
Dar ce folos, daca ne certam si ne acuzam si ne intepam pe un registru coborat dincolo de minimumul admis?

Mai bine sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu Lumina Lui.
Eu ma voi ruga pentru mine.

Realitatea este ca îi apreciez si pe Catalin2 si pe Savonarola pentru interesul lor in teologie si pentru postarile lor nu o data inteligente si folositoare.

Imi vine in minte de un verset in care Apostolul Pavel il indeamna pe Timotei:
„Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor.”

Probabil ca sunt unii care doar „asculta”, doar citesc postarile noastre.
Eu unul nu-mi doresc pierzarea lor.

Mult har!

[Savonarola]

sper că ai prins ideea: Nu ai harisme de la Dumnezeu, NU eşti harismatic. Poţi să spui ce vrei despre tine, să te acoperi cu insigne şi medalii de "carismatic", că la nimic nu îţi foloseşte.

[catalin2]

În prealabil postat de penticostalul

Dragii mei s-au cam incins spiritele pe acest thread, haideti sa ne mai calmam!

Probabil unul dintre noi are dreptate in ceea ce prezinta.
Dar ce folos, daca ne certam si ne acuzam si ne intepam pe un registru coborat dincolo de minimumul admis?

Mai bine sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu Lumina Lui.
Eu ma voi ruga pentru mine.

Realitatea este ca îi apreciez si pe Catalin2 si pe Savonarola pentru interesul lor in teologie si pentru postarile lor nu o data inteligente si folositoare.

Imi vine in minte de un verset in care Apostolul Pavel il indeamna pe Timotei:
„Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor.”

Probabil ca sunt unii care doar „asculta”, doar citesc postarile noastre.
Eu unul nu-mi doresc pierzarea lor.

Mult har!

Acestea le-ai spus de atatea ori incat suna ca niste minciuni. Probabil in carcaterul tau este si duplicitatea, prefacatoria. De fiecare data ti-am acordat credit, dar tu ai facut la fel de fiecare data, asadar nu e nevoie sa ne calmam noi, ci sa pleci tu de pe forum, nu ai ce cauta pe acest forum. Pana acum ti-am raspuns cu bunavointa la toate prostiile pe care le-ai scris, dar vad ca tu nu esti om. Asadar te rog de fiecare data sa pleci de pe forum.

[DragosP]

În prealabil postat de catalin2

Asadar te rog de fiecare data sa pleci de pe forum.

Dar un PM sau mail la admin ai încercat?

[penticostalul]

În prealabil postat de DragosP

Dar un PM sau mail la admin ai încercat?

Domnule Dragos, nu e suficient sa scrie: „vreau ca userul X sa plece de pe forum!”. Trebuie sa si selecteze o postare de-a mea in care am incalcat regulamentul. Daca va face sesizarea, adminul va citi si postarile mele dar si ale dumnealui. Si ale lui Savonarola. Ale celorlalti...

Eu deocamdata evit sa trimit un PM domnului admin pentru ca nu-mi doresc banarea niciunuia dintre noi.
Prefer sa scriu eu mai moderat si sa fac un apel la calm.

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Dar un PM sau mail la admin ai încercat?

Penticostalul a mai fost banat si cu alte nick-uri, eu stiu doar de trei, pentru ca sunt de mai putin de un an pe forum si nu stiu activitatea dinainte.
I-am atras atentia adminului ultima data, dar acesta are conceptii pe care eu nu le inteleg si care nu ne sunt dezvaluite (in mare daca am inteles un user e banat doar daca injura, dar nici in aces caz nu e sigur, vezi totpicul deschis de neica_nimeni si injuraturile de acolo, eu le-am observat pe cele ale lui Theodor de Mo..., pe langa iesirile userului neica).
Din toate forumurile pe care am scris cate ceva acesta e dupa parerea mea cel mai rau, si am fost si pe un forum catolic si pe un forum neoprotestant.

[penticostalul]

În prealabil postat de stefan florin

draga mea, penticostalii vorbesc in limbi extraterestre, demne de Star Wars. Cred ca din aceste "limbi" vorbite de penticostali s-a inpirat in filmul sau celebrul producator George Lucas. Forta sa fie cu voi penticostalilor!

Si sa-i lasam pe penticostali o vreme pentru ca e timpul Reinnoirii Carismatice, Aleluia!
Sa vedem parerea catolicilor din Miscarea de Reinnoire Carismatica:

DARUL LIMBILOR
Mulţi mi-au mărturisit că doresc acest dar de mult timp. Alţii nu vor deloc acest dar. Când Duhul Sfânt coboară asupra cuiva aşa cum a coborât asupra apostolilor, bucuria invadează inima, apostolii au fost consideraţi beţi.
Trăsătura sa distinctivă este lauda.
După primirea Duhului Sfânt apostolii făceau cunoscute minunile lui Dumnezeu. Indică bucuria inspirată de victoria lui Dumnezeu prin stabilirea Noii Alianţe. Bucuria de a fi născut din învierea lui Dumnezeu. Bucuria de a fi iubit de Dumnezeu. Pentru a primi darul limbilor, trebuie să-l cerem. Să începem să-l lăudăm pe Dumnezeu, lăsându-l pe Duhul Sfânt să decidă şi să formuleze cuvintele. Noi trebuie să ne supunem inspiraţiei de a lăuda, şi în timp ce noi lăudăm, îi dăm Duhului Sfânt deplina libertate de a conduce această laudă.
Dacă nu deschizi niciodată gura, nu vei vorbi niciodată în limbi.

Cum să vorbim sau să cântăm în limbi?
Cerând acest lucru.

Când este un concert de laudă, ne alăturăm melodiei, cântând numele lui Isus, sau Aleluia, sau o altă laudă adusă lui Dumnezeu. Duhul Sfânt va fi atunci liber să dezvolte darul său în noi. Acest dar ne face capabili să ne bucurăm în Dumnezeu, printr-un fel de beţie spirituală, care îmbogăţeşte întreaga persoană şi tinde să realizeze unitatea chiar în subconştient. Să-i cerem
des Domnului să transforme în noi lauda sub forma unui cânt în limbi sau a unei rugăciuni în limbi.
Trebuie să cedăm darului, să facem efortul să scoatem sunete. Avem deplina stăpânire asupra acestui dar. Ne oprim când vrem, reîncepem când vrem.

Să dorim sau nu acest dar ?
Cântul este cel care a intrigat cele mai multe persoane la începuturile Reînnoirii Carismatice. Multora le este frică de acest dar şi nu îl vor deloc, toate celelate daruri, dar nu acesta. Sunt idei atât de false cu privire la acest dar. Credem că vom fi prinşi în mrejele senzaţiei, stil exorcism. Ne este frică, nu vrem să părem ridicoli. Cu Dumnezeu, vom înţelege că nu este nici un pericol pentru noi, dorinţa lui e mereu de a ne salva şi nu de a ne distruge. Deodată veţi avea supriza să înălţaţi din inima voastră o rugăciune sau un cânt în limbi. Un obstacol de învins: se naşte în noi îndoiala „Aceste silabe vin de la mine şi nu de la Duhul Sfânt”. Va fi întotdeauna un spaţiu pentru o îndoială, căci cuvintele în limbi vin şi de la mine şi de la Duhul Sfânt. Eu nu sunt folosit de Duhul Sfânt ca un obiect. Cuvântul sau cântul în limbi presupune colaborarea mea.

Ce este rugăciunea în limbi?
Rugăciunea în limbi este înainte de toate rugăciune. Sf. Pavel ne spune: Cel care vorbeşte în limbi, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege (1 Cor 14,2). Acelaşi Pavel care vorbeşte în limbi mai mult decât toţi contemporanii săi, aşa cum spune el însuşi în 1 Cor 14,18, nu aminteşte de mesajul adresat unei persoane prin acest mijloc. Dimpotrivă el scrie: Dacă mă rog în limbi, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.

Ar părea să fie clar că pentru Pavel orice vorbire sau cânt în limbi în timpul întâlnirii este o rugăciune care se adresează lui Dumnezeu şi nu constituie un mesaj adresat persoanelor prezente.
Această rugăciune este, după caz, laudă, aducere de mulţumire, rugăciune de mijlocire: Duhul Sfânt ne ajută şi ne susţine în slăbiciunile noastre pentru că noi nu ştim întotdeauna ce rugăciune să înălţăm Domnului, nici cum să o facem. Folosim acest limbaj când suntem plini de bucurie şi
de iubire. Atunci cuvintele nu mai sunt de ajuns; astfel Duhul foloseşte acest limbaj pentru a ne face să ne rugăm. Pentru mine era un cântec ca un suflu care era necesar pentru a face să iasă bucuria mea ca o ţâşnire din prea marea presiune.

Cel care vorbeşte în limbi se edifică pe sine însuşi (1 Cor 14,4). Cine se roagă în limbi face experienţa de a fi consolat, încurajat, întărit. Acest dar personal ne introduce într-o întâlnire de iubire cu cele trei persoane divine.

Rugăciunea în limbi poate să fie deasemeni manifestarea Duhului pentru vestirea Evangheliei. Isus a dat vorbirea în limbi ca un semn care îi asigură pe apostoli în misiunea lor (Mc 16,17). Paul precizează că acest semn nu este pentru credincioşi, ci pentru necredincoşi (1 Cor 14,2).

Rugăciunea în limbi înseamnă a exprima inexprimabilul. Este o ruptură cu profanul. În Faptele Apostolilor, de fiecare dată când este menţionată o efuziune a Duhului, darul laudei este prezent ca un efect al său. Totuşi rugăciunea în limbi nu este un “test” al efuziunii Duhului. Altfel noi am impune o
lege Duhului care este în mod suveran liber şi suflă unde vrea şi cum vrea.
Roadele Duhului sunt totdeauna: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, încrederea în ceilalţi, blândeţea, stăpânirea de sine (Gal 5,22-23).
A ne ruga în limbi înseamnă a primi un semn care însoţeşte credinţa în promisiunea lui Isus.

Pentru mistici: consolarea spirituală cuprinde misticul cu o putere atât de mare, încât se simte incapabil să exprime experienţa sa într-un limbaj prin cuvinte şi să o redea în cuvinte ciudate şi nearticulate.

Sf. Tereza de Avila spunea: Rostim multe cuvinte de laudă lui Dumnezeu, dar fără ordine, doar dacă Dumnezeu nu face ordine în ele; cel puţin intelectului nu-i e cu putinţă să înţeleagă. Ne-ar plăcea să proclamăm cu voce tare lauda lui Dumnezeu, ea este în afara ei înseşi în delirul cel mai suav… Ea dorea să fie în întregime laudă pentru a-l lăuda pe Dumnezeu.
Acest dar cere un abandon total şi fără condiţii Darul limbilor poate fi considerat ca o cale spre rugăciunea contemplativă. Este o scurtătură pentru a intra în tăcerea lui Dumnezeu. Trebuie să fim foarte atenţi pentru a putea şti
dacă Dumnezeu ne cheamă să intrăm în tăcerea sa.

Este un remediu împotriva orgoliului intelectual. Orgoliul trebuie să cedeze în faţa acestui abandon. Rugăciunea care vine spontan, nu mai este o formulare a inteligenţei raţionale, ci un strigăt al inimii. De ce ar trebui să excludem din relaţia noastră cu Dumnezeu sensibilitatea, imaginaţia, emoţia? Nu există nici o şansă de a ne mândri cu o laudă pe care nu o înţelegem, nu
există o căutare a efectului şi nici cuvinte bine alese. Ea deschide drumul.
Vorbirea sau cântul în limbi dăruieşte lui Dumnezeu în umilinţă toate apacităţile omului. De aceea cântul în limbi permite recucerirea omului interior pus la adevăratul său loc sub privirea şi acţiunea lui Dumnezeu; ea deschide un drum de libertate, de sărăcie şi de abandon. Vorbirea în limbi nu poate fi înţeleasă fără un abandon total lui Dumnezeu. Ea ne este dată pentru a înţelege această docilitate interioară, iubitoare, această dependenţă de Duh a incapacităţii noastre de a iubi şi de a ne acorda, dăruindu-ne să comunicăm inimă la inimă. Este folositor.

Când ne rugăm în limbi cu punerea mâinilor, Dumnezeu dă ceea ce-i trebuie persoanei pentru care ne rugăm, El revelează ceea ce este, cauza blocajului, prin iluminări speciale. Ne rugăm direct pentru nevoile persoanei, şi prin inteligenţă ignorăm totul. Duhul vine să ne ajute, El cercetează interiorul (inconştientul) şi inimile (conştientul). El ştie cum să se roage, El vine în ajutorul slăbiciunilor noastre.

Acest dar favorizează unitatea în timpul întâlnirii. Aceeaşi lungime de undă este un remediu pentru neînţelegerea de la Turnul Babel.

Satana nu înţelege acest limbaj de iubire, nu poate să-şi bage nasul aici.

Mijloc foarte eficace împotriva ispitelor, O ARMĂ preţioasă pentru că este o rugăciune de laudă.
Atunci când vorbim în limbi, spiritul nostru comunică cu Dumnezeu.
Duhul Sfânt se roagă în locul nostru fără ca raţiunea noastră critică să poată face să acţioneze turnul său de control. Duhul Sfânt pătrunde în profunzimile fiinţei noastre. În Reînnoire 80% dintre oameni primesc acest dar.

Obstacole
1. Lipsa dorinţei de a primi acest dar: „Nu am nevoie de acest dar”.
2. Orgoliu: „Ce vor gândi cei din jur despre mine văzându-mă <bolborosind> în felul acesta ?” „Nu e pentru mine, să mă rog fără să ştiu ceea ce spun”.
3. Resentiment: care îngreunează inima noastră. Există o legătură între iertarea neacordată şi acest dar. Lipsa de iertare blochează acest izvor în noi. Cei care sunt specialişti în a fi nemulţumiţi au întotdeauna ceva de mârâit.
4. Frica de ceea ce Domnul ne va cere: „O femeie mi-a spus într-o zi când a ascultat mărturia mea: Tu şti că vei suferi mult, căci Domnul ţi-a dat mult”.
5. Concepţie falsă despre Dumnezeu şi despre tainele sale.
6. Nevrednicia: „Sunt prea păcătos ca să vorbesc limba Duhului Sfânt”.

Şi nouă ne-a fost dat Duhul Sfânt. El a pus în inimile noastre evlavia, blândeţea ca să continuăm în lume misiunea lui Isus. El ne invită, spunând: „Mergeţi, iată vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor”. (Lc 10,3).