Mantuirea la protestanti!

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihailc

Mai corect ar fi "nu mai susţin", după ce sute de ani, acest tip de juridism scolastic a fost doctrina oficială despre mântuire a BC. Singura problemă e că în popor circulă o sumedenie de cărţi pietiste care încă diseminează această învăţătură anacronică printre credincioşii lor.

Priviţi însă ce susţin adventiştii despre relaţia dintre învierea Domnului şi mântuire: "Lucrarea prezentă, de slujire a Domnului Hristos, îşi are rădăcina în moartea şi învierea Sa. În timp ce jertfa ispăşitoare de pe Golgota a fost îndestulătoare şi completă, fără înviere nu am avea asigurarea că Domnul Hristos ar fi încheiat cu succes misiunea Sa divină pe pămînt. Faptul că Hristos a înviat confirmă realitatea vieţii de dincolo de mormînt şi demonstrează temeinicia făgăduinţelor vieţii veşnice în El." (sursa: adventist.ro)

Venind vorba despre relaţia dintre învierea Domnului şi mântuire ceea ce de fapt susţin adventiştii este faptul că pentru mântuire jertfa de pe cruce a fost îndestulătoare. Ei nu consideră învierea lui Hristos ca fiind şi ea necesară mântuirii, pentru ei fiind suficientă, îndestulătoare jertfa de pe Gologota. Învierea lui Hristos nu lucrează pentru ei în chip real mântuirea ca şi jertfa ispăşitoare, răscumpărătoare, ori asta mie, din punct de vedere ortodox, mi se pare pur şi simplu neadevărat, ca să nu spun direct eretic. Atât jertfa cât şi învierea Mântuitorului sunt necesare pentru mântuire; sincer chiar nu pot să cred că poziţia acestor protestanţi este adevărată. Şi spun lucrul acesta pentru că cred că naşterea din nou nu cred că este posibilă decât atât prin lucrarea jertfei cât şi prin lucrarea învierii lui Hristos asupra noastră sau în noi.

Mi se pare foarte potrivită şi postarea Deliei:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=3199

[Savonarola]

Am adus şi o mostră de teologie ortodoxă care lămureşte că nu doar jertfa lui Iisus este cea care a adus mântuirea, ci şi învierea Lui. Cu alte cuvinte, jertfa de pe cruce nu poate fi considerată "îndestulătoare" pentru mântuire, ci şi învierea lui Iisus. Ba mai mult, prin prisma teologiei ortodoxe, această poziţie a sectarilor adventişti este de fapt încă o erezie care se adaugă numărului de erezii ale acestei secte. După cum se poate vedea învierea lui Hristos are valoare fundamentală pentru mântuire, în Sfânta Taină a Botezului acţionând atât puterea jertfei ispăşitoare, răscumpărătoare a lui Mesia cât şi puterea învierii Lui aşa încât creştinul să se nască la o viaţă nouă.

Tocmai de aceste îngrozitoare lanţuri, de pedeapsa ce ni se cuvenea, de boala păcatului şi de moarte — de toate acestea Botezul este cel ce ne scapă şi încă cu plăcere : parcă totul se şterge într-o clipă, atât de deplin şi de desăvârşit, încât nu mai rămâne nici o urmă de fărădelege. Dar nu numai că Botezul ne slobozeşte de răutăţi, ci în locul acestora ne sădeşte în suflete cu totul altceva : dorinţa de mai bine. Prin moartea Sa, Însuşi Domnul Hristos ne-a dat puterea să nimicim păcatul, iar prin învierea Sa din morţi ne-a făcut părtaşi la viaţa cea nouă. Căci moartea prin Botez, întocmai ca şi cea a Mântuitorului, omoară viaţa cea plină de răutăţi şi prin puterea ei de răscumpărare ne slobozeşte de orice pedeapsă pentru păcatele de care toţi eram vinovaţi în urma naşterii şi a vieţuirii noastre păcătoase.

Aşadar, Botezul ne scapă de păcat şi de obişnuinţa lui, făcându-ne în acelaşi timp şi părtaşi la binefacerile morţii celei de-viaţă-făcătoare a lui Iisus Hristos. Şi, fiindcă prin Botez ajungem să avem parte şi de înviere, Domnul Hristos ne dă şi o viaţă nouă, ba încă ne făureşte şi mădulare şi ne sădeşte puteri cu care să lucrăm în această nouă viaţă şi care ne ajută să dobândim şi pe cea viitoare.

Sursa: Sfântul Nicolae Cabasila – Despre viaţa în Hristos, Editura IBMO, 2009, pag. 67