Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Daţi-mi voie să îi repar eu credibilitatea: deşi o minoritate dintre biologi clasifică levurile ca o categorie specială, separată atât de regnul vegetal cât şi de regnul animal, covârşitoarea majoritate le includ la împărăţia vegetalelor.
Eu, unul, le-am studiat la o materie care, îmi aduc clar aminte, se chema "Botanică". Înclin să cred că drojdia de bere este plantă, cam tot aşa cum parameciul este animal. Poate ne ajută mai mult colegul Teodor de Mopsuestia, care este biolog de formaţie ?

Daca exista un biolog de formatie printre noi, astept parerea domniei sale :)
Pentru mine definitia plantei este clara si nu poate include ciupercile unicelulare, dar daca spuneti ca subiectul este controversat, ok, accept reabilitarea. Oricum am continuat lectura cu acelasi ochi critic :)

[Adriana3]

Citat:

"On the other hand, the connection of unleavened bread to sacrifice shows the penitential attitude the people are expected to have towards the sacrifice and the remembrance that forgiveness is the Lord’s, rather than a work of their own."

Nu exact la fel facem si noi in momentul celebrarii Euharistiei? Adica atitudine de cainta pentru pacate si amintirea faptului ca iertarea este a lui Dumnezeu mai degraba decat un merit (munca) personal? Nu de asta vestim moartea Domnului si sacrificiul Lui facut pentru iertarea pacatelor noastre?...

Si continui lectura...

[Adriana3]

Citat:
"In the Gospels, the word ‘unleavened’ is only used in reference to the ‘days of unleavened bread’ (Mt 26:18, Mk 14:1 & 14:12, Lk 22:1 & 22:7, Ac 12:3 & 20:6).* Never does the New Testament admonish people to eat unleavened bread, nor does it specify that Christ or anyone else did so other than what was Lawful according to the season."

Deci autorul indica exact paragrafele din primele 3 Evanghelii care vorbesc de sarbatoarea azimilor si apoi inca doua, intr-unul se indica arestarea lui Petru in sarbatoarea azimilor iar intr-altul plecarea lui Pavel spreMacedonia dupa sarbatoarea azimilor. In aceasta perioada evreii erau tinuti sa manance azimi. Deci autorul subliniaza ca doar in aceasta perioada a anului se mananca azime. Perfect adevarat.
Si continui lectura.

[Adriana3]

Dupa care autorul arata cele doua simboluri ale painii dospite:
- negativ : al pacatului, vicleniei fariseilor etc
- pozitiv : al Imparatiei Cerurilor care creste tot mai mult

Si aici autorul face o remarca excelenta: Dumnezeu, dupa ce a cerut zilele azimilor, deci de curatire spirituala, mai tarziu a cerut painea dospita, insa aceasta nefiind simbolul rautatilor anterioare ci dimpotriva, simbolul inmultirii faptelor bune si ale dreptatii. Si cu ce putere? Spune autorul:
"So accordingly the power also of the righteous has its force not in the magnitude of their number, but in the grace of the Spirit ". Excelenta remarca pentru ca intr-adevar, painea dospita a fost ceruta la 50 de zile de la jertfa de tot a mielului, cea facuta in a doua zi de Pasti, iar la crestini, la exact 50 de zile dupa ziua de Pasti a avut loc Pogorarea Duhului Sfant cu inceperea din acel moment a cresterii Imparatiei prin increstinarea oamenilor.

Si continui lectura.

[Adriana3]

Dupa care autorul arata ca Domnul era plin de Duh, plin de Imparatia cereasca, El este pentru noi dospeala si mai spune ca painea nedospita este o paine de doliu in timp ce sarbatoarea Euharistica are Invierea tot la fel de importanta ca si rastignirea, deci este o celebrare plina de bucurie, motiv pentru care este interzisa postirea duminica . Dvs. Sunteti deacord cu aceasta afirmatie? Stiti unde am auzit ca duminica nu se posteste in Postul Pastelui? In Biserica Romano-Catolica! Si multa vreme m-am intrebat de unde or fi avand ei o astfel de regula. La ei intr-adevar este moment de bucurie Euharistia tocmai pentru ca o iau cu totii in timp ce la ortodocsi dimpotriva, pana omul ajunge in sfarsit sa se Impartaseasca in cate o duminica este cale lunga, post etc...

Si continui lectura.

[Adriana3]

Dupa care, citat:
"The Anaphora prayers of the Liturgy of St. John Chrysostom speak of the bread in terms of “the night on which He was betrayed.” While the combined witness of the Scriptures draws a close connection between the Passover and the Last Supper, there is no unity between accounts as to exact chronology. Christ’s final meal with His disciples may have been in advance of the Passover because He knew that His death would fall on the exact day or before it. We do not know for sure what kind of bread Christ broke when He said, “This is My Body.”

Deci, Painea Euharistica este pentru Sf. Ioan Gura de Aur "noaptea in care El a fost tradat". Ori am vazut ca pentru Sf. Ioan Gura de Aur aceasta noapte era cea pascala. Dupa care autorul concluzioneaza brusc ca "nu exista unitate intre relatari in ceea ce priveste cronologia exacta", ca "Domnul s-ar putea sa fi luat ultima cina cu ucenicii inainte de Passover (prima noapte de Pasti) pentru ca stia ca moartea va cadea exact in acea zi sau mai inainte" si concluzioneaza ca "noi nu stim sigur ce fel de paine a mancat Domnul".

Deci parerea pe care mi-am facut-o citind primul paragraf al acestui autor a fost justa: este un om sincer. A observat discordanta dintre evanghelii, nu a stiut sa si-o explice, a gandit ca s-ar putea ca Domnul sa fi luat Cina mai inainte pentru ca stia ca va fi ucis de Pasti sau inainte de Pasti, si ca atare el nu stie ce paine a mancat Domnul. O parere sincera. Daca insa ar fi fost mai atent la explicatia Sf. Ioan Gura de Aur pentru neconcordanta dintre evanghelii, ar fi stiut raspunsul.

In concluzie, practica lui Euharistica (daca intr-adevar este preot) nu se bazeaza pe painea folosita de Domnul la Cina cea de Taina din moment ce el personal nu stie ce fel de paine s-a folosit, si nu aduce deloc ca argument cuvantul artos (ceea ce arata ca are cunostinte ceva mai serioase ca altii), ci motivatia lui este una legata de dublul simbol al painii dospite dintre care cel pozitiv este prezent 100% in Hristos. Din acest punct de vedere ii dau dreptate si din partea mea are jos palaria. Mai trebuia sa adauge simbolul cincizecimii care este profetit in Leviticul prin practica ceruta evreilor, acel prim fruct de paine dospita, si interpretarea ar fi fost si mai completa. Insa si asa, jos palaria din partea mea pentru argumentatie si onestitate.

Si continui lectura dar nu mai revin cu comentarii, ceea ce era de demonstrat a fost deja demonstrat: autorul nu stie ce fel de paine a mancat Domnul, si nu stie cand a luat Cina, se afla la stadiu de "poate/posibil" inainte de Pasti. De aici pana la a gasi raspunsul mai are un pas. :)