SIDA - pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatul homosexualitatii

“Şi iată aşa, furişinu-se în sfatul minţii legea păcatului, care este plăcerea simţurilor, pentru care s-a şi hotărât moartea trupului, de atunci mintea multora dă trupului numai sfaturi împotriva firii, sau sfatul fărădelegii”…”Căci ceea pentru simţuri este lumina şi plăcere, pentru minte este adânc de întuneric. Simţurile nu sunt în stare decât de rătăcire şi nu aprind decât stricăciunea trupurilor, iar mintea împinsă în acestea este nu numai contra firii ci şi împotriva lui Dumnezeu. Iar o minte înnebunită de simţuri şi de poftele contra firii, prin care lucrează toată pofta vrăjmaşă, ce sfaturi poate să dea decât sfaturile tâlharilor care căsăpesc pe cei ce coboara din Ierusalim la Ierihon: copiii ce vin în lumea aceasta.
Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana să nu aibă şi un înteles mai adânc? Oare să nu îsemneze ceva mai mult faptul că la nuntă face prima dovadă a dumnezeirii Sale? Oare nu trebuie de aici înainte socotit şi Dumnezeu ca prezent la nuntă? Oare Dumnezeu nu are nici un cuvânt în biologie? Nici un lucru ? Nici un sens? Nici o conducere? A dat legile şi a părăsit lumea? Sau legile îl exclud pe Dumnezeu? De ce a ridicat căsătoria la rangul de Taină între cele şapte, iar Bisericii i-a dat în grijă – deci în răspundere şi în drept – de urmări cu luare aminte roadele tainei, aceşti muguri ai vieţii, copiii? Nu oare de aceea ca ei să fie fiii Săi, întregi la minte şi la trup, şi nu dimpotrivă, puii fărădelegii?”