Creativitatea ortodoxiei

[Savonarola]

Am auzit de "Canonul Ortodoxiei" din care a apărut primul volum. Însă trebuie să ţinem cont şi de faptul că Ioan Ică jr are în pregătire şi alte traduceri, printre care seria de opere complete a sfântului Grigorie Palama, şi poate şi altele, şi are şi activitate de cadru universitar, conducător de doctorate, etc, de aceea nu ştiu dacă vom avea această lucrare monumentală finalizată şi care este foarte importantă pentru identitatea noastră ortodoxă.

Este oricum foarte ciudat că trebuie să se ocupe un om de o asemenea muncă prin iniţiativa sa privată şi nu este un proiect al BOR în acest sens. În această situaţie, despre ce "infailibilitate" a Bisericii în ansamblul său mai putem vorbi când textele sesiunilor şi hotărârilor atâtor sinoade ortodoxe nu sunt publicate în limba română? Eu cred că ortodocşii, evident o parte dintre ei, ar fi foarte interesaţi de aceste sinoade de după 1054. Însă iniţiativa trebuia să aparţină în mod clar Patriarhiei şi Sfântului Sinod.

Totuşi pe lângă Sinodul de la 1341-1351, trebuie să ţinem cont că au mai fost sinoade pe teme dogmatice, cum ar fi Sinodul de la 1285 pe tema purcederii Duhului Sfânt, şi Sinodul de la 1727 pe tema Sfintei Euharistii. Din câte ştiu s-au mai discutat şi alte teme dogmatice, chiar despre Sfintele Taine în ansamblul lor şi nu doar despre Euharistie. Finalizările acestor sinoade, chiar dacă locale, nu au valoare dogmatică, de dogme ale Bisericilor Ortodoxe? Evident îmi este greu să cred că pot avea caracter dogmatic atâta timp cât nu sunt stabilite printr-un sinod pan-ortodox, şi nu doar prin sinoade locale cum s-a făcut. Însă înţeleg că nu sunt totuşi lipsite de orice autoritate în Bisericile Ortodoxe.

Referitor la omologarea teologumenelor sfântului Grigorie Palama, au sau nu acestea caracter de dogme? Pentru că presupun că ştiţi că în justificarea lor s-au încercat a se aduce, iar sinodalii chiar susţin că s-au adus, justificări solide din sfânta scriptură şi operele unora dintre sfinţii părinţi pentru susţinerea acestor teologumene. Cu alte cuvinte ei spun că nu sunt chiar nişte teologumene, pentru că ar avea susţinere clară în sfânta scriptură şi la sfinţi părinţi ai Bisericii (Dinoisie Areopgitul, Maxim Mărturisitorul, Grigorie de Nazianz şi alţii).

Nu mi-aţi răspuns dacă ştiţi de existenţa textelor sesiunilor şi hotărârilor altor sinoade în limba engleză măcar, dacă acestea sunt publicate şi dacă se poate avea acces la ele (eventual pe internet, pentru că în rest bănuiesc că ar fi costuri destul de mari).

[Mihailc]

În prealabil postat de Savonarola

Am auzit de "Canonul Ortodoxiei" din care a apărut primul volum. Însă trebuie să ţinem cont şi de faptul că Ioan Ică jr are în pregătire şi alte traduceri, printre care seria de opere complete a sfântului Grigorie Palama, şi poate şi altele, şi are şi activitate de cadru universitar, conducător de doctorate, etc, de aceea nu ştiu dacă vom avea această lucrare monumentală finalizată şi care este foarte importantă pentru identitatea noastră ortodoxă.

Da, programul părintelui e extraordinar de încărcat, dar are o putere de muncă rarissimă. E adevărat, pe lângă Canon are în lucru traduceri importante din autori filocalici şi nu numai.

Este oricum foarte ciudat că trebuie să se ocupe un om de o asemenea muncă prin iniţiativa sa privată şi nu este un proiect al BOR în acest sens. În această situaţie, despre ce "infailibilitate" a Bisericii în ansamblul său mai putem vorbi când textele sesiunilor şi hotărârilor atâtor sinoade ortodoxe nu sunt publicate în limba română? Eu cred că ortodocşii, evident o parte dintre ei, ar fi foarte interesaţi de aceste sinoade de după 1054. Însă iniţiativa trebuia să aparţină în mod clar Patriarhiei şi Sfântului Sinod.

Proiectul părintelui Ioan Ică jr. depăşeşte cadrul strict al ortodoxiei româneşti, incluzându-l desigur. Nu am habar de ce sinodalii nu se preocupă de aceste aspecte! Părintele are susţinerea morală a Bisericii, deşi lucrează singur nu e izolat, îşi dezbate în cerc restrâns, de cunoscători, toate iniţiativele editoriale.

Totuşi pe lângă Sinodul de la 1341-1351, trebuie să ţinem cont că au mai fost sinoade pe teme dogmatice, cum ar fi Sinodul de la 1285 pe tema purcederii Duhului Sfânt, şi Sinodul de la 1727 pe tema Sfintei Euharistii. Din câte ştiu s-au mai discutat şi alte teme dogmatice, chiar despre Sfintele Taine în ansamblul lor şi nu doar despre Euharistie. Finalizările acestor sinoade, chiar dacă locale, nu au valoare dogmatică, de dogme ale Bisericilor Ortodoxe? Evident îmi este greu să cred că pot avea caracter dogmatic atâta timp cât nu sunt stabilite printr-un sinod pan-ortodox, şi nu doar prin sinoade locale cum s-a făcut. Însă înţeleg că nu sunt totuşi lipsite de orice autoritate în Bisericile Ortodoxe.

N-au existat dogme noi ci clarificări ale dogmelor vechi, prilejuite de polemicile cu romano-catolicii sau ca reacţie la unele comentarii discutabile venite din mediul bisericesc sau extrabisericesc.

Referitor la omologarea teologumenelor sfântului Grigorie Palama, au sau nu acestea caracter de dogme? Pentru că presupun că ştiţi că în justificarea lor s-au încercat a se aduce, iar sinodalii chiar susţin că s-au adus, justificări solide din sfânta scriptură şi operele unora dintre sfinţii părinţi pentru susţinerea acestor teologumene. Cu alte cuvinte ei spun că nu sunt chiar nişte teologumene, pentru că ar avea susţinere clară în sfânta scriptură şi la sfinţi părinţi ai Bisericii (Dinoisie Areopgitul, Maxim Mărturisitorul, Grigorie de Nazianz şi alţii).

Învăţăturile sfântului Grigorie Palama nu sunt dogme, ci învăţături sănătoase ale Bisericii, recunoscute ca atare. În mod asemănător înţelegem cultul şi învăţătura despre Maica Domnului, fără să existe altă o dogmă suplimentară în afară de sinteza Teotokos proclamată la Efes. Biserica le consideră învăţături şi practici corecte în absenţa unor formule dogmatice.

Nu mi-aţi răspuns dacă ştiţi de existenţa textelor sesiunilor şi hotărârilor altor sinoade în limba engleză măcar, dacă acestea sunt publicate şi dacă se poate avea acces la ele (eventual pe internet, pentru că în rest bănuiesc că ar fi costuri destul de mari).

Există o bibliografie (nu o am la îndemână) dar încă nu se poate vorbi de o corpus sistematizat. În domeniul canoanelor, internetul nu este recomandat datorită posibilităţii interpolărilor, modificărilor, omisiunilor (voite sau involuntare) ceea ce poate conduce la interpretări abuzive şi incorecte (cum fac stiliştii). Îţi recomand să ai răbdare până apare volumul 5 al Canonului, chiar dacă mai durează ceva ani până la realizarea lui.

[Savonarola]

Spuneţi că hotărârile de la sinoadele de după 1054 nu ar fi adoptări în sine de noi dogme, ci doar clarificări ale dogmelor deja acceptate de Biserică, însă după cum ştiţi teologi precum Stăniloae sau Lossky se folosesc în cărţi de ale lor de dogmatică de aceste clarificări şi chiar de teologia Sinodului de la 1341-1351. Când vorbesc despre clarificări mă refer în principal la teologia Sinodului de la Vlaherne de la 1285 privind purcederea Duhului Sfânt, clarificări care sunt folosite atât de Stăniloae cât şi de Lossky, şi probabil şi de alţi autori de cărţi de dogmatică ortodoxă. Este vorba despre aşa-zisa purcedere de manifestare a Duhului din Fiul, sau strălucirea Duhului din Fiul, de care am înţeles, din câte am citit, că se folosesc atât Dumitru Stăniloae cât şi Vladimir Lossky, şi posibil şi alţii. Aceste clarificări în ele însele au valoare de dogme? Dacă spre exemplu vreau să mă folosesc de aceste clarificări (precum cea de mai sus referitoare la purcederea Duhului Sfânt) pot spune că ele sunt credinţă ortodoxă, sau doar că este credinţa patriarhului Grigorie al Ciprului şi a Sinodului local de la 1285?

Referitor la anumite învăţături ale sfântului Grigorie Palama, aici nu mai vorbesc despre învăţăturile sale propriu-zise, ci exclusiv de acelea discutate şi omologate de Sinodul de la Constantinopol de la 1341-1351, despre care am înţeles că ar fi pan-ortodox. Altfel spus, vorbesc despre nişte învăţături ale unui Sfânt Sinod şi nu mai vorbesc despre învăţăturile unui oarecare teolog al Bisericii. În condiţiile în care spuneţi că ar fi vorba despre nişte învăţături corecte, deşi astfel de învăţături nu au mai fost propriu-zis dezbătute în vreun Sinod Ecumenic (sper să nu mă înşel), şi nu nişte dogme de credinţă, pe ce baze faceţi această separaţie? Altfel spus, în ipoteza în care eu susţin că acestea sunt dogme de credinţă, dumneavoastră pe ce temeiuri puteţi să îmi infirmaţi poziţia şi să vă argumentaţi poziţia că este vorba despre doar învăţături corecte? Care sunt criteriile pentru a face aceste distincţii între dogme de credinţă şi învăţături corecte de credinţă?

[Mihailc]

În prealabil postat de Savonarola

Spuneţi că hotărârile de la sinoadele de după 1054 nu ar fi adoptări în sine de noi dogme, ci doar clarificări ale dogmelor deja acceptate de Biserică, însă după cum ştiţi teologi precum Stăniloae sau Lossky se folosesc în cărţi de ale lor de dogmatică de aceste clarificări şi chiar de teologia Sinodului de la 1341-1351. Când vorbesc despre clarificări mă refer în principal la teologia Sinodului de la Vlaherne de la 1285 privind purcederea Duhului Sfânt, clarificări care sunt folosite atât de Stăniloae cât şi de Lossky, şi probabil şi de alţi autori de cărţi de dogmatică ortodoxă. Este vorba despre aşa-zisa purcedere de manifestare a Duhului din Fiul, sau strălucirea Duhului din Fiul, de care am înţeles, din câte am citit, că se folosesc atât Dumitru Stăniloae cât şi Vladimir Lossky, şi posibil şi alţii. Aceste clarificări în ele însele au valoare de dogme? Dacă spre exemplu vreau să mă folosesc de aceste clarificări (precum cea de mai sus referitoare la purcederea Duhului Sfânt) pot spune că ele sunt credinţă ortodoxă, sau doar că este credinţa patriarhului Grigorie al Ciprului şi a Sinodului local de la 1285?

Clarificările ulterioare intră în câmpul de autoritate al dogmei, dacă au fost considerate corecte şi în afara oricărui dubiu de către Biserică prin consensul Părinţilor exprimat în Sinodul cu cea mai mare autoritate eclezială, respectiv pentru noi sinodul pan-ortodox. Comentariul specializat asupra dogmelor este teritoriul Dogmaticii ca disciplină teologică.

Referitor la anumite învăţături ale sfântului Grigorie Palama, aici nu mai vorbesc despre învăţăturile sale propriu-zise, ci exclusiv de acelea discutate şi omologate de Sinodul de la Constantinopol de la 1341-1351, despre care am înţeles că ar fi pan-ortodox. Altfel spus, vorbesc despre nişte învăţături ale unui Sfânt Sinod şi nu mai vorbesc despre învăţăturile unui oarecare teolog al Bisericii. În condiţiile în care spuneţi că ar fi vorba despre nişte învăţături corecte, deşi astfel de învăţături nu au mai fost propriu-zis dezbătute în vreun Sinod Ecumenic (sper să nu mă înşel), şi nu nişte dogme de credinţă, pe ce baze faceţi această separaţie? Altfel spus, în ipoteza în care eu susţin că acestea sunt dogme de credinţă, dumneavoastră pe ce temeiuri puteţi să îmi infirmaţi poziţia şi să vă argumentaţi poziţia că este vorba despre doar învăţături corecte? Care sunt criteriile pentru a face aceste distincţii între dogme de credinţă şi învăţături corecte de credinţă?

Pe temeiurile stabilite de către Biserică, există dogme şi adevăruri de credinţă. Nivelul lor de autoritate este aproximativ acelaşi, cu precizarea că dogma se distinge printr-o claritate şi concizie sporite. E greu să facem totuşi ierarhii imuabile, Biserica a considerat tot ce a formulat ca propuneri pentru credinţă, pentru practica ei. Romano-catolicii, în schimb, au proclamat anumite învăţături ca dogme fapt care face imposibilă reconcilierea între BO şi BRC.
Discuţia rămâne deschisă, o să mai caut informaţii şi revin asupra acestor chestiuni.