Relatia cu ateii

[Sonia19]

În prealabil postat de WhiteChakra

Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios) ? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde" ? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.

si eu sunt sigura ca daca tu ai simiti prezenta Lui, nu ai mai nutri sentimente de "ura si dispretuire" fata de atei si cu atat mai putin nu ti-ar veni sa le dai o "perversa ca pe Targul Ocna" (Dumnezeule, din cine am ajuns sa citam).
e bine sa te declari crestin, dar e si mai bine sa demonstrezi prin fapte... ca daca cele doua nu corespund, nu ramane decat demagogia evidenta.

[WhiteChakra]

Da, tocmai asta incerc sa aflu, cum poti evita astfel de sentimente; e usor de zis, dar foarte greu de facut. Dupa cum am mai spus, nu urasc faptul ca sunt atei, ci ignoranta, ipocrizia de care dau dovada (unii dintre ei).

[fallen]

Din pacate, si eu simt la fel.
DAR, baga de seama, doamna e cea care are dreptate, nu eu!
Iti inteleg pe deplin frustrarea, si eu simt acelasi lucru, si apreciez f mult ca ai sentimentele pe care le ai fata de Dumnezeu si ca ai fost in stare sa-i dai acele argumente profului, dar e suficient, o cearta cu el n-ar mai putea aduce nimic bun. Furia, ura, astea toate sunt de la stim noi cine si de-abia asteapta sa se dezlantuie. Trebuie puse cu botul pe labe urgent (vezi filme cu myaghi, karate, bruce lee, etc). Credinta, insa, trebuie sa ramana in inima ta. Cauti in continuare si ii aduci lui profu argumente, e ventual citate, spui "cutare scriere spune asa", etc, daca zice ca sunt bullshituri si ca nu crede nici macar in cele consacrate (e.g. Sfanta Evanghelie), lasa-l in durerea lui, ca e prost. Sa-l ierte Dumnezeu! NU trebuie sa te enervezi, orice ar spune.
PS : nu cumva profu tau de filozofie e barbata-miu?
PS 2 : asculta ce-ti spun, nu baga de seama la faptele mele...