Relatia cu ateii

[ioanna]

În prealabil postat de WhiteChakra

Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu.

Desi crestinismul nu e un sistem filosofic, poate ar fi mai indicat sa-l abordezi din aceasta perspectiva, atunci cand discuti cu profesorul, pentru a-i capta atentia si a-l face sa constientizeze ca Dumnezeu e cea mai complexa si mai fecunda personalitate, creator al unui sistem profund de gandire, datorita normelor etice pe care le impune. Pornesti de la etica filosofica ca sa ajungi la morala crestina.