Ortodoxia

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Frate Zaharia, noi doi am avut adeseori mici conflicte si imi cer iertare daca uneori am depasit bariera amiabilului sau n-am dat dovada de destula stapanire si intelegere. Totusi mi se pare ca niciodata nu s-a ajuns la jigniri si lezari profunde, ci ne-am tolerat si ne-am respectat reciproc, daca nu parerile, macar persoana. Acum cred ca stiu exact unde faci aluzie si sincer iti impartasesc aceeasi opinie, fara sa se inteleaga ca ma aliez vreunui grup de ostilitate. Dar ma surprind mereu total neplacut atacurile si vanatorile unor useri care se pretind desavarsiti in ortodoxie, dar starnesc un mare disconfort si confuzie. Ura si rautatea nu le permite sa ignore un anumit mesaj fara sa dea o replica taioasa, care e departe de a fi "ortodoxa", in timp ce alte mesaje sunt scrise doar de dragul de a-si da importanta, fara nimic creator si de bun simt. Daca acest gen de user merita sau nu apelativul de crestin atat timp cat se incapataneaza sa nu se schimbe si sa nu se intelepteasca in veci, e greu de spus. Aseara chiar am ajuns la concluzia ca nu pot sa iubesc un om care persista in indaradnicie si in slava desarta, oricat m-as stradui. Pentru ca el intretine focul rautatii si al zazaniei in mod constant, fara sa vrea sa inteleaga ca, dincolo de orice nick este un om, nu un animal. Daca acel om este bolnav sau nu (ma refer la discretia si bunul simt care ar trebui sa ne faca sa ne stapanim sa punem etichete gen "schizofrenici", "bolnav cu capu'", etc, pe care am constatat ca le comenteaza la altii cu ostentatie), nu-i corect si nu e nici ortodox sa dezvoltam noi discutii pe aceasta tema, mai ales ca niciodata nu stim ce ne aduce ziua de maine. Acestea spun, sunt tolerate la unii, numai fiindca au un nr impresionant de mesaje (nu conteaza cat la suta sunt de la diavol), iar unii care nu au trait niciodata pe pielea lor durerea unor vorbe spuse cu toata ura, sunt gata sa le ia apararea si sa-i pupe pe frunte. Eu cred ca nu e om care sa nu vada rautatea si fatarnicia ce strabat din anumite mesaje ale carui autor ar trebui sa fie mult mai tolerant, mai docil, mai bland si mai zgarcit in opinii.
Dar... demnitatea e un lucru rar, iar eleganta probabil n-a crescut in tot locul.
Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute sa ne vedem propriile greseli, sa le recunoastem si sa ne cerem iertare.

Toti suntem oameni si ca atare suntem suspusi greselilor .
Important este sa nu ne gresim unii altora in chip greu si urit deoarece am ajunge la excludere. Si atunci cind gresesti trebuie sa iti pastrezi discernamintul pt. a nu te intinde sau pierde in greseli mari. Marimea greselii nu este cea pe care o vezi tu (oricine ai fi) sau pe care ai vrea tu sa o crezi ci este data de trauma produsa in fratele tau .
Eu , la rindul meu, imi cer iertare !