suntem datori cu ascultarea fata de un duhovnic, cand acesta nu implineste canoanele?

[clujeanul33]

În prealabil postat de ioanna

@clujeanul33: Care e diferenta de varsta dintre d-voastra si doamna cu care doriti sa va casatoriti? Nu ma intelegeti gresit, insa citind pct.4 din postarea d-voastra, speculez si eu ca (poate) parintele s-a gandit la o casatorie din interes din partea d-voastra, pe care nu o poate binecuvanta si pana n-are certitudinea ca dorinta d-voastra e sincera, e reticent fata de acest mariaj, considerand ca vreti sa profitati de o femeie bolnava. Ati dat amanunte despre comportamentul preotului, insa nimic despre relatia pe care nu doreste sa o binecuvanteze. Ne puteti spune exact ce motiv a invocat, daca nu e o indiscretie prea mare? Daca va considerati nedreptatit, schimbati duhovnicul. Sper ca nu v-au suparat vorbele mele, n-am avut aceasta intentie, insa mai rar refuza preotii sa casatoreasca lumea, deci nu cred ca e un moft personal,nici reavointa, ci mai degraba o neintelegere din partea dansului.

Diferenta este de 7 ani, eu 35, ea 42..
Nu se pune problema de interes, caci nu ma intereseaza nimic altceva decat ea si lucrurile (hainele) ei, atat..

Ce sa va spunem despre relatia noastra? Ne-am cunoscut intr-o manastire si eu am avut gandul de casatorie fata de ea, si abia dupa vreo 2 luni, cand m-am convins ca nu e ispita, i-am spus asta si am trimis-o sa ceara binecuvantare.
S-au intamplat si pacate, si caderi, dar, ramane inainte de toate dorinta in aceasta lume nebuna si din ce in ce mai apostata de a trai asa cum a lasat Dumnezeu viata de familie.

Avem ambii "lungul nasului" de a nu ne considera nici sfinti si nici desavarsiti, si stim ca va fi greu ce ne-am propus, dar iata ca un parinte se opune tocmai unei casatorii, care este inainte de toate prima cale si binecuvantata de Dumnezeu.

Am sa va redau un mic fragment dintr-un interviu cu vrednicul de pomenire Par. Arsenie Papacioc, din care reiese clar ca nici daca eram necredinciosi si ceream taina casatoriei nu avea voie sa ne opreasca:

- Daca doi tineri se iubesc, dar sunt necredinciosi, in dragostea lor mai este prezent Hristos?

- Sunt necredinciosi unul fata de altul, sau necredinciosi fata de Dumnezeu?

– Fata de Dumnezeu.

- Acum vreau sa va spun un lucru: sa stiti ca nici inteligenta, si nici orice educatie, nu are nici o valoare daca nu este in slujba dragostei si a iubirii. Dar nu putem sa-i oprim sa nu se casatoreasca. Insa, nu ajung nicaieri, daca nu sunt cu Hristos. “Ne iubim, si gata!” Acesta este instinct si nimic altceva. Iubirea aceea nu are durabilitate.

Casatoria in sine trebuie sa se faca dupa cum spune proverbul: ori bine, ori deloc! – fiindca este in slujba unui ideal, nu in slujba placerilor numaidecat. Iubirea, casatoria care urmeaza, daca nu slujeste unor idealuri mai inalte – chiar necasatorit, dar mai ales casatorit – sigur ca nu ajungi la nimic pozitiv: nu faci decat sa pierzi un timp atat de scump.

Daca se iubesc, este un fel de a vorbi. Ce rost are sa mai vorbim ca sa iubesc, dar nu cred in Dumnezeu! Nu exista nici un fel de siguranta de percepere in viitor, de sens, de scop, daca nu exista Dumnezeu. Daca nu este in Biserica, nu exista nimic! Acesta ar putea sa fie raspunsul care sa raspunde la intrebarea ce ati pus-o."

[gdf-fdc]

În prealabil postat de clujeanul33

Doamne ajuta!

Ma adresez tuturor cu rugamintea de a-mi sa un sfat in legatura cu o situatie de viata autentica si reala..

Pe scurt, vreau sa stiu daca este normal / moral / canonic urmatoarele actiuni ce le-a facut in duhovnic (nu vreau a judeca, de asta nu am pretentia sa spun ca el e asa si eu sunt mai drept ca el, ci vreau sa stiu DACA MAI SUNTEM DATORI CU ASCULTAREA FATA DE EL SAU NU)..
Iata faptele:

1. Refuzul repetat de a da binecuvantare pt casatorie, neinvocand niciodata motive canonice

2. Mi-a spus: "Daca nu o lasi in pace, te voi pune la slujbe" ceea ce a si facut si am avut multe dificultati in ceea ce priveste problemele materiale, cu serviciul, cu chiria, etc..

3. Mi-a spus: " Nu te iert si nu te dezleg de ce ai facut" referindu-se la pacatele facute cu fiica duhovniceasca cu care ceream casatoria

4. Nu a vrut sa cerceteze situatia reala de la bun inceput dintre noi, si mai ales faptul ca o trimisesem sa ceara biecuvantare pt casatorie, cand nu facusem nici un pacat, nici macar nu ne tinusem de mana.
Apoi a spus ca nu trebuie sa se casatoreasca ca nu e voia lui Dumnezeu, apoi ca e prea in varsta, apoi ca e bolnava si ca nu voi avea grija de ea, apoi ca nu vor parintii ei, apoi ca am facut pacate, etc..

5. Nu vrea sa ma primeasca la spovedanie, m-a primit "de ochii lumii" si nu m-a lasat sa spun nimic, apoi mi-a dat canon sa o las in pace

6. Mi-a spus in fata, direct ca sunt bolnav mintal si ca sa merg sa ma tratez

7. Mi-a spus ca: "Nu-ti permit sa-mi spui mie ca nu stiu tot adevarul dintre voi, si gata, lasa-ma ca ma enervezi"

Pe scurt cam astea sunt faptele, si repet, nu pt a-l judeca sunt aici, ci pt a ma ajuta sa-mi spuneti de este canonic ceea ce spune si face si daca se cuvine ca ea sa asculte in continuare de el in conditiile astea sau sa-l lase.

Va multumesc anticipat si va cer iertare pt cei ce ma considera cu mult prea infantil in trairea ortodoxiei pt postarea acestui subiect..

cel mai bine cauta raspuns si o indrumare la un alt parinte sau calugar,fara a da numele duhovnicului tau.nu-ti povestii duhovnicul pe forum.DOAMNE AJUTA

[ioanna]

Avem ambii "lungul nasului" de a nu ne considera nici sfinti si nici desavarsiti, si stim ca va fi greu ce ne-am propus, dar iata ca un parinte se opune tocmai unei casatorii, care este inainte de toate prima cale si binecuvantata de Dumnezeu.

Daca doriti sa va casatoriti o puteti face si in alta parohie.Preotul nu poate refuza sa va dea acceptul, daca alt cleric, de la alta biserica, este de acord sa va oficieze casatoria. Mergeti sa discutati cu un alt preot, care nu va cunoaste si are capacitatea de a privi din exterior problema, fara a fi influentat de parintii doamnei si alte cauze.

[AlinB]

În prealabil postat de clujeanul33

Doamne ajuta!

Ma adresez tuturor cu rugamintea de a-mi sa un sfat in legatura cu o situatie de viata autentica si reala..

Pe scurt, vreau sa stiu daca este normal / moral / canonic urmatoarele actiuni ce le-a facut in duhovnic (nu vreau a judeca, de asta nu am pretentia sa spun ca el e asa si eu sunt mai drept ca el, ci vreau sa stiu DACA MAI SUNTEM DATORI CU ASCULTAREA FATA DE EL SAU NU)..

clujeanu33,

Cred ca abuzati de naivitatea utilizatorilor acestui forum, povestind intamplarea trunchiat si ispitindu-i sa judece un parinte duhovnicesc in conditiile in care ei abia cunosc cele intamplate.

Iata faptele:

1. Refuzul repetat de a da binecuvantare pt casatorie, neinvocand niciodata motive canonice

Dar ce motive a invocat?

2. Mi-a spus: "Daca nu o lasi in pace, te voi pune la slujbe" ceea ce a si facut si am avut multe dificultati in ceea ce priveste problemele materiale, cu serviciul, cu chiria, etc..

Si nu aveati si pana atunci?

3. Mi-a spus: " Nu te iert si nu te dezleg de ce ai facut" referindu-se la pacatele facute cu fiica duhovniceasca cu care ceream casatoria

Pai ati spus ca nu e duhovnicul dvs.
Atunci pentru ce sa va ierte/dezlege?

În prealabil postat de clujeanul33

Si inca un amanunt, nu e duhovnicul meu, ci al ei

4. Nu a vrut sa cerceteze situatia reala de la bun inceput dintre noi, si mai ales faptul ca o trimisesem sa ceara biecuvantare pt casatorie, cand nu facusem nici un pacat, nici macar nu ne tinusem de mana.
Apoi a spus ca nu trebuie sa se casatoreasca ca nu e voia lui Dumnezeu, apoi ca e prea in varsta, apoi ca e bolnava si ca nu voi avea grija de ea, apoi ca nu vor parintii ei, apoi ca am facut pacate, etc..

Poate a intuit situatia, o fi vazator cu duhul si doreste sa o protejeze de niste neplaceri..

Iar din ceea ce spuneti se pare ca o parte din ce intuise el s-a adeverit, ati tras-o in pacat.

5. Nu vrea sa ma primeasca la spovedanie, m-a primit "de ochii lumii" si nu m-a lasat sa spun nimic, apoi mi-a dat canon sa o las in pace

Deci pana la urma nu aveti duhovnic, nu sunteti de fapt crestini practicant?
Sincer..

6. Mi-a spus in fata, direct ca sunt bolnav mintal si ca sa merg sa ma tratez

Iar dvs. inainte sa va spuna asta, ce i-ati spus sau ati facut?

Pe scurt cam astea sunt faptele, si repet, nu pt a-l judeca sunt aici, ci pt a ma ajuta sa-mi spuneti de este canonic ceea ce spune si face si daca se cuvine ca ea sa asculte in continuare de el in conditiile astea sau sa-l lase.

Ispititi oamenii cu judecati pripite..

Eu personal nu vad nici un motiv pentru care n-ar face bine sa asculte in continuare de duhovnic..

Va multumesc anticipat si va cer iertare pt cei ce ma considera cu mult prea infantil in trairea ortodoxiei pt postarea acestui subiect..

Infantil?
Pai in ce etapa de traire a ortodoxiei va aflati mai exact?
Adica cam ce anume din ce faceti va indreptateste sa va considerati ortodox?

Si inca o intrebare, de ce vreti sa va casatoriti?

[ioanna]

În prealabil postat de AlinB

Si inca o intrebare, de ce vreti sa va casatoriti?

Ce intrebare pui si tu: pentru a-si intemeia o familie. A raspuns domnul: "S-au intamplat si pacate, si caderi, dar, ramane inainte de toate dorinta in aceasta lume nebuna si din ce in ce mai apostata de a trai asa cum a lasat Dumnezeu viata de familie"

[codana]

În prealabil postat de clujeanul33

Doamne ajuta!

Ma adresez tuturor cu rugamintea de a-mi sa un sfat in legatura cu o situatie de viata autentica si reala..

Pe scurt, vreau sa stiu daca este normal / moral / canonic urmatoarele actiuni ce le-a facut in duhovnic (nu vreau a judeca, de asta nu am pretentia sa spun ca el e asa si eu sunt mai drept ca el, ci vreau sa stiu DACA MAI SUNTEM DATORI CU ASCULTAREA FATA DE EL SAU NU)..
Iata faptele:

1. Refuzul repetat de a da binecuvantare pt casatorie, neinvocand niciodata motive canonice

2. Mi-a spus: "Daca nu o lasi in pace, te voi pune la slujbe" ceea ce a si facut si am avut multe dificultati in ceea ce priveste problemele materiale, cu serviciul, cu chiria, etc..

3. Mi-a spus: " Nu te iert si nu te dezleg de ce ai facut" referindu-se la pacatele facute cu fiica duhovniceasca cu care ceream casatoria

4. Nu a vrut sa cerceteze situatia reala de la bun inceput dintre noi, si mai ales faptul ca o trimisesem sa ceara biecuvantare pt casatorie, cand nu facusem nici un pacat, nici macar nu ne tinusem de mana.
Apoi a spus ca nu trebuie sa se casatoreasca ca nu e voia lui Dumnezeu, apoi ca e prea in varsta, apoi ca e bolnava si ca nu voi avea grija de ea, apoi ca nu vor parintii ei, apoi ca am facut pacate, etc..

5. Nu vrea sa ma primeasca la spovedanie, m-a primit "de ochii lumii" si nu m-a lasat sa spun nimic, apoi mi-a dat canon sa o las in pace

6. Mi-a spus in fata, direct ca sunt bolnav mintal si ca sa merg sa ma tratez

7. Mi-a spus ca: "Nu-ti permit sa-mi spui mie ca nu stiu tot adevarul dintre voi, si gata, lasa-ma ca ma enervezi"

Pe scurt cam astea sunt faptele, si repet, nu pt a-l judeca sunt aici, ci pt a ma ajuta sa-mi spuneti de este canonic ceea ce spune si face si daca se cuvine ca ea sa asculte in continuare de el in conditiile astea sau sa-l lase.

Va multumesc anticipat si va cer iertare pt cei ce ma considera cu mult prea infantil in trairea ortodoxiei pt postarea acestui subiect..

daca casatoria este in acord cu cerintele lui dumnezeu,duhovnicul stie ca nu poate sa o impiedice.refuzul sau de a-si da acordul la aceasta casatorie posibil sa fie fundamentat pe fapte sau informatii care nu ar face bn viitorilor miri.
intelepciunea este un dar f.pretios,excelent ar fi sa-ti fie dat si in final vei sti cum se poate rezolva problema.

[iRoDiOn]

Nu avem noi dreptul să judecăm, ci numai Dumnezeu. Însă te îndrum să-ţi cauţi un alt duhovnic care să te conducă pe cărarea cea îngustă a mîntuirii.

[catalin2]

Am aflat aici doar versiunea din partea ta, cu versiunea din partea preotului se poate afla adevarul intreg, pentru ca fiecare poate sa fie subiectiv. Nu am citit, a mai fost cineva casatorit?

[anna21]

Postarea mea este doar o parere, pot gresi..
In primul rand: este femeia bolnava? Cat de bolnava? Atat de bolnava incat trebuie sa fie in grija cuiva sau nu poate ingriji copiii ei (in caz ca vor aparea). Poate nu ar trebui sa se marite.

In al doilea rand: ai pacatuit deja ca ai scos-o de sub ascultarea duhovnicului.

In a treilea rand se pare ca ai gresit mult fata de duhovnicului ei, altfel nu ti-ar vorbi atat de agresiv. Sau poate ca ti-a explicat de multe ori de ce nu va binecuvanteaza, a vazut ca refuzi sa intelegi si si-a schimbat atitudinea. Cu ceva ai gresit fata de el, poate.



Aseara am citit copilului meu o povestire scurta despre importanta ascultarii (nu stiu care este sursa, dar este interesanta). Un ucenic cerea binecuvantare pentru tot ce facea. S-a intamplat sa uite sa ceara binecuvantare pentru a dormi. A asteptat ca parintele sau sa se trezeasca pt a cere binecuvantare, dar nu s-a intamplat. De sapte ori diavolul l-a indemnat sa se culce fara binecuvantare, dar ucenicul a resistat. Dimineata batranul parinte a vazut sapte cununi pe capul ucenicului, pentru ascultare.


Ascultarea de duhovnic este mai importanta decat suntem pregatiti sa acceptam. Nu o forta sa treaca peste cuvantul lui. Incarcati sa intelegeti de ce se impotriveste, poate are dreptate.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de clujeanul33

Doamne ajuta!

Ma adresez tuturor cu rugamintea de a-mi sa un sfat in legatura cu o situatie de viata autentica si reala..

Pe scurt, vreau sa stiu daca este normal / moral / canonic urmatoarele actiuni ce le-a facut in duhovnic (nu vreau a judeca, de asta nu am pretentia sa spun ca el e asa si eu sunt mai drept ca el, ci vreau sa stiu DACA MAI SUNTEM DATORI CU ASCULTAREA FATA DE EL SAU NU)..
Iata faptele:

1. Refuzul repetat de a da binecuvantare pt casatorie, neinvocand niciodata motive canonice

2. Mi-a spus: "Daca nu o lasi in pace, te voi pune la slujbe" ceea ce a si facut si am avut multe dificultati in ceea ce priveste problemele materiale, cu serviciul, cu chiria, etc..

3. Mi-a spus: " Nu te iert si nu te dezleg de ce ai facut" referindu-se la pacatele facute cu fiica duhovniceasca cu care ceream casatoria

4. Nu a vrut sa cerceteze situatia reala de la bun inceput dintre noi, si mai ales faptul ca o trimisesem sa ceara biecuvantare pt casatorie, cand nu facusem nici un pacat, nici macar nu ne tinusem de mana.
Apoi a spus ca nu trebuie sa se casatoreasca ca nu e voia lui Dumnezeu, apoi ca e prea in varsta, apoi ca e bolnava si ca nu voi avea grija de ea, apoi ca nu vor parintii ei, apoi ca am facut pacate, etc..

5. Nu vrea sa ma primeasca la spovedanie, m-a primit "de ochii lumii" si nu m-a lasat sa spun nimic, apoi mi-a dat canon sa o las in pace

6. Mi-a spus in fata, direct ca sunt bolnav mintal si ca sa merg sa ma tratez

7. Mi-a spus ca: "Nu-ti permit sa-mi spui mie ca nu stiu tot adevarul dintre voi, si gata, lasa-ma ca ma enervezi"

Pe scurt cam astea sunt faptele, si repet, nu pt a-l judeca sunt aici, ci pt a ma ajuta sa-mi spuneti de este canonic ceea ce spune si face si daca se cuvine ca ea sa asculte in continuare de el in conditiile astea sau sa-l lase.

Va multumesc anticipat si va cer iertare pt cei ce ma considera cu mult prea infantil in trairea ortodoxiei pt postarea acestui subiect..

Problema pe care o ridicati dvs. frate arata imaturitatea voastra duhovniceasca . Chiar daca ati umblat , sau umblati, si de 15 ani la biserica si la duhovnic tot nu ati inteles cine este duhovnicul si care este rostul lui in viata oricarui om , crestin sau nu, ca sa zic asa.
Nu ati inteles deasemenea, cine si cui se subordoneaza si de ce, cine de cine are nevoie neaparata si de ce , si cum stam (adica ce se poate intimpla cu noi, ce se va alege de noi,) cind un duhovnic ne pune sub canon sau , doamne fereste, si mai rau , sub blestem de neascultare.

In primul si in primul rind noi mergem , de buna voie, la duhovnic, il alegem si hotarim (adica defapt il rugam) ca sa ne fie duhovnic si nu invers.
Duhovnicul nu este cel ce iarta pacatele si ne da canon , ci el este in primul rind cel ce ne calauzeste viata zi-de-zi si ne invata cum sa traim pt. a ne mintui. De el ascultam neconditionat deoarece , conform invataturilor sfintilor parinti ai Bisericii Ortodoxe, prin gura lui ne vorbeste neindoielnic insusi Hristos.
Este deosebit de important ca o familie sau logodnicii sau chiar prietenii (barbat si femeie) sa aibe cit mai posibil , acelasi duhovnic.
Cind alegem sa ne supunem unui duhovnic trebuie sa ne fie f. clar ca nu l-am ales ca sa il masuram pe el cu noi , ca sa il verificam pe el cu noi, nici sa ne cautam indreptatiri in lumea larga pt. ceea ce am crede noi ca sunt greselile lui si nici sa-l constringem vreodata pe el cu vreo intentie de a noastra .
Patericul egiptean ca si Proloagele contin in ele mai multe exemple de fii duhovnicesti care la un moment dat au constrins duhovnicii cu cite ceva si nu au ajuns bine (si asa a aparut si acest gen de pilda si de invatatura din asemenea intimplari).
Nu noi ii judecam bunatatea sau ,,rautatea" in tolerarea sau pedepsirea vreunui pacat sau neascultari , nu noi suntem sefi in relatia duhovniceasca, nu noi suntem cei care stabilim daca un canon pe care il primim de la el este de indeplinit sau nu ori ca ar fi prea mare pt. pacatele facute .
Nu va jucati cu duhovnicul si nu plecati urechea la nici un sfat dinafara dvs. care ar ,,pune la respect" duhovnicul deoarece cadeti intro mare ispita si pacat .
Nu va jucati cu canonul sau blestemul duhovnicului chiar daca este dat cu nedreptate . In acest caz dvs. sunteti raspunzator inaintea lui Hristos de nesupunere, de neascultare iar duhovnicul (daca a gresit) de darea unui canon gresit . Dar nu inaintea dvs. se intimpla aceasta judecata ci a lui Hristos .
Si iar revin la Pateric dar si la povestile gheronului Cleopa referitoare la duhovnici f. exigenti (sau f. rai, cum am zice noi astazi) si a caror conducere duhovniceasca a dus chiar la moartea fiului duhovnicesc: dar atunci cind intreaga obste s-a adunat la mormintul acelui fiu duhovnicesc mort in ascultarea prea grea , pt. a verifica cine a gresit in aceasta relatie (duhovnicul sau fiul duhovnicesc) iar staretul a batut cu cirja in crucea de la capatiiul mormintului si a intrebat :,,... spune frate, au moarte fii care fac ascultare? " atunci crucea a vibrat, a rasunat si s-a auzit glas din ea : ,,... nu mor niciodata parinte staret, ci au viata vesnica !", raspunse mortul din mormint ! Iacata pilda !
Iata deci ce ne invata pildele sfintilor bisericii (pune-ti mina pe cartile de zidire sufleteasca , nu fugiti de ele ca nu urzica, ca sa sporiti in viata duhovniceasca !) in legatura cu duhovnicii si fii duhovnicesti !
Sigur ca in cazul dvs. nu s-ar pune problema sa muriti cum ca ati face ascultare , ba din contra , iar daca acelasi duhovnic va spovedeste pe amindoi fiti sigur ca el stie mult mai multe lucruri si mai multe interpretari ale realitatii si dorinte ascunse din sufletul omului si directii de evolutie duhovniceasca decit credeti dvs. ca stiti despre voi amindoi. Chiar daca v-ati culcat cu fata respectiva , nu fiti sigur ca si aveti sufletul ei pe tava . Iar daca duhovnicul a spus sa o lasati in pace , pai atunci nu va jucati cu asta, lasati-o libera ca stie el duhovnicul de ce a poruncit asa(poate ea are un trecut de care doreste sa va protejeze pe dvs, sau poate are traume sau suferinte pe care dvs. nu trebuie sa le cunoasteti , ori poate nazuieste la alt barbat in acelasi timp cu dvs, ori poate tinjeste la o viata duhovniceasca nult mai inalta si dvs. o tulburati, sau cite si mai cite pot fi dar pe care nu este musai sa le cunoasteti dvs.) si ginditi-va ca in tara sunt multe fermei de care va puteti indragosti, unele chiar mai bune si mai frumoase decit aceasta,si cu care sa intemeiati o familie si ca nu este musai sa va inglobati in pacate grele cu ea (deja ati facut un pacat mare , care trece pe 7 neamuri si care se cheama : desfrinare !!, nu uitati asta . Va intreb eu : daca sunteti un om credincios si dus la biserica , de ce in primul rind , impreuna fiind , ati vrut sa faceti pacate si nu sa va cultivati virtutile !!!! Immm, ia raspundeti ! Pai vedeti ca nu aveti nici maturitate duhovniceasca si nici o morala sanatoasa laica ... amindoi , nu numai dvs !) de care sa traga si stranepotii dvs.

In concluzie , conform invataturii Bisericii Ortodoxe , chiar daca parintele este nebun sau partinitor (asta este treaba lui Hristos care il tine duhocnic inca si nu a dvs.) era beat sau drogat atunci cind a stat de vorba cu dvs, va faceti vinovat inaintea lui si ca atare trebuie sa mergeti si sa-i cereti iertare pt. tot , sa faceti canonul care vi l-a dat ca sa va isbaviti din acest pacat si sa lasati fata in pace .
De va fi de la Dumnezeu ca aceasta fata sa va fie harazita , atunci sigur veti fi cu ea dar de nu , feriti-va sa luptati impotriva lui Dumnezeu .
Parintele este duhovnicul chiar de v-ar fi nedreptatit, v-am dat si exemple de nedreptatire mai inainte.
Batrinii aceste tari inca ortodoxe invata cu zeci de ani in urma despre cinstirea duhovnicului asa : chiar daca il vezi cazut in sant, mort de beat si tu treci pe linga el , atunci ai obligatia crestineasca sa te duci la el , sa il ridici, sa-i saruti mina , si sa il conduci acasa. Ca de aceea Hristos i-a dat harul lui si nu tie .Si Dumnezeu care vede fapta ta , mult te va iubi pe tine .
Asadar , nici vorba sa te pui cu el , sa te superi pe el sau sa il pui in discutia prietenilor, cunoscutilor sau a forumistilor ! Deci cred ca ati gresit , indrepta duhovniceste greseala si fereste-te sa o mai repeti !